(…)
Primele fortificații
Încă din secolul al XI-lea regii maghiari au avut o politică susținută de colonizare, aducând spre granița de răsărit a regatului luptătorii secui (mixtură de huni, gepizi și maghiari), populații saxone, sași, valoni, dar și redutabilii cavaleri Teutoni. Regele arpadian Andrei al II-lea (1175-1235) le-a promis Teutonilor Țara Bârsei situată la extremitatea răsăriteană a regatului. În schimbul apărării graniței de atacurile cumane, cavalerilor li s-a dat dreptul de a se așeza, a construi cetăți și popula cu coloniști regiunea. În același timp, cavalerii jucau și un rol religios prin difuzarea catolicismului în zonele în care trăiau populații de români și cumani. În perioada 1211-1225 aceștia au construit cinci cetăți din lemn fortificate, între care Cetatea Feldioara (Marienburg în germană), cel mai important edificiu construit de ei pe teritoriul Transilvaniei, Cetatea Neagră (Schwarzburg) așezată la înălțimea de 980 metri pe măgura Codlea, Cetatea Crucii la Râșnov. De asemenea au lucrat la fortificarea Cetății Brassovia, au construit Biserica Sfântul Bartolomeu (cel mai vechi edificiu din Brașov), și au început în 1218 construcția cetății din Prejmer.
Conceptul de fortificație aplicat de Teutoni însemna organizarea geometrică circulară a spațiului populat, în care exista o piață centrală, o biserică și locuințele, apoi construcția zidului și turnurilor de apărare, întărind intrarea cu zwingere. Zidul exterior și suprafața ocupată de zwingere aveau rolul să temporizeze atacurile asupra cetății. Atrăgând atacatori în unghiurile de sub zidurile de apărare, aceștia erau expuși ripostei, vulnerabili, derutați, iar locuitorii cetății câștigau timp de organizare și poziții defensive convenabile. Gândite ingenios ca sisteme defensive, fortificațiile teutonilor induceau câmpuri tactice probabile în care se desfășurau confruntările cu eventuali atacatori, în așa fel încât apărătorii să aibă mereu poziția cea mai bună. Ingineri și strategi militari de excepție, cavalerii Teutoni s-au arătat în scurt timp de la înființare (1099) ca una dintre forțele redutabile ale Europei. Cetățile ridicate de cavaleri în Tara Bârsei, concepute strategic ca sistem unitar de apărare a frontierelor, au fost în acea perioadă cele mai „moderne” edificii de pe teritoriul Transilvaniei şi poate din întregul regat al Ungariei vremii.
Teutonii au colonizat în zonă o populație importantă de țărani și meșteșugari saxoni care au contribuit la ridicarea fortificațiilor. În anul 1222 regele le-a permis să construiască cetăți și castre din piatră, însă pentru că puterea lor, crescândă, și inițiativele expansioniste deveniseră o amenințare pentru regat, în 1225 au fost alungați din Transilvania. Coloniștii sași aduși de teutoni în zona Bârsei au rămas și și-au dezvoltat comunitatea și după alungarea acestora. O clauză decisivă pentru colonizarea zonei de către sași a fost acordarea de către regele maghiar Andrei al II-lea a „Bulei de Aur Andreanum” în anul 1224. Aceasta era o diplomă de privilegii care le permitea organizarea administrativ-teritorială și ecleziastică pe teritoriul comitatului Sibiu (Comitatus Chybiniensis), care beneficia de statut autonom sub numele de Pământul crăiesc. Coloniștii sași au avut un rol decisiv în urbanizarea Transilvaniei, practic ei construiesc orașe precum Brașov, Sibiu, Sighișoara, Bistrița, odată cu ei putem vorbi de un concept administrativ și arhitectural urban.
Odată cu construcția așezărilor săsești din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, modelul de cetate și fortificația impun un standard, un concept care se va răspândi în scurt timp pe o suprafață mare în Transilvania prin construcția de cetăți regale la Ciceu (Bistrița-Năsăud), Bologa (Cluj), Liteni (Cluj), Uioara (Ocna Mureș, Alba), Piatra Craivii (Alba, în 1267, cu materiale din fosta fortificație dacică), Deva (Hunedoara), Bálványos. Cetatea fortificată de la Deva, construită din porunca regelui arpadian Béla al IV-lea pe la 1264, a fost între cele mai mari edificii din acea perioadă. Bastion puternic în luptele cu tătarii, a devenit la sfârșitul secolului al XIII-lea reședința voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kán. După anul 1315 cetatea a fost preluată de regele Carol Robert de Anjou.
Va urma…
Vianu MUREȘAN
(Din ediția specială a Transilvania Business Nr. 86 – „ENJOY TRANSYLVANIA!” – Mai/Iunie 2019)
