Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

FOTO/ Reportaj din interiorul IPEC, producător mondial de farfurii din Alba-Iulia. 50 de milioane de produse sunt exportate anual în toată lumea

În România, mai exact la Alba-Iulia, se fabrică 1% din producția mondială de farfurii, iar până astăzi 700 de milioane de bucăți au ajuns în lumea întreagă. Aceasta înseamnă că din China până în Statele Unite, din Finlanda până în Africa de Sud, într-o secvență de film de la Hollywood sau pur și simplu la restaurantul preferat, ați văzut sau ați fost servit dintr-o farfurie produsă de românii de la IPEC.

Dacă alergați la bucătărie să vedeți ce scrie pe dosul veselei, aveți răbdare să descoperiți până la final povestea impresionantă a familiei Covaciu care a pornit acum 30 de ani cu un mic cuptor în curtea casei, un credit uriaș la bancă, dar cu determinare ce n-avea limite. Acum este una dintre cele mai industrializate companii din lume, unde la doi angajați îi revine un robot. Obiectivul acesteia este să ajungă total automatizată în următorii ani, astfel ca angajații să nu mai atingă deloc produsele.

IPEC produce acum în jumătate de oră cât producea cu 30 de ani în urmă într-un an

Acum 30 de ani, la Alba-Iulia, se turna prima placă de beton în grădina casei familiei Covaciu. Spațiul modest, pe care urma să fie construit primul cuptor de ars, urma să țină loc de „hală de producție”. Era 1 decembrie și conducătorii politici de atunci sărbătoreau în orașul Unirii începutul unei Românii independente și libere. Într-o perioadă în care economia urma să se reconfigureze total, familia a decis că va risca tot ce are pentru a dezvolta propria afacere. La distanță de trei decenii, IPEC s-a dezvoltat în șase hale, 50 de mori preparare, 2 atomizoare de producere a pulberii atomizate, 10 cuptoare ardere, 70 de capete de presare, 30 de linii de glazură, peste 600 de angajați, peste 300 de roboți și 50 de milioane de produse din ceramică exportate anual în toată lumea.

După trei decenii, Elena Covaciu este la muncă. O găsim la birou, printre hârtii. Spune că nu vede nimic impresionant în faptul că farfuriile ieșite de pe poarta fabricii ajung în toată lumea. Și asta pentru că așa trebuia să fie. Era un obiectiv în sine. IPEC este un proiect de familie, așa că fiecare s-a implicat cu toată dăruirea. Cu mâinile ei s-au făcut primele figurine, ține minte primii angajați și dacă ar da timpul înapoi, tot asta ar face. Acum îi putem spune „spirit aventurier”, dar în urmă cu trei decenii familia lua un credit la bancă o sumă uriașă pe atunci și pornea o mini-fabrică de manufactură. Primele produse erau mici figurine, produse ornament și decor. Acum, IPEC produce în jumătate de oră ceea ce producea atunci într-un an întreg.

„Trebuie să riști. Să nu te temi de nimic”, spune Elena Covaciu. Și dacă ar fi să comprime toată istoria acestei companii în câteva cuvinte, acestea ar fi. Cristian Covaciu, fiul Elenei Covaciu, își aduce aminte că porneau această afacere de familie într-o perioadă în care nu exista nicio certitudine, nu era dezvoltat conceptul de piață, iar rolul consumatorului, cel pe care îl știm astăzi – în măsură să dicteze cererea și oferta -, era unul cu totul imatur.

„Atunci exista o inflație de 125 la sută. La momentul respectiv produceai ceva, puneai pe piață, îți recuperai banii și era foarte probabil ca de banii pe care i-ai recuperat să nu mai poți reîncepe producția. În acel moment noi aveam un credit de un milion de lei. Era acea perioadă în care nu știai ce se poate întâmpla de la o zi la alta. Țin minte creșterea prețurilor la materii prime pe vremea lui Miron Cosma sau creșterea arbitrară a prețului la energia electrică”. Compania a știut să-și gestioneze riscurile, și pe cele intrinseci, dar și pe cele ce veneau din mediul extern. Și a continuat să se dezvolte.

Primii roboți, în 2000. „Acum nici nu-i mai numărăm”

Anul 1996 a adus prima schimbare majoră în companie, când IPEC a pornit o relație de afaceri cu un mare concern suedez, pentru care a început să producă din ce în ce mai mult, de la an la an. Astfel, dintr-o mică afacere de familie, compania s-a transformat într-o afacere internațională. Primii roboți au ajuns în companie la începutul anului 2000, iar acum numărul lor trece de 300.

„Compania a reinvestit constant în automatizare, schimbare și optimizare fluxuri de producție. Acum avem peste 300 de roboți, dar nici nu-i mai numărăm. De exemplu, săptămânile trecute au fost montați zece roboți, urmând ca în perioada imediat următoare să mai fie montați încă 30, ceea ce ne asigură o capacitate de producție anuală de 50 de milioane de produse. Fiind o companie automatizată, poate cea mai automatizată din domeniu din lume, partenerii noștri sunt clienți foarte mari. Astăzi nivelul comenzilor depășește capacitatea noastră de producție”, spune Cristian Covaciu.

Tot datorită automatizării, compania a reușit să exporte în China, fiind printre puținele companii care au exportat în China și nu invers. Se întâmpla ca marele pol de producție asiatic să nu dispună atunci de tehnologia necesară care să execute comenzi complexe. Aproape 99 la sută din producție ia calea exportului, totuși compania se reorientează și către piața românească, unde începe să devină tot mai cunoscută de către clientul român.

„Piața românească a devenit din ce în ce mai importantă pentru noi, dar oricum este sub 1 la sută din ceea ce producem astăzi. Unul dintre clienții noștri români și-a crescut vânzările cu 167 la sută, iar pentru un alt client producem cu 500 la sută mai mult comparativ cu anul trecut”.

„Noi suntem foarte eficienți, adică putem să dăm la același nivel de calitate cel mai bun preț și aici totul se datorează tehnologizării. Suntem pionieri în dezvoltarea de tehnologii noi și acum lucrăm la proiecte de a presa ceașca cu tot cu toartă. Dacă o companie clasică are zece oameni pe o linie care fabrică ceașca, noi vom avea un om la patru mașini, ceea ce înseamnă că în loc de 40 de oameni vom avea un singur om. Am dezvoltat împreună cu partenerii noștri tehnologii de imprimare digitală, ceea ce înlocuiește procesul manual care putea dura jumătate de zi, realizând același obiectiv în câteva secunde. Ne străduim să fim cei mai buni din lume și nu este aroganță. Noi întotdeauna creștem în crize și consolidăm în perioade de entuziasm când toată lumea crește. Și acum când e criză, noi vorbim despre investiții”, explică cel care conduce compania în prezent.

Cristian Covaciu

În 5 ani, niciun angajat nu va mai atinge farfuriile cu mâinile

Cristian Covaciu spune că unul dintre obiectivele pe termen mediu este automatizarea completă a fabricii. Aceasta înseamnă că oamenii nu vor mai trebui să facă munci manuale, nici din cele mai simple. Le vor face mașinile în locul lor, iar ei vor trebui doar să le programeze și să le monitorizeze. Acum fabrica este automatizată în proporție de 80 la sută.

„Lumea se schimbă foarte repede și cea mai bună modalitate de a fi în pas cu lumea este să fii cel care o schimbă. Obiectivul nostru este să avem o companie complet automatizată, ca oamenii să nu atingă deloc produsele, să se simtă bine în interiorul companiei, să fie fericiți, să fim eficienți și să avem întotdeauna cele mai noi tehnologii. Până în anul 2025 ne-am propus să atingem acest obiectiv, dar noi suntem obișnuiți să facem lucrurile mult mai repede”.

Acum, compania deține șase hale de producție, iar alte două sunt le etapa de proiectare. Cea mai mare provocare sunt oamenii – greu de găsit și greu de motivat să muncească, în loc să ridice compensații de șomaj.

„Astăzi cea mai mare provocare pentru IPEC este lipsa forței de muncă în zonă. Avem nevoie de încă cel puțin 200 de oameni, pentru a realiza proiectele de viitor. Încercăm să ne reinventăm tot timpul, să dezvoltăm tehnologii noi. Ne străduim să desființăm toate posturile de muncă solicitante fizic. Compania de acum nu mai poate fi comparată cu cea de acum 2 ani, investim în tehnologii noi, automatizări noi, fluxurile de producție sunt optimizate, modificate. Angajatul rămâne să supravegheze activitatea mașinilor. Din punctul meu de vedere, aceasta și este menirea angajaților în viitor. În România încă mai există șomeri care preferă compensațiile sociale, în locul unui job sigur, dar sper că această abordare se va schimba. Avem roboți, dar ei nu pot înlocui oamenii. Ca să performăm, trebuie să muncim împreună”.

La IPEC, oamenii sunt încurajați să gândească

Inovațiile la IPEC vin prin oameni. Astfel, unul din obiectivele companiei este ca fiecare șef de departament să implementeze cel puțin o inovație majoră în departamentul lui în fiecare an. Fiecare angajat este încurajat să vină cu propuneri, iar pentru asta este recompensat indiferent dacă propunerea a fost implementată sau nu, cu condiția să nu fi existat una similară anterior. Dacă ideea este aplicabilă, compania îi mai asigură angajatului și alte beneficii. Astfel, angajații sunt motivați să se implice în proiecte de inovații. Media de vârstă a angajaților la IPEC este de 30 de ani. Compania se numără printre membrii fondatori ai Școlii Profesionale Germane Alba, astfel că în fiecare an sunt angajați aproximativ 15 tineri.

Criza Covid-19

Pandemia Covid-19 a venit cu provocările ei. Pentru prima dată în cei 30 de ani de existență, IPEC a fost nevoită să oprească temporar producția. Restricțiile temporare de circulație a mărfurilor a determinat un blocaj de două săptămâni, timp în care angajații au fost remunerați.

„A fost prima dată în cei 30 de ani de activitate când am oprit activitatea pentru două săptămâni. Decizia a fost luată de azi pe mâine, așa că tirurile încărcate au trebuit descărcate, pentru că la destinație nu mai era nimeni care să le descarce. În această perioadă șomajul tehnic a fost o măsură bine-venită, prin care s-au protejat atât companiile, cât și salariile oamenilor. Ulterior, am lucrat pe stoc, iar în două săptămâni am vândut toată marfa pregătită. Astfel, compania nu a avut de suferit. IPEC a luat toate măsurile de protecție împotriva Covid-19 încă în luna ianuarie”.

Mediul economic din România

România trebuie să mai îndeplinească un obiectiv pentru a fi o destinație atractivă pentru investiții – predictibilitatea. Modificările legislative frecvente, fără o necesitate reală blochează businessul care este nevoit să țină pasul modificărilor legislative. Românii, în schimb, sunt serioși, muncesc mult și sunt determinați să reușească, este convins Cristian Covaciu.

„Din punctul meu de vedere, antreprenorii sunt foarte bine pregătiți, companiile românești sunt extrem de serioase și, fiind preponderent companii noi, beneficiază de cea mai nouă tehnologie. Eu prefer să lucrez cu companiile românești decât din altă parte a lumii. Pentru că sunt mai serioși, mai dornici de muncă și de afirmare”.

* IPEC este al treilea producător mondial din produse de ceramică

* 700 de milioane de farfurii s-au produs la IPEC Alba-Iulia până în prezent

(Articol publicat în ediția print TB 96 – septembrie/octombrie 2020)

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

Universitatea de Științe Agricole Timișoara face o centrală electrică pe biogaz în urma unei investiții de peste un milion de euro

Articolul următor

MIPIM in Cannes announces new 2021 dates

Citește și despre galele The Voices of Business Awards:
The Voices of Business Awards Cluj 2023
The Voices of Business Awards Alba 2023
The Voices of Business Awards Sibiu 2023
The Voices of Business Awards Brașov 2023
Citește și:
Zi de Zi știri economice:
Loading RSS Feed
Total
0
Share