A renunțat la un post de finanțist, transformându-și pasiunea de a confecționa cuțite în meserie. Și nu-i pare rău. Cuțitele unicat fabricate de el au trecut demult granițele țării.
Îl cheamă Cristian Șoimoșan. Este din Arad și spune că dintodeauna a iubit natura și activitățile care se desfășoară în natură.
„Încă de când eram copil, plecam cu bicicleta, singur sau cu alți copii, la pădurea Vladimirescu de lângă Arad și la Mureș. Atunci am început să iubesc pescuitul, am deprins tehnicile de campare cu strictul necesar. Pasiunea pentru cuțite, cred că m-am născut cu ea. De prin clasa a VII-a, am început să modific cuțite vechi pe un motor cu piatră de polizor, căutând să le aduc la forma, profilul și utlilitatea dorită de mine”, povestește Cristian Șoimoșan.
Cuțite la comandă a început să facă după ce s-a întors din armată, în 2001. „Până atunci am urcat constant în cunoștinte tehnice. Atunci am considerat că cuțitele găsite pe piață sunt departe de ceea ce își doresc unii vânători. La început a fost extrem de greu. Cei care mai făceau cuțite la comandă înainte erau «ciubucarii» de la fabrici, care își completau veniturile cu câte un cuțit făcut din materiale ce se găseau prin fabrică. Eu am fost primul din România care a intrat în acest domeniu cumpărând oțel certificat pentru cuțite”, se destăinuie tânărul.
Calitățile unui cuțit bun
Potrivit lui Cristian Șoimoșan, cuțitul este o unealtă, și cu cât vrem să fie mai bun, cu atât trebuie să știm la ce va fi folosit.
„Este o chestiune de specializare dusă până la extrem. Dacă vrem un cuțit bun la toate, el nu va excela la nimic, dar dacă știm că vrem un cuțit de vânătoare, de exemplu, acesta trebuie să-și păstreze tăișul ascuțit foarte mult timp. Vă rog să mă credeți, la sfârșitul unei zile de stat în frig și zăpadă, nu vrei să lucrezi cu un cuțit care după un minut de utilizare să nu mai taie. Acolo, compoziția chimică a oțelului superior este cea care face diferența. Un otel cu 9-12% vanadis va putea fi folosit de zece ori mai mult decât un cuțit din oțel carbon obișnuit”, precizează specialistul.
Când a început să lucreze la comandă, cel mai dificil i-a fost să găsească furnizori de oțeluri. La noi în țară nu existau firme care să vândă oțeluri speciale, așa că a cumpărat din Germania și din Franța. „Acum și râd când îmi aduc aminte. Plăteam pe un lot de oțel D2 (pe atunci era un oțel de top pentru cuțite), cumpărat din Franța, 700-800 euro, plus transportul minim 350 euro, și venea în două săptămâni. Acum, discut direct cu reprezentanța Bohler și cumpăr practic direct de la producătorul oțelului. Oțelurile forjate în straturi, întrucât amplasarea atelierului nu îmi permite să folosesc un ciocan pneumatic, le comand la meșteri care forjează. Le spun ce oțeluri vreau să conțină blancul și în câte straturi. Ei le forjează și le trimit sub formă de platbandă. Am lucrat cu Marcus Balbach din Germania. Acum lucrez cu un ucrainean, mai prompt”, spune Cristian Șoimoșan.
Procesul de producție
La confecționarea unui cuțit, este foarte important să ai oțelul în atelier. La o comandă la Bohler, oțelul poate ajunge cel mai devreme în patru săptămâni. 
„După ce ai oțelul, creezi forma pe foaia de hârtie. Desenezi, redesenezi, până ajungi la ceea ce îți dorești. Apoi decupezi în oțel forma, profilezi lama dând profilul tăișului. Pregătești mânerul cu găurile necesare. Urmează tratamentul termic. Eu fac tratamentul termic în cuptor electric controlat electronic și cu trei sonde de temperatură, pentru că la oțelurile speciale este extrem de important ca temperatura să fie foarte precisă. În general, aceste oțeluri se călesc la 1.100 de grade, cu menținere pe palier de temperatură exactă minim 20 minute, cu răcire în ulei sau aer. Urmează trei reveniri de câte două ore, la fel de exacte. Se măsoară lama, să vedem dacă avem duritatea dorită. Dacă da, se finisează, se montează mânerul și dacă este solicitat, se trimite la gravor pentru gravarea pe lamă. Apoi, se trimite la meșterul marochiner, care îi face teaca. La final se ascute «brici» și cuțitul este gata”, detaliză meșterul procesul de producție.
Cuțitele unicat meșterite de Cristian Șoimoșan sunt destinate, în general vânătorilor. Rar face și cuțite de bucătărie, pentru activități outdoor și bushcraft.
Cine îi sunt clienții
Primii clienți i-a avut de pe forumurile de vânătoare, prin 2000. Apoi a început să-și facă site-ul de prezentare, de unde îi vin cei mai mulți clienți. A participat la foarte multe expoziții de vânătoare, în România, Austria, și Ungaria, precum și la expozițiile specializate de cuțite de la Budapesta. Acum, din cauza pandemiei, a renunțat să mai participe, dar speră să vină și vremuri mai bune.
Arădeanul spune că printre clienții săi se regăsesc și persoane renumite. Un cuțit a fost o comandă specială cadou pentru fostul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon. Altele pentru oameni de afaceri influenți. Pe la atelier au trecut și doi șeici din Dubai, care au plecat cu câteva cuțite.
Sfaturi pentru folosirea cuțitelor
Cristian Șoimoșan are câteva sfaturi utile pentru folosirea cuțitelor.
„Cuțitul este o unealtă. În funcție de caracteristicile sale, trebuie să fie folosit cu bun simț. Să utilizezi pentru cuțite cele mai bune oțeluri existente la acest moment, contrasteaza puternic cu profilul unei lame groase, un tăiș de topor, dar care rezistă la orice abuz. Așa că, lamele cuțitelor de calitate sunt fine, tăiș subtire, care taie aproape fără să apeși pe cuțit. Acesta este avantajul unui cuțit de calitate. Ca să dau un exemplu: o lamă de ras taie excepțioanal, iar oțelul nu este de o calitate slabă, dar dacă încerci să tai cu ea o sârmă de cupru, tăișul va fi afectat grav. La fel și cu o lamă de cuțit de calitate, dacă încerci să tai cu ea oase sau să spargi lemne, cu siguranță ai șanse să o strici. Nu pentru că nu este bun oțelul, ci pentru că este folosit greșit. Pentru oase se folosește o bardă. Pentru spart lemne un topor. Nu pentru că acestea au oțel mai bun, ci datorită faptului că profilul lamelor este făcut pentru a rezista la abuzuri, fără ca să poți să le folosești la tăieri fine și de precizie sau foarte, foarte, dificil de utilizat, să zicem…la prepararea unui sandwich. Așadar, folosiți cuțitele la activități unde este normal să folosești un cuțit! Uitați prostiile de show în care se taie oase, cuie, bușteni cu un cuțit! Este o chestiune de timp până distrugeți o lamă care putea să fie folosită o viața de om”, recomandă Cristian Șoimoșan.A
Antreprenorul are două site-uri: www.cutitulmeu.ro și www.myknife.ro, unde sunt prezentate atât cuțitele confecționate de el cât și faze din procesul de producție al realizării cuțitelor.
DAN BIRTA
Articol apărut în TB 106
