Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

Darts energetic. Planul românesc în energie. Rămâne puțin ambițios și incomplet? (I)

COP26, cu toate controversele și contestațiile de care are parte, a pus punct investițiilor în centralele alimentate cu cărbune. De asemenea, hidrogenul verde își face loc tot mai apăsat alături de sursele regenerabile ca alternativă în sectorul energetic și nu numai. În România, cele mai proaspăte vești din industrie sunt semnarea unui acord cu SUA pentru implementarea primului reactor modular mic (SMR) din Europa în România, în timp ce Romgaz a primit undă verde pentru achiziția participației Exxon în proiectul off-shore din Marea Neagră – Neptun Deep și caută finanțare pentru tranzacție. Este bună direcția în condițiile în care gazele naturale sunt acceptate cel mult ca resursă de tranziție, iar duelul Franța – Germania privind energia nucleară nu este tranșat? Răspunsuri vom căuta în edițiile viitoare, până atunci să vedem direcțiile strategice stabilite pentru sectorul energetic, în strânsă relație cu celelalte sectoare economice, de la nivel global spre cel național.

 

Ne îndreptăm și mai puternic spre energie verde, dacă e să dăm crezare 100% celor hotărâte la Ziua Energiei, care a avut loc pe 4 noiembrie, la Glasgow, în cadrul Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice – COP26.

“Cărbunele devine istorie astăzi la COP26, cum țările, băncile și organizațiile se îndepărtează de cel mai mare contributor la schimbările climatice. O tranziție justă către energie curată și eliminarea rapidă a cărbunelui au fost priorități ale Președinției COP26, ca parte a eforturilor sale de a minimiza creșterile de temperatură, în conformitate cu Acordul de la Paris (n.a. la 12 decembrie 2015, a fost obținut un nou acord global privind schimbările climatice. Acordul reprezintă un rezultat echilibrat, cu un plan de acțiune pentru a limita încălzirea globală la un nivel „cu mult sub” 2°C și de a face eforturi pentru a o limita la 1,5°C.). Amploarea angajamentelor luate astăzi la Glasgow la Ziua Energiei arată că lumea se îndreaptă către un viitor energetic din surse regenerabile”, a fost mesajul COP26.

Mai mult, a fost anunțat sfârșitul finanțării investițiilor în centrale pe cărbune și alocarea a 17,8 miliarde de dolari anual destinați investițiilor în combustibili fosili către tranziția spre o energie curată.

Totodată, Gonzalo Muñoz și Nigel Topping, campioni pentru acțiunea climatică ai COP, au declarat, că: “Cu o creștere de 80% a capacității la care s-au angajat – de la 25 la 45 GW în electrolizoare într-un an, Green Hydrogen Catapult (n.a. inițiativă lansată de către cei mai mari dezvoltatori de proiecte de hidrogen verde din lume și partenerii lor) și membrii săi demonstrează potențialul de creștere exponențială a hidrogenului verde, permisă prin politici locale și globale și prin creșterea rapidă a interesului clienților. Este fantastic să vedem implementarea ambițioasă de surse regenerabile, cu membrii Cursei spre Zero angajându-se să atingă o capacitate instalată de producție de energie electrică din surse regenerabile de 750 GW până în 2030. Aceasta va crește doar pe măsură ce tot mai multe companii din energie vor intra în Cursa către emisii zero și ambițiile de decarbonare vor continua să crească, oglindind progresul exponențial pe care l-am văzut până în prezent în sector”.

Ca o concluzie scurtă, cărbunele dispare pentru a face loc mai apăsat surselor regenerabile și hidrogenului verde, direcția spre care se îndreaptă în viteză și Uniunea Europeană, așa cum am mai arătat în edițiile anterioare, cu referire la Pactul Verde European. Direcția vine în direct raport cu emisiile de carbon rezultate din utilizarea energiei în sectoarele economice, și anume trei pătrimi.

 

Țintele la nivel european

 

Comisia Europeană a adoptat, în 26 octombrie, rapoartele privind starea uniunii energetice în 2021, care evaluează progresele înregistrate de UE în realizarea tranziției către o energie curată, la aproape doi ani de la lansarea Pactului verde european.

“Deși se înregistrează o serie de tendințe încurajatoare, vor fi necesare eforturi mai mari pentru a atinge obiectivul pentru 2030 de reducere a emisiilor nete cu cel puțin 55% și de realizare a neutralității climatice până în 2050, iar datele vor trebui analizate cu atenție anul viitor pentru a se identifica tendințe pe termen mai lung după pandemia de COVID-19.

Raportul arată că, în 2020, sursele regenerabile de energie au depășit pentru prima dată combustibilii fosili ca sursă principală de energie în UE, generând 38% din energia electrică, față de 37% în cazul combustibililor fosili. Până în prezent, 9 state membre ale UE au eliminat deja cărbunele, alte 13 s-au angajat să îl elimine treptat până la o anumită dată, iar 4 analizează posibile calendare de eliminare. În 2020, emisiile de gaze cu efect de seră din UE-27 au scăzut cu aproape 10 % față de 2019, o scădere record a emisiilor din cauza pandemiei de COVID-19, aducând reducerea globală a emisiilor la 31% comparativ cu 1990”, se arată în comunicatul de presă care sintetizează concluziile raportului.

Menționăm că, în raport, se mai amintește de strategia privind energia regenerabilă offshore potrivit căreia ținta pentru 2030 este de a crește capacitatea de producție de energie eoliană la 60 GW și 1 GW de energie oceanică, pentru ca în 2050 – capacitățile să ajungă la 300 GW, respectiv 40 GW.

În ceea ce privește strategia privind hidrogenul, ținta pentru 2030 este de 40 GW de hidrogen verde, astfel că organismal european a propus includerea, în Directiva privind sursele regenerabile, de obiective oblifatorii pentru utilizarea de hidrogen verde în industrie și transporturi.

“Potrivit proiecțiilor industriei, se preconizează că majoritatea acestor proiecte vor fi implementate cu energie electrică din surse regenerabile, rezultând un volum estimat de 6,7 milioane de tone de hidrogen verde și de 2,3 milioane de tone de hidrogen cu emisii scăzute de carbon până în 2030. Planurile de Redresare și Reziliență vor contribui la intensificarea investițiilor în hidrogen verde și hidrogen cu emisii scăzute de carbon prin alocarea a 9,3 miliarde de euro, conform celor 22 planuri aprobate până în prezent. Sprijinirea și stimularea producției și a utilizării mai mari a hidrogenului în transport este o prioritate reflectată în noua propunere pentru ReFuelEU Aviație și Maritim”, se mai arată în raport.

 

Unde este România?

 

Țara noastră a adoptat, în 4 octombrie, Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) pentru perioada 2021-2030, prin Hotărârea de Guvern nr. 1076, planul fiind înaintat Comisiei Europene.

Față de recomandările făcute de comisie în octombrie 2020, Guvernul României a corectat anumite ținte, însă nu în întregime. Ne vom opri în această ediție la capitolul producția de energie din surse regenerabile.

Spre exemplu, Comisia Europeană a constatat anul trecut că “contribuția României la ținta UE de energie din surse regenerabile este stabilită la 30,7% din consumul final brut de energie. Aceasta este sub cota de 34% rezultată din formula din anexa II la Regulamentul 2018/1999 (…) Planul explică măsurile menite să atingă contribuția națională din surse regenerabile pentru sectorul energiei electrice, termice și transporturilor, dar nu există o cuantificare clară a acestor măsuri”. În planul adoptat recent, această țintă a rămas neschimbată.

În planul românesc se specifică mai mult că, “pentru atingerea nivelului de ambiţie cu privire la ponderea energiei din surse regenerabile de 30,7% în anul 2030, România va dezvolta capacităţi adiţionale de SRE de aproximativ 6,9 GW comparativ cu anul 2015”.

Până în 2030, evoluția capacităților nete instalate va înregistra cea mai importantă creștere în domeniul fotovoltaic, un salt de la 1,3 GW la peste 5 GW, cel puțin pe hârtie. Totodată, capacitățile instalate pentru producerea de energie electrică eoliană vor crește de la 2,9 GW la 5,2 GW, deci o diferență de 2,3 GW. De asemenea, unitățile de producție existente vor trece prin reabilitări, astfel încât să fie menținută capacitatea din prezent. Creșteri, așa cum se observă în graficul cuprins în PNIESC, sunt vizate și în ceea ce privește capacitățile de producție de hidroenergie și energie nucleară. Cum se vor întâmpla exact aceste creșteri? Guvernul mizează pe banii europeni în principal și pe investițiile private.

De asemenea, ceea ce a semnalat Comisia și anul trecut, însă a rămas în plan este faptul că după 2030 nu e clar ce se întâmplă cu capacitățile de producere de energie din gaze naturale care rămân la un nivel relativ constant și cele care utilizează cărbunele. La o creștere cu 6,9 GW – până la un total de 250 GW, observăm că, de fapt, putem vorbi per global de circa 2 GW, în condițiile în care rămân în continuare 5 GW proveniți din gaze naturale și combustibili fosili, ultimii destul de clar însemnând cărbune. De asemenea, până în 2030, Guvernul observăm că mizează pe un plus de 0.675 GW energie nucleară, ceea ce înseamnă construcția cel puțin a unității 3 de la Cernavodă. Ținând cont că prima unitate a fost finalizată după 14 de ani la începerea construcției, iar cea de-a doua unitate la 24 de ani, în contextul în care nu e clar dacă energia nucleară va fi acceptată în mixul energetic european după 2030, e firesc să avem rezerve că Nuclearelectrica va finaliza până în 2030 această investiție pentru care a încheiat un memorandum anul trecut. De asemenea, recent a fost anunțată încheierea unui nou parteneriat comercial între NuScale Power și Societatea Națională Nuclearelectrica, “în vederea instalării unei centrale NuScale SMR în țara noastră până în 2027/2028. Sursa de energie cu zero emisii de carbon va contribui la atingerea țintelor asumate de România de a elimina treptat producția de energie pe bază de cărbune până în 2032 și va sprijini în continuare parteneriatul strategic SUA-România privind desfășurarea energiei nucleare civile”.

Despre hidrogen, PNIESC conține date încă vagi, de exemplu, sunt menționate următoarele: “Din perspectiva potenţialului de energie din surse regenerabile, România ar putea opta pentru utilizarea hidrogenului în procesele industriale, în contextul în care gazul natural reprezintă 34% din mixul energetic utilizat actualmente în sectorul industrial, iar înlocuirea acestuia cu hidrogen din surse regenerabile sau cu conţinut scăzut de carbon reprezintă o modalitate importantă pentru decarbonare”.

Despre consum și decarbonare, eficiență energetică, securitate energeticică, piața internă a energiei, cercetare-inovare-competitivitate într-o ediție viitoare, în care vom structura și cele mai importante investiții din sectorul energetic, coroborate cu unele care vizează alte sectoare economice, cum sunt transporturile, rezidențial și cel industrial. Până atunci, în paginile care urmează vă prezentăm proiecte care urmăresc deja introducerea hidrogenului verde în transporturi – public, feroviar sau naval/recreațional, care ar fi putut reprezenta tot atâtea exemple de studii care puteau fi regăsite în PNIESC.

Ca o observație, cu toate că vorbim de un plan adoptat în 2021, informațiile cuprinse în document se bazează în mare măsură pe date din 2017, fără a suferi o updatare considerăm necesară.

Articol publicat în ediția TB 106, noiembrie 2021

 

 

Total
19
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

Cu o investiție de 500.000 de euro, Sinaia devine cel mai mare domeniu schiabil din țară

Articolul următor

În cadrul campaniei E.ON „Dăruiește Lumină” au fost distribuiți 500.000 kWh energie la cinci spitale

Citește și:
Citeste mai mult

Ryanair reia zborurile Oradea – Londra

Ryanair va relua zborurile din Oradea spre aeroportul Londra Stansted, începând din 1 februarie. Pe platforma companiei, biletele…
Zi de Zi știri ecoomice:
Total
19
Share