Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

Portret de femeie fermier: pasionată, ambițioasă, puternică și tenace

Drumul antreprenoriatului feminin în mediul rural finanțat de programele Fundației Pro Economica

 

Ziua Internațională a Femeii din Mediul Rural ne-a fost mobilul unei incursiuni în viața de fermier a femeilor din Transilvania. Cu ajutorul doamnelor și domnilor spiriduș de la Fundația Pro Economica am reușit să întocmim o listă scurtă cu femeile care au accesat programele derulate de organizație și să le vizităm cât mai aproape de fermele lor. Am întâlnit de la femei antreprenor cu business-uri solide până la doamne la a doua tinerețe care nu au renunțat la activitatea în domeniul agricol convinse că prin ceea ce fac aduc dezvoltare și prosperitate în familiile și comunitățile lor.

 

Ne-am gândit la un drum al antreprenoriatului feminin în mediul rural motivați de Ziua Internațională a Femeii din Mediul Rural, celebrată anual în 15 octombrie, și ne-am dorit să le cunoaștem cât mai aproape de fermele lor pe doamnele și domnișoarele care au obținut finanțare prin programul de minimis derulat în ultimii trei ani de Fundația Pro Economica. Sunt în jur de 500 de femei fermier care au accesat programul, dovedind că sunt active în agricultură, sunt înscrise la APIA și în Registrul Agricol de la primării și au cofinanțarea de 25-30% pentru a participa în program.

Cât ne-a permis timpul, am unit pe hartă și din goana mașinii localități din județele Harghita, Covasna și Mureș, mai exact Ditrău – Remetea – Ciceu – Delnița – Tușnad – Sfântu Gheorghe – Neaua – Grindeni – Târgu Mureș/Ceaușu de Câmpie și am descoperit în drumurile noastre femei puternice, care s-au aflat în viață la momente de răscruce, doamne care aveau o carieră și s-au gândit să își completeze veniturile din agricultură și doamne care au crescut în fermă și au știut din copilărie că pe acest drum vor merge. Majoritatea nu sunt însă doar femei fermier, ci și soții și mame, îmbinând pasiunea pentru agricultură cu grija pentru familii. Femei care și-au dorit să arate că se poate, femei care demonstrează că au viziune și care își cunosc misiunea.

În unele cazuri, nevoia de utilaje spre exemplu vine și dintr-o realitate dureroasă pe care o traversează România: lipsa forței de muncă.

Am aflat din drumurile noastre câtă plusvaloare adaugă aceste femei în comunitățile în care trăiesc, aceste doamne permanent în mișcare. Fundația Pro Economica, pe de altă parte, a venit să le simplifice viața, să le eficientizeze activitatea și să finanțeze nevoi reale, stringente, fără să mai le creeze o bătaie de cap suplimentară printr-o birocrație stufoasă și sufocantă. Iar acest sprijin se regăsește oriunde ne-am uitat: în grajduri, pe terenurile agricole, în hambarele mai pline, în rezultatele financiare mai bune.

 

Prima zi: Ditrău – Remetea – Ciceu  

Prima oprire am făcut-o la Ditrău. Comună cu o o biserică romano-catolică impresionantă – Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus ridicată în stil neogotic la început de secol XX, cea mai mare din zonă după cum aveam să aflăm, arată ca mai toate localitățile din zonă: îngrijită, cu terenuri lucrate și case așezate.

Pe Csibi Terez am găsit-o acasă, alături de noră și de cei doi nepoței într-un moment de respiro de la munca câmpului.

De peste 30 de ani, Csibi Terez se ocupă de agricultură. Stabilită acum la Ditrău, a pornit alături de soțul său de la un vițel primit de la părinți, apoi au tot cumpărat animale și teren unde să cultive plantele și cerealele care devin în final nutrețuri pentru vite.

Acum 15 ani, soțul i-a decedat, iar gândul său a fost să renunțe la vite, pentru că nu se afla în cea mai bună situație financiară. Însă fiul, István, un tânăr care abia trecuse de 20 ani, i-a spus atunci hotărât: „Nu vindem nici măcar o pisică. Vom lucra împreună terenul”.

Astăzi, Csibi Terez deține, alături de fiul său, 15 vaci de lapte și livrează laptele la Hochland Sovata.

Până să obțină finanțarea prin programul Fundației Pro Economica recunoaște că toate muncile câmpului le făceau manual. Programul, primul pe care l-au accesat, le-a permis să achiziționeze mai multe utilaje – o greblă soare, o cositoare cu tambur și un plug reversibil – care îi ajută să scurteze timpul de lucru și să îl utilizeze mai eficient.

La 3 km de Ditrău am ajuns la Remetea, o comună peste deal de satul Lăpușna, aparținător de comuna mureșeană Ibănești. Cu un parc mărginit de sediul primăriei, casa de cultură și un centru de informare care păstrează fațada veche, peste drum o piață de zi amenajată care se ține lunea, cu magazine și viață economică, cu o infrastructură bine pusă la punct, Remetea pare mai degrabă un orășel decât o comună.

Un deces ne-a ținut departe de a o întâlni pe una dintre doamnele din lista scurtă, însă ne-am făcut drum în gospodăria uneia dintre doamnele de pe lista celor 500 de temerare. Csortán Marta, care a atras o finanțare de o valoare mai mică față de grantul maxim de 15.000-20.000 de euro pentru achiziția unei motocositoare, și-a ușurat munca în ferma familiei de care se ocupă cu soțul și fiul pentru a asigura nutrețurile pentru animale.

Am mai fi stat la povești cu familia Csortán, însă eram așteptați la Ciceu și aveam de străbătut peste 70 de km. Ciceu s-a dovedit pentru simțul meu de orientare ceva aproape imposibil până am primit îndrumări de la doamna Lakatos și ne-a fost ghid un sătean pe bicicletă până la gospodăria familiei Lakatos, unde ne-au sărit în ochi baloții de nutrețuri și depozitele, iar Lakatos Attila ne-a descuiat ușa la încăperea unde sunt adăpostite răcitoarele pentru lapte.

Din moși-strămoși, familia s-a ocupat de creșterea animalelor, așa că nu e de mirare că alături de părinți – Attila și Mária, în fermă sunt implicați și cei doi copii – un băiat și o fată. Familia crește 35 de vaci de lapte din rasa Bălțată, deține o pășune de câteva zeci de hectare și lucrează alte 20 de ha de teren pe care le cultivă preponderent cu cereale.

Cu atâta teren de lucrat, Lakatos Mária consideră că obținerea fondurilor de la Fundația Pro Economica, plafonul maxim, pentru achiziționarea utilajelor – cupă crocodil, clește pentru baloți, mașină de înfoliat baloți purtat, presă de balotat cilindrică – le permite să lucreze mai eficient și mai profitabil. Utilajele rezolvă, de asemenea, o problemă locală – lipsa forței de muncă, care se adaugă alteia stringente în zonă – atacurile urșilor. Lipsa forței de muncă a determinat familia Lakatos să achiziționeze și două mașini de muls, cei 250-350 de l de lapte/zi fiind livrați fabricii de lapte din Mădăraș – Bomilact.

 

O seară la Delnița cu familia Kovács

Aproape pe înserat am ajuns în localitatea Delnița, un sat aproape de Miercurea Ciuc. Pe partea stângă cimitirul, de cum intri în sat, iar ca semn distinctiv al gospodăriei familiei Kovács – un mesteacăn uriaș.

Kovács Gyárfás Edit lucrează în învățământ, ca profesoară de istorie și geografie, însă a început să se ocupe de agricultură de când și-a cunoscut soțul înainte cu 20 de ani, “ca să mai adunăm un venit pe lângă salariu”.

Cu mai bine de 10 ani în urmă, familia Kovács a început să lucreze mecanizat, accesând fonduri europene sau achiziționând utilaje din străinătate.

“Pentru că nu mai găseam zilieri, ne-am gândit să investim și am achiziționat utilaje pentru fiecare etapă agricolă; acum activitățile le desfășurăm mecanizat, împreună cu copiii noștri (n.a. ambii băieți sunt studenți la Informatică în Cluj-Napoca)”, punctează Kovács Gyárfás Edit.

Dețin astăzi un parc de utilaje impresionant – cam tot ce au nevoie pentru cultura cartofului – de la mașină de scos cartofi până la sortator parțial automatizat, plus utilaje pentru alte culturi – cereale, în special.

Și-au încercat norocul și la programul de minimis al Pro Economica, iar doamna Kovács Gyárfás recunoaște că: “nu am crezut că va merge atât de ușor”. Adaugă: “pe noi ne-a ajutat finanțarea să achiziționăm un erbicidator și o remorcă”. Au atras 15.000 de euro și nu intenționează să se oprească aici, gândindu-se deja la achiziționarea unei balotiere.

În spatele curții aveam să descoperim ceva care, sigur, le-ar fi încântat pe multe doamne și domnișoare – o plantație de 3 ari de trandafiri, pe un teren acoperit cu plase pentru a apăra tufele de răspândirea buruienilor. Trandafirii îi cultivă pentru dulcețuri și alte produse, respectiv pentru tăiat și livrat florăriilor, de exemplu.

După ce vreo trei ani au încercat să producă ei dulcețuri, petalele de trandafiri le vând în prezent, mai ales localnicilor din Ciumani (n.a. aproape de Gheorgheni), specializați în această artă, cum acolo nu prea este o zonă potrivită pentru practicarea agriculturii.

Statistic, dețin 12 oi, 10 ha de teren arabil, de pe care vând recoltele comercianților, și 10 ha pentru cosit, iar fânul îl valorifică, de asemenea.

 

Hegyi Andrea – fermieră din studenție

Era deja întuneric bine când am plecat. După ce ne-am învârtit după o cazare în Miercurea Ciuc, am ales să mergem mai departe spre granița cu județul Covasna. Am rămas la Băile Tușnad pentru întâlnirea cu Hegyi Andrea de a doua zi, ceea ce ne-a permis să ne bucurăm de pădurea de toamnă îmbrăcată în ceața matinală.

Hegyi Andrea deține în comuna Tușnad (n.a. pe o distanță de 10 km sunt Băile Tușnad, Tușnad și Tușnadu Nou pentru amatorii de geografie) ferma Andy Zoofarm.

Se numără printre femeile fermier cu studii în domeniu, fiind o tânără absolventă a două universități în București. Prima dată a studiat la ASE, Finanțe-Bănci, ca apoi să urmeze USAMV, specializarea Inginerie Economică în Agricultură, în paralel din anul II.

Încă din timpul facultătii, accesând programul tânărul fermier a început afacerea în domeniul zootehniei, cu 7 vaci, pentru ca astăzi să dețină un șeptel de 400 de capete și să lucreze terenuri în suprafață de 110 ha, pe care le deține în proprietate și în arendă. Marea parte a terenurilor sunt destinate pentru cultivarea de nutrețuri pentru animale, iar diferența este semănată cu cartofi.

“Am lucrat până acum cu Bălțată Românească, dar anul acesta am hotărât să aducem Holstein Friza, pentru că am câștigat un proiect cu finanțare europeană. Am construit un grajd cu roboți de muls, iar Bălțata Românească nu se prea pretează la robotul de muls, pentru că timpul de muls crește foarte mult, deci scade randamentul robotului care poate mulge doar 24 de vaci în loc de 130 pentru cât este programat”, ne-a povestit Hegyi Andrea.

Așa a cumpărat 130 de capete de juninci gestante – din Ungaria și intenționează să păstreze și din șeptelul de Bălțată Românească, dar doar pentru carne.

Cantitatea de lapte, în jur de 3.200 litri la 24 ore, este livrată procesatorului grec Olympus de la Brașov, însă odată cu finalizarea proiectului de 2,1 milioane de euro, finanțat prin Măsura 4.1 – modernizarea exploatațiilor, va fi dezvoltată și o fabrică de procesare lapte unde să producă brânză maturată. Prima dată sunt obligați să proceseze minim jumătate din cantitatea de lapte, dar linia de producție e dimensionată astfel încât să poată prelucra întreaga cantitate.

Prin programul de minimis al Pro Economica, a atras suma maximă, bani folosiți astfel: “am achiziționat accesorii pentru un utilaj telescopic Weidemann pe care îl folosim la grajd, o cositoare și o greblă rotativă”. Consideră că “este un program foarte simpatic, foarte util, ne-am bucurat că am putut participa și a fost foarte ușor de întocmit proiectul, a fost mult mai simplu să depui un proiect aici decât la AFIR sau pentru alte finanțări”, deși spune că finanțatorii au fost atenți ca investiția finanțată să fie în raport cu activitatea desfășurată.

Poate vă întrebați când mai are timp și de cei doi copii, un băiat de 7 ani și o fetiță de 16 luni…

 

Cultivând frumosul la Sfântu Gheorghe

Am plecat dinspre Tușnad spre Sfântu Gheorghe. Pe stânga înainte de intrarea în oraș ne-am oprit câteva minute pentru a admira noul stadion al lui Sepsi și împrejurimile sale.

Pe partea dreaptă însă, pe strada Ciucului sunt serele familiei Lőrincz, ambii soți sunt ingineri horticultori și sunt, de mai bine de 10 ani, dedicați producției de flori pentru grădină și case, flori de sezon, de la zambile la mușcate și crizanteme.

Lőrincz Éva a avut o altă afacere în domeniu, le livra hypermarket-urilor de la pământ până la ghivece de flori, însă a închis la un moment dat business-ul și s-a reorientat spre producția de flori pe terenul de 1.700 mp pe care îl deținea, din care 1.000 de mp sunt serele încălzite. Lucrează împreună cu soțul, iar în vacanțe îi ajută și fiul, absolvent de Economie și Afaceri Internaționale la Cluj-Napoca.

Despre programul Pro Economica a aflat de la un prieten din Brașov, a depus proiectul pe care l-a întocmit singură și a atras 15.000 de euro, plafonul maxim, exclusiv propria contribuție.

“Am aplicat pentru achiziționarea unui cazan pe biomasă (n.a. achiziționat de la un producător din Covasna) care funcționează cu rumeguș, peleți etc. La noi, cele mai mare probleme sunt odihna și siguranța noastră, în anii aceștia nu am dormit o noapte iarna pentru că trebuia din 4 în 4 ore să ne trezim și să verificăm dacă funcționează cazanul. Altfel riscam să ne înghețe florile”, ne-a explicat Lőrincz Éva.

Antreprenoarea recunoaște că nu ar fi dispus de o asemenea sumă dintr-odată, ca să finanțeze această achiziție, de aceea consideră că programul Pro Economica a fost de “foarte, foarte mare ajutor” și ușor de accesat.

“Mi-am scris cererea de finanțare singură, a trebuit să motivez de ce am nevoie de acea sumă, să descriu activitatea, să demonstrez că sunt proprietar și sunt activă în agricultură. Dacă erau greșeli în cerere, te atenționau și corectai. Mie mi s-a părut foarte ușor”, povestește Lőrincz Éva.

Cea mai mare provocare în activitatea de producție de flori o reprezintă piața de desfacere, care presupune deplasări la distanțe mari, deoarece în zonă lipsește, de exemplu, un târg de flori, deși autoritățile locale sunt deschise la inițiative cum sunt expozițiile de flori.

 

Csipán Erika. Amazoana cailor putere

Întorși în județul Mureș, pentru prima dată în viață am ajuns în comuna Neaua, cum o cotești dinspre Târgu Mureș spre Sovata și apoi părăsești DN13 pentru a ajunge în comuna în care la loc de cinste, în parcul de lângă școala din centrul de comună l-am descoperit pe revoluționarul maghiar Kossuth Lajos.

Absolventă de Informatică la Universitatea Sapientia, secretar și contabil la Scoala Gimnazială Neaua, mamă a doi copii de 8 și 4 ani, Csipán Erika ne-a făcut surpriza când ne-a arătat cât de simplu e să manevrezi un tractor. “Iubesc să conduc tractorul și autoturismul”, avea să vină explicația.

Familia Csipán se ocupă de creșterea animalelor de câțiva ani, azi deținând un șeptel de 32 de capete de vite pe care le livrează în viu Asociației Aberdeen Romania.

“Soțul meu a cumpărat 10 vaci Angus, avem și pășune și ne-am gândit să depunem un proiect la Fundația Pro Economica pentru că mai aveam nevoie de un tractor, pentru a aduna de pe câmp baloții”, spune Csipán Erika despre primul proiect pe care l-a accesat. Totodată, pentru curățarea pășunilor au achiziționat, prin același program, un tocător care le este extrem de util, ținând cont că deține împreună cu soțul câteva zeci de hectare de teren unde vitele sunt lăsate din mai până în decembrie, apărate doar de un gard electric. “A fost ușor de atras finanțarea și de implementat proiectul. A fost extrem de benefic, suntem mulțumiți și sperăm să fie continuat”, mai adaugă aceasta.

Pentru viitor, familia Csipán și-a propus să continue achiziția de utilaje și de terenuri.

 

Grădina soarelui cu zmeură by Szabó Hajnal

Lui Szabó Hajnal, cu care aveam să ne întâlnim în Târgu Mureș fiind acasă cu cei doi copii, deși povestea ne-a purtat pe dealurile din comuna Ceuașu de Câmpie, i-a fost întotdeauna dragă agricultura, însă a considerat că nu o poți practica oricum.

Astfel, în 2001 s-a înscris la facultate, absolvind Facultatea de Horticultură, Secţia din Miercurea-Niraj, din cadrul Universității Corvinus din Budapesta, și, mai târziu, un masterat cu specializarea Protecția Plantelor la Universitatea Sapientia.

“Mi-a plăcut horticultura și de aceea m-am înscris la facultate pentru a face profesionist agricultură”, ne povestește Szabó Hajnal.

În paralel, în Ceuașu de Câmpie, pe terenurile cumpărate a început să prindă viață Sunrise Garden.

“Am început în 2001 o plantație de 15 ari de zmeur și coacăz. În fiecare an ne-am extins, acum avem la zmeur undeva la 80 de ari, coacăze negre – 80 de ari,

muri și pomi fructiferi – în jur de 200 de pomi – meri, cireși, vișini, pruni”, își amintește aceasta evoluția plantației.

Primul proiect accesat pentru plantație, în valoare de 15.000 de euro, a fost prin programul Fundației Pro Economica și se dovedește foarte util.

“Nu a fost foarte greu de accesat, aveam activitate în agricultură, studii aveam. Finanțarea ne-a ajutat foarte mult pentru că am reușit să facem o irigație automatizată, ceea ce ne ușurează munca foarte mult. Am mai achiziționat o remorcă și un rezervor de stropit după tractor”, spune Szabó Hajnal, completând: “sunt ani când trebuie să intervenim din cauza condițiilor meteo, dar dacă nu e cazul, nu folosim chimicale pe plantație”.

Munca la o astfel de plantație nu e deloc ușoară. Se recoltează cu mâna, dar, de fapt, la aceste plantații totul se face manual, tăiatul, răritul, legatul, plivitul și altele. Doar între rânduri pot intra cu tractorul. Se lovesc astfel an de an de problema forței de muncă. “Într-un an am început cu 6 oameni și după o lună și jumătate am rămas cu două persoane. Anul acesta am rămas doar cu o doamnă”, explică fermierul.

În plantație sunt cultivate două soiuri, cel de sezon (iunie-iulie) și cel remontant care poate fi cules până dă înghețul. Recoltarea se face direct în caserole, iar acestea sunt livrate magazinelor și în piețe. La început, recolta ajungea la cunoștințe, apoi s-au promovat pe rețelele de socializare și încet-încet și-au format clientela.

Am întrebat-o pe Szabó Hajnal dacă nu s-a gândit să proceseze fructele. M-a descurajat puțin răspunsul, gândindu-mă că pentru a face totul corect, ajungi cel mai sigur în faliment.

“Costă foarte mult să obții toate actele, am prelucrat trei ani de zile la un procesator și nu pot să zic că era vreun câștig pentru că plătești mult ca să îți prelucreze și e o investiție în plus pentru că presupune achiziție de sticle și borcane pentru că nu sunt fan al PET-urilor, iar acestea trebuie importate, trebuie să tipărești etichete și să duci produsele la o analiză ca să ai un certificat de la DSVSA”, ne explică.

Însă dacă piața se mai educă, dacă se formează o masă critică pentru produse bio, cred că vom mai auzi de Szabó Hajnal, de Sunrise Garden și de produsele sale.

 

Contabil de profesie, fermier din familie

Satul Grindeni e aproape de limita județelor Mureș și Cluj. De la Sfântu Gheorghe până la Grindeni pe șosea sunt 223 de km, aproximativ un drum tur-retur Târgu Mureș – Cluj-Napoca.

Ieși de pe E60, la dreapta și după câțiva kilometri ajungi în satul aparținător ultimei comune din județul Mureș, Chețani.

Acolo a ajuns colega mea Mălina Moraru să stea de vorbă cu cea mai tânără fermieră de pe drumul antreprenoriatului feminin din mediul rural, Csegöldi Kinga.

Economist contabil de profesie, Kinga îmbină această activitate cu agricultura. “Este o afacere de familie care a început dinainte să mă nasc. Eu și fratele meu, în special fratele meu, pentru că el a preluat de anul acesta afacerea, o continuăm, bineînțeles, împreună cu părinții mei”, i-a povestit domnișoara Csegöldi colegei mele.

Familia Csegöldi cultivă cereale: porumb, grâu, floarea soarelui, pe o suprafață de totală de aproximativ 76 de hectare, inclusiv teren pentru înverzire, iar recolta o livrează persoanelor fizice – porumbul, mai ales, respectiv firmei East Grain care deține o bază de recepție la Sânpaul.

“Am încercat să cultivăm și rapiță și soia, dar sunt culturi mai delicate. E foarte greu să cultivi soia daca nu erbicidezi pentru că ar trebui oameni cu care să mergi să sapi, și nu mai găsești muncitori. Trebuie să ai un teren pe care să îl fertilizezi foarte bine, însă investiția e mai mare decât profitul”, a explicat tânăra.

Având o suprafață importantă de lucrat, programul Pro Economica s-a dovedit un sprijin real. Kinga a reușit să obțină o finanțare de 20.000 de euro, inclusiv contribuția proprie, utilizată pentru achiziționarea unei semănători mecanice și a unei mașini de împrăștiat îngrășăminte.

“Noi aveam acest gen de utilaje doar că erau mai vechi, nu erau la fel de eficiente și de performante. Semănătoarea pe care o avem acum are și monitor, e mai dotată, și se vede și în producție, care a crescut cu 25-30%, la un an distanță. S-a văzut și la mașina de împrăștiat îngrășăminte. Aveam o mașină achiziționată de la SMA care funcționa dar nu la cotele astea”, subliniază Csegöldi Kinga.

Accesarea fondurilor a fost ușoară, mai ales că a avut sprijinul echipei Fundației Pro Economica.

Utilajele suplinesc și lipsa forței de muncă, o problemă cu care se confruntă și fermierii din satul Grindeni.

Pentru viitor, familia Csegöldi își dorește extinderea fermei, ceea ce ne gândim, văzând ambiția Kingăi, că se va întâmpla.

Ne oprim aici, însă cu dorința de a ne întâlni cu alte doamne care mișcă satele transilvănene și ne arată că munca, tenacitatea, pasiunea, dragul de pământ sunt răsplătite și beneficiem cu toții.

Ligia VORO

Articol publicat în ediția TB 106, 5-26 noiembrie 2021

Total
4
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

Varianta de ocolire a orașului Negrești-Oaș în linie dreaptă

Articolul următor

Topul principalilor angajatori privați din județul Mureș

Citește și:
Citeste mai mult

Ryanair reia zborurile Oradea – Londra

Ryanair va relua zborurile din Oradea spre aeroportul Londra Stansted, începând din 1 februarie. Pe platforma companiei, biletele…
Zi de Zi știri ecoomice:
Total
4
Share