Dacă vă întreb de Tunisia, o să vă aduceți aminte de anii de prosperitate de acum 10 ani, în care toată lumea dorea să își petreacă un concediu relaxant pe plajele cu nisip ultrafin din Monastir sau Sousse? Sau o să vă gândiți cu anxietate la tot ce s-a petrecut în acea țară după 2010-2011 când a avut loc Revoluția Tunisiană sau „Revoluția Iasomiei”?
Ei bine, am avut oportunitatea de a vizita și cunoaște Tunisia timp de o săptămână, excursie organizată de cei de la Amara Tour. Zborul Cluj-Napoca-Monastir, realizat de compania HiSky, charter, a avut o durată de aproape 2 ore.
Prima întrebare afișată pe Google despre Tunisia este „Cât de sigură este țara?” Ei bine, pe tot parcursul sejurului m-am simțit în siguranță și, totodată, am avut oportunitatea de a vedea o țară plină de tradiție, cultură, istorie, care încearcă, din nou, să își reînvie turismul după acest deceniu de lupte interne.
A fost o săptămână plină de aventuri, experiențe și amintiri plăcute. Moneda este dinarul tunisian. La recomandarea ghizilor am mers cu euro, iar schimbul valutar se realizează la recepția hotelului: 1 euro = 3 dinari. Cereți și păstrați chitanța primită, deoarece nu veți reuși să schimbați bani altfel la plecare sau îi cheltuiți pe suveniruri.
Renașterea turismului în Tunisia
Relația Tunisiei cu Europa este veche. Fiind fostă colonie franceză, au reușit să își câștige independența în 1957 cu prim-ministru și mai apoi primul președinte al țării, Habib Bourguiba. Întâmplarea face ca prima noastră oprire a fost la locul de veci al președintelui Bourguiba, care a avut un mandat de 30 de ani și care, din motive de sănătate, s-a retras de la conducerea țării în ’87. Acesta se află într-un mausoleu grandios, dedicat lui, din Monastir, orașul său natal.
Renașterea turismului în Tunisia este foarte importantă, bazându-se în mare parte pe turiștii care decid să își petreacă concediul acolo. După cei 10 ani de neliniște și Covid-19, se vede ca o țară care într-adevăr își dorește să reintre în ofertele agențiilor de turism. Am avut oportunitatea de a sta și vizita mai multe hoteluri, de lux sau de tranzit. Indiferent de locul în care ne aflam, serviciile oferite erau cât se poate de bune.
Dacă vă decideți să aveți o experiență tunisiană și să părăsiți resortul la care vă aflați, veți avea un șoc cultural. Ruptura se petrece în momentul în care pășiți pe poarta resortului. Este, la urma urmei, o țară săracă, cu un popor care încearcă din răsputeri să își câștige existența de pe urma turiștilor. În toate locurile publice, popasuri, piețe sau plaje vei găsi un tunisian insistent care încearcă să te convingă să cumperi ceva, un obiect, o poză, o experiență. Această metodă poate părea agresivă, dar este cât se poate de sinceră. Iar dacă ești un negociator desăvârșit, cu siguranță vei reuși să pleci împăcat de acolo.
A fost o săptămână plină, obositoare, în care am acumulat cunoștințe și amintiri cât pentru o lună întreagă. Ca turist care dorește o experiență cât mai autentică nu refuza nimic, participă la toate activitățile oferite. Dacă ești gourmand, cu siguranță vei avea de unde alege: te vei bucura de varietatea care te așteaptă atât în afara hotelului, cât și în bucătăria acestuia.
Experiențe și aventuri, cultură și istorie
Am tot pomenit de experiențe și aventuri, dar și de cultură și istorie. Excursia a început încet, cu mausoleul lui Bourguiba, iar mai apoi am vizitat un port unde am și savurat un ceai tradițional de mentă cu migdale.
A urmat o cetate veche, de pe vremea romanilor, în care am admirat culturile care au trecut și urmele pe care le-au lăsat după plecare. Am savurat fiecare moment de acolo, un mosaic cu Medusa sau cu îndrumări spre casele de toleranță. După o vizită scurtă într-un cartier tradițional, am servit din nou clasicul ceai, de această dată cu semințe de pin, dar și o cafea cu apă de iasomie.
În a doua seară a urmat o masă copioasă la Hotel Iberostar Diar El Andalous, unde am avut parte și de o seară mai activă cu animatori și o scenă cu muzică.
A urmat o excursie în Cartagina, un oraș plin de istorie, întemeiat de navigatori, locul în care Hannibal a luptat cu romanii și care se bucura de un prestigiu și bogății la care multe orașe antice nici nu visau. Nu foarte departe de siturile arheologice am ajuns să ne bucurăm de o priveliște și o arhitectură deosebită cu un albastru care nu are cum să nu îți trezească imaginația.
Următorul loc pe listă a fost piața din Tunis, o experiență pe cât de autentică, pe atât de istovitoare. Cu alte cuvinte a fost un popas care a reușit să-mi trezească toate simțurile, dar fără de care toată excursia probabil ar fi fost altfel.
Pentru a fi pachetul complet și pentru a dovedi că Tunisia este o țară sigură am fost și într-un club de unde am plecat cu taxiul înapoi la hotel. Fără niciun fel de incident, ci mai degrabă cu încă o poveste amuzantă despre taximetristul care s-a distrat foarte bine cu noi în mașină.
Colosseumul El Jem, al treilea ca dimensiune după cel de la Roma și Capua, a fost următorul punct pe listă. Construit la începutul secolului al 3-lea, avea o capacitate de 35.000 de oameni și care arată și astăzi la fel de impunător și grandios.
De aici am pornit la drum lung, am străbătut Tunisia pentru a ajunge în deșertul Sahara. Pe parcurs am poposit la o casă tradițională berberă (un grup etnic din nordul Africii), săpată în munte pentru a se putea ascunde de căldura dogoritoare. Au împărțit cu noi pâine facută tradițional, înmuiată în miere și ulei de măsline. Drumul ne-a dus la un popas pentru turiștii care doresc să călărească cămile sau să conducă ATV-ul pe dunele Saharei. Ei bine, ATV-ul este într-adevăr o experiență unică. Sentimentul de cuceritor al dunelor este cât se poate de prezent. Nu ești singur niciodată și totul este ghidat atât cu cămilele, cât și cu ATV-ul.
A urmat o seară tradițională într-un hotel de tranzit unde ne-am bucurat de mâncare, muzică și dansuri sahariene. Trezirea a fost devreme pentru a ajunge să vedem răsăritul de pe fundul unui lac sărat, secat, cu un aspect extraterestru. De acolo am pornit spre Oaza Chebika, locul de unde iau naștere 4 izvoare în mijlocul deșertului. Pentru a ajunge acolo însă am fost așteptați de o flotă de mașini 4×4 pregătite de cucerirea dunelor. A fost mai mult decât un drum drept, iar dunele de nisip fierbinte care ne înconjurau erau adevărați munți în fața noastră.
A fost un întreg pachet de emoții și trăiri concentrat într-o săptămână de Tunisia. Cultura, istoria, tradițiile, obiceiurile, mâncarea toate s-au îmbinat într-un strigăt pentru a promova și reaminti oamenilor că Tunisia este o țară sigură care merită vizitată și trăită totodată, o pasăre Phoenix care renaște din cenușă și nisip. Încă mai găsesc firicele de nisip ascunse și care mă duc cu gândul la excursia organizată de cei de la Amara Tour.
Codrin PÎRCĂLAB
(TB 106)
