Prețurile produselor igienico-sanitare au fost afectate mai mult de scumpirea energiei și a materiei prime decât de pandemie, acestea fiind printre cele mai cumpărate din România, constată managerul grupului Pehart, Gabriel Stanciu, pentru Transilvania Business. În consecință, compania vrea să își producă singură energia “verde” necesară, preferabil pe fonduri nerambursabile.
Fabricantul de produse de hârtie realizează un studiu de prefezabilitate pentru instalarea unui parc fotovoltaic și producția de hidrogen “verde” prin electroliză. Pehart își propune să creeze facilități pentru stocarea hidrogenului verde produs și utilizarea sa pe post de combustibil într-o centrală de cogenerare în amestec cu gazul natural. Compania derulează un studiu de prefezabilitate pentru implementarea tehnologiilor energetice bazate pe hidrogen.
Producătorul a semnat un contract ICSI Energy Vâlcea, institut specializat în dezvoltarea tehnologiilor bazate pe hidrogen. Pehart își propune un parc fotovoltatic pentru producția de energie verde; un electrolizor care să utilizeze energia produsă de acest parc pentru producția de hidrogen verde; stocarea hidrogenului fabricat; amestecarea hidrogenului cu gazul natural și utilizarea sa într-o centrală în cogenerare, ce va include și soluții de captare a emisiilor de carbon. Compania controlată de fondul Abris Capital deține brandurile Pufina, Alint, Altessa, dar produce și role de hârtie mari, pentru clienții industriali.
Cum aveți împărțită producția între județele Cluj și Alba?
Producția este cam jumătate în Dej, restul în Petrești; avem patru mașini, producem anual 100.000 tone de hârtie tissue, 52.000 în Cluj, 48.000 în Alba. Pe partea de procesare avem trei linii în Dej, de 40.000 tone/an, iar la Petrești, două linii, de 35.000 tone. Trimitem și hârtie tissue către procesatori independenți din România, Europa Centrală și de Est. Ca hârtie igienică și prosoape de bucătărie, producem atât mărcile noastre, cât și mărcile proprii ale rețelelor de retail Lidl, Auchan, Metro, Selgros, Mega Image, Carrefour, Profi. Cea mai mare proporție sunt private label (70%), iar 30%, mărcile noastre.
La apariția pandemiei, “igienica” a cam dispărut de pe rafturi.
Produsul nostru este unul de necesitate; în momentul unei crize, oamenii își taie din coșul de cumpărături anumite lucruri, însă hârtia igienică este lăsată printre ultimele. Din punctul acesta de vedere suntem favorizați, pentru că intrăm “la pachet” cu uleiul, făina, zahărul. În februarie – aprilie 2020, lumea s-a speriat că impactul crizei va fi mai mare decât în realitate, iar atunci ele s-au cumpărat în cantități mari. Totuși, aceasta s-a resimțit în vânzările noastre din lunile următoare, mai – iulie, când lumea avea acasă câte 10-20 de pachete de hârtie igienică.
V-a afectat pandemia în 2020-2021?
În 2020 am fost în linie cu bugetul stabilit, cu provocările legate de pandemie ce ne-au făcut să ne schimbăm modul de lucru; unii colegi au lucrat de acasă, ne-am luat toate măsurile de protecție. Nu am avut decese din cauza pandemiei, dar am avut colegi care au făcut boala. Am lucrat normal, activitatea nu ne-a fost afectată. 2021 a fost mai anormal, dacă în primul semestru eram în linie cu bugetul, în partea a doua a anului s-a intensificat criza energetică, logistică, ducând la creșterea în cascadă a prețurilor la materie primă, semifabricatele pe care le folosim. Noi, ca producători și procesatori, suntem mari consumatori de curent și de gaz, iar faptul că prețurile au crescut de cinci ori de la începutul anului ne-a provocat un impact major în costuri. O parte dintre aceste creșteri le-am transferat către clienți; până la urmă totul se va reflecta în prețul de la raft pentru că altfel nu avem cum să supraviețuim, să ne continuăm activitatea. Celuloza nu se mai produce în România, o aducem din țările nordice, Spania, Bulgaria, Slovacia, America de Sud, a avut o creștere foarte mare, de 40%, ca urmare a creșterii prețului granulelor. Ca de altfel și cartonul, ambalajele sau produsele prefabricate pe care le folosim.
În concluzie, vreți să fiți și producători de energie.
Noi folosim gazele naturale ca energie, dar în condițiile crizei energetice căutăm alternative de producție cu energie verde, în concordanță cu tendința din Uniunea Europeană de reducere a amprentei de carbon. Vrem să producem singuri o parte din energia pe care o folosim, avem o colaborare cu ICSI Vâlcea pentru a dezvolta un proiect frumos. Îl aveam înainte de pandemie, era mai la mijloc pe lista de priorități, însă toată conjunctura l-a dus pe primele locuri. Vrem să îl concretizăm în ambele noastre locații, să ne asigurăm producție proprie. Acum facem studiul de prefezabilitate pentru a vedea ce se poate concretiza pe partea de cogenerare / trigenerare, producția de hidrogen. Ideea este să accesăm un grant din fonduri europene, ajutor guvernamental, alte fonduri nerambursabile existente.
Aveți deja experiență, ați mai accesat astfel de fonduri.
Situl din Dej a beneficiat de două granturi europene, de 8 milioane euro, dar și de un ajutor de stat de 10 milioane. Am terminat la Petrești o nouă clădire de producție și am dat în funcțiune o linie de procesare de 25.000 tone pe an, pentru hârtie igienică și prosoape de bucătărie, finalizate în noiembrie. Avem o clădire nouă în Dej, instalăm o linie de procesare pentru șervețele faciale cu o capacitate de 5.000 tone / an, cu finalizare în acest început de an. Următorul pas este modernizarea depozitului de produse finite de la Petrești, pe 14.000 mp. În 2023 vom instala acolo și o nouă linie de procesare, pentru partea de role industriale.
Mergeți mai mult pe automatizare, pe roboți?
Automatizarea, digitalizarea sunt noile direcții date de UE, există multe granturi pe această parte, dar și înainte liniile noaste de producție pentru hârtia tissue și cele de procesare erau în majoritate controlate de computere, oamenii interveneau foarte puțin. Stăteam mai prost la partea de depozitare, manipulare, aici încercăm să investim și să modernizăm operațiunile. Vrem să fim în tendințe cu noile apariții pe partea de automatizare, să reducem consumul de curent și gaz.
Găsiți și angajați competenți pentru aceste mașinării?
În România, în Europa, există o criză a forței de muncă. Tot timpul avem colegi care găsesc oportunități, unii în țară, majoritatea în străinătate, pentru că e o economie globală, iar pozițiile respective le avem tot timpul deschise, deci preferăm să avem întotdeauna o rezervă. E greu să specializezi un operator la o asemenea mașină, ia destul de mult timp. Avem o parte din colegi, “nucleul dur”, care ne sunt alături de când s-au dat în funcțiune primele linii, am pus la punct procese prin care să transferăm cunoștințele cât mai rapid către noii veniți.
Paradoxul e că un colos al celulozei aflat “în vecini’ s-a desființat.
Din păcate, combinatul Someș Dej și-a oprit producția de hârtie în 2004, acum era foarte bun pentru noi. România producea, înainte de 1989, 1,5 milioane de tone de celuloză pe an, combinatul din Dej fiind ultimul care s-a închis. În țară nu mai este niciun producător care să mai pună celuloză pe piață, deci suntem nevoiți să luăm de afară. Principala barieră e investiția într-o fabrică de celuloză, una foarte mare, dar și materia primă trebuie să fie accesibilă.
Cum se prefigurează acest an în piața hârtiei?
Piața noastră de hârtie igienico-sanitară, cantitativ, are o creștere medie de 5% pe an. Valoric, va crește cu 25-30% ca urmare a majorării prețurilor care va apărea în industrie după creșterile la gaz, curent, celuloză, materii prime. Toată lumea vrea să fie o hârtie cât mai ecologică, dar aceasta vine și cu costuri suplimentare. Noi am avut o tendință de a modifica ambalajul flexibil, din folie de polietilenă în hârtie, dar a generat un cost în plus, iar acest lucru s-a văzut în vânzări, cei mai mulți consumatorii nefiind dispuși să plătească diferența. Totuși, aceste lucruri se vor schimba în timp, iar tendința va fi ca nu numai hârtia, ci și toate produsele să fie cât mai sustenabile. Cât de lungă va fi această călătorie nu aș putea să spun, dar aici se va ajunge.
(Articol apărut în Transilvania Business nr. 108)
