„Obiectivele pentru Dezvoltare Durabilă”. FĂRĂ SĂRĂCIE și FOAMETE ”ZERO”

INTRODUCERE. În Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României se relevă neajunsurile constatate și se identifică domeniile specifice în care sunt necesare eforturi și resurse suplimentare pentru realizarea obiectivelor de convergență și apropierea semnificativă de media UE la principalii indicatori ai dezvoltării durabile. Dacă, în ultimii 10 ani, țintele României erau stabilite în raport cu evoluția economiei mondiale și în concordanță cu politicile UE, acum atât România, cât și UE trebuie să-și reproiecteze prioritățile pe termen mediu și lung pentru atingerea obiectivelor din Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, adoptată în cadrul Summit-ului Organizației Națiunilor Unite, în septembrie 2015. Aceasta este o cale sigură prin care se poate realiza un viitor mai bun generațiilor viitoare, consideră reprezentanții Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României.

România, alături de alte 192 de state, și-a asumat stabilirea cadrului național pentru susținerea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, care include un set de 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD). Planul de acțiune global, pe care România alege să-l susțină în următorii ani, se adresează ameliorării sărăciei, combaterii inegalităților, injustiției sociale și protejării planetei până în anul 2030. Este un plan de acțiune pentru oameni, planetă și prosperitate, prin care se urmărește consolidarea unui climat de siguranță și libertate, în care „nimeni nu va fi lăsat în urmă”.

FĂRĂ SĂRĂCIE și FOAMETE ”ZERO”

Primele două obiective de dezvoltare durabilă se referă la „Eradicarea sărăciei în toate formele sale în orice context”, precum și la „Eradicarea foamei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea unei agriculturi sustenabile”.

Potrivit datelor statistice, România înregistrează o pondere ridicată a persoanelor care suferă de deprivare materială severă, raportată la media UE. Conform datelor INS din 2016, procentul acestor persoane era de 23,8%, iar în 2020 era de 14,8%. Globalizarea a contribuit la reducerea sărăciei absolute, însă este necesară continuarea eforturilor de reducere a sărăciei relative și pentru a asigura o viață demnă pentru toți. În acest scop, Agenda 2030 țintește segmentele periferice din societate și încurajează orientarea societății într-o direcție care să asigure cetățenilor o viață echitabilă, demnă și prosperă.

În perioada 2009-2017, cadrul legislativ a fost îmbunătățit prin aprobarea unor măsuri care au vizat reglementarea, funcționarea și finanțarea serviciilor sociale, precum: elaborarea unor noi standarde minime de calitate pentru toate tipurile de servicii sociale, aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale, crearea Nomenclatorului serviciilor sociale, îmbunătățirea procedurii de acreditare a furnizorilor de servicii sociale și a procedurii de licențiere a serviciilor, îmbunătățirea regulamentelor de organizare și funcționare ale serviciilor publice de asistenţă socială, continuarea derulării de programe de finanțare a serviciilor sociale.

Agricultura și principalele provocări

România deține locul al șaselea în Europa din perspectiva suprafeței agricole utilizate, motiv pentru care eficiența agricolă, consolidarea exploatațiilor agricole și a întreprinderilor de procesare alimentară, sunt o prioritate la nivel național.

Agricultura ocupă un loc important în economia României și are perspective considerabile de dezvoltare în context european, datorită condițiilor pedoclimatice favorabile și potențialului în sfera producției ecologice. În perioada 1995-2019, contribuția agriculturii la formarea PIB-ului național a înregistrat o scădere majoră, de la 14,7% în 1995 la 4,1% în 2016, în condițiile în care ponderea forței de muncă ocupată în agricultură avea o valoare foarte apropiată de cea înregistrată în 1995. Cele mai recente date (2020) arată o reducere a ponderii agriculturii în PIB la 3,5% – acest lucru nu înseamnă însă neapărat o reducere a indicatorilor economici privind activitatea agricolă, ci poate fi explicată și printr-o rată de creștere mai mică decât restul economiei.

În anul 2015, ponderea forței de muncă în agricultură, în România, era de 25,9%, fiind cea mai mare pondere din UE, a cărei medie era de 4,4%. 84% dintre lucrătorii în agricultură din România se încadrau în categoria personalului nesalariat, în timp ce ponderea medie a lucrătorilor nesalariați din sectorul agricol în UE era de 72%, valoarea adăugată brută generată la nivel de lucrător fiind redusă cu circa 50% față de media UE. Toate acestea arată că agricultura românească se confruntă cu o problemă majoră privind productivitatea scăzută a muncii și, implicit, randament relativ mic al producției agricole, conform constatărilor Strategiei Naționale.

În ciuda productivității scăzute, România este printre principalii exportatori de porumb și grâu la nivel mondial, datorită mărimii suprafeței agricole disponibile. Astfel, provocarea viitoare este de a îmbunătăți nivelul productivității agricole, fără a periclita factorii de mediu (aer, apă, calitatea solului, biodiversitatea), prin eliminarea principalilor factori limitatori ai randamentului producției: fragmentarea exploatațiilor agricole și lipsa cooperării între fermieri, nivelul de pregătire al fermierilor, nivelul redus de capitalizare, statutul profesional nedefinit cu claritate al agricultorului, nivelul de dotare tehnologică al fermelor.

În acest context, în cadrul unui recent forum dedicat tinerilor fermieri români, coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă atrăgea atenția asupra faptului că sectorul agro-alimentar generează de câțiva ani deficite de balanță comercială foarte mari – 2 miliarde de euro doar în 2020. „Acest lucru înseamnă că valoarea exporturilor este mai mică decât valoarea importurilor. Nu neapărat cantitatea este o problemă, ci faptul că nu procesăm produsele intern și comercializăm materiile prime care au valoare redusă. Exemplul exportului de grâu și al importului de pâine congelată, este probabil deja celebru”, a explicat László Borbély.

Balanța comercială

Deficitul comercial al României a crescut cu 1,8 miliarde de euro în primele 3 luni ale anului, față de primul trimestru din 2021. Așadar, este una dintre marile provocări, inclusiv pentru domeniul agricol. România exportă materii prime și produse cu valoare adăugată mică și importă produse cu valoare adăugată mare. Din 2015 România are un sold negativ, în contextul creșterii de importuri. Chiar dacă și la exporturi s-au înregistrat creșteri, acestea nu au fost suficiente pentru a preveni un deficit de balanță comercială. De la -89,2 milioane euro în 2015, deficitul comercial s-a adâncit continuu până la -1,15 miliarde euro în 2018, valoare care a fost depășită la finele anului 2019 și a ajuns la aproape -1,25 miliarde euro. Cel mai recente date arată că în 2020 deficitul a ajuns la aproape -2 miliarde euro.

Agricultura ecologică

Agricultura ecologică este un sistem dinamic în România, înregistrând în ultima perioadă o tendință ascendentă. În anul 2010, totalul suprafeței cultivate după metoda de producție ecologică era de 182.706 ha (cca. 1,4% din totalul suprafeței agricole utilizate), iar la sfârșitul anului 2017 de 258.470,927 ha, cu un număr total de aproximativ 8.434 de operatori certificați în sistemul de agricultură ecologică, o creștere de circa 41,5%. În anul 2020 ponderea agriculturii ecologice în producția agricolă totală era de 3,8%.

În vederea creșterii competitivității, a încurajării produselor locale și a protejării resurselor naturale a fost creat cadrul legislativ privind atestarea produselor tradiționale, rețetelor consacrate și utilizarea mențiunii facultative de calitate „produs montan”. Înregistrarea produselor în sisteme de calitate naționale și europene reprezintă o sursă de valorificare a produselor ale căror caracteristici sunt legate de originea geografică, benefică pentru economia rurală. Astfel, sistemele de calitate pun accentul atât pe producția de bunuri alimentare calitative, cât și pe siguranța și securitatea alimentară a consumatorilor.

Tineri în agricultură

Datele statistice arată că tinerii din mediul rural sunt slab reprezentați numeric, reprezentând puțin peste 29% din totalul populației rurale. Raportul dintre numărul managerilor de ferme de sub 40 ani ce revin la un manager mai în vârstă de 55 de ani reflectă gradul de îmbătrânire al forței de muncă din sectorul agricol: la 10 manageri de peste 55 de ani îi revine un singur manager sub 40 de ani.

De aici și popularizarea tot mai insistentă a programelor de finanțare rurală dedicate tinerilor fermieri, pentru a-i atrage pe aceștia să investească în sectorul respectiv. Spre exemplu, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a aprobat la începutul anului finanțarea a 485 de proiecte, fiecare în valoare de 40.000 de euro, doar pentru tineri fermieri din diaspora. De asemenea, prin fondurile europene, din fondurile noii Politici Agricole Comune tinerii fermieri vor putea primi finanțări de maxim 100.000 euro, față de limita anterioară de 70.000 euro. Foarte important este, însă, ca zona rurală să devină atractivă. Conform ministrului Agriculturii, aproape 70% dintre tinerii fermieri care au beneficiat de fonduri europene de câte 40.000 de euro pentru a face afaceri agricole în perioada de programare 2014-2020, „fie au abandonat afacerile, fie au plecat într-o altă direcție”.

Finanțarea europeană

Implementarea politicilor agricole ale UE a sporit într-o oarecare măsură sustenabilitatea economiei agrare românești prin racordarea la normele și standardele comunitare de calitate și competitivitate, inclusiv sub aspect ecologic și susținerea financiară a fermelor mari prin plăți directe în cadrul mecanismelor de Politică Agricolă Comună (PAC). Cu toate acestea, în cei 10 ani de la aderarea la UE, nu s-a reușit găsirea unor soluții practice pentru sprijinirea micilor gospodării de subzistență, astfel încât 2,6 milioane de unități de tip tradițional țărănesc, circa jumătate din total, au fost considerate neeligibile și au rămas în afara sistemului plăților directe pe suprafața de teren.

Această situație s-a corectat prin ajustarea corespunzătoare a schemelor de aplicare a plăților directe din primul pilon al PAC, în cadrul ciclului financiar multianual (CFM) al UE 2014-2020. De asemenea, în CFM Post 2020 se vor aduce, în continuare, ameliorări ale sistemului de plăți directe dedicate gospodăriilor țărănești de subzistență.

Ținte 2030:

• Reducerea cu cel puțin jumătate a numărului de cetățeni care trăiesc în sărăcie relativă;
• Consolidarea sistemului național unitar a serviciilor de intervenție de urgență, reabilitare ulterioară și compensare a pierderilor în caz de calamități naturale, accidente industriale sau evenimente climatice extreme;
• Eradicarea malnutriției și menținerea ratei obezității sub 10%, similar cu nivelul înregistrat în anul 2014;
• Finalizarea cadastrului agricol;
• Dublarea ponderii agriculturii în PIB-ul României, față de anul 2018;
• Menținerea și extinderea diversității genetice a semințelor, a plantelor cultivate și a animalelor de fermă și domestice și a speciilor sălbatice înrudite;
• Creșterea gradului de valorificare a producției agricole autohtone;
• Creșterea ponderii agriculturii ecologice în totalul producției agricole;
• Menținerea și rentabilizarea unor ocupații și metode tradiționale de valorificare a plantelor medicinale și fructelor de pădure în zona montană;
• Menținerea tradițiilor locale prin creșterea numărului de produse cu caracteristici specifice în ceea ce priveşte originea geografică.

(S.S., coordonator Ion SURDU)

Denumire proiect: Tineri debutanți în jurnalism – Dezvoltare durabilă

Organizator: Asociația Culturală a Festivalurilor și Conferințelor din Transilvania

Partener: Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă