Pornind de la o carmangerie improvizată în curtea casei din Sânnicoară, antreprenorul clujean gestionează acum ferme, fabrici, depozite, cooperative, un abator și o rețea de 36 de magazine, cu o cifră anuală de afaceri de 20 de milioane de euro. Își propune să revigoreze nu doar meseria de măcelar, ci și micile ferme de familie din Cluj.
Cum a început totul?
Tatăl meu, Ștefan Moldovan, era șef de popotă, angajat ca personal civil, la unitatea militară din Someșeni; se ocupa de crescătoria de porci și de bucătărie. Am crescut de mic în acest mediu, am învățat cum se taie și se tranșează porcii și vițeii, acasă, la Sânnicoară. La unitate eram ca un fel de copil de trupă, comandantul mă îndrăgea. La sărbătorile naționale de dinainte de ‘89 ajutam la mici, grătare, preparam cârnați. Sunt și absolvent de școală profesională, la alimentație publică, la Colegiul Tehnic Raluca Ripan. După Revoluție, unitatea a externalizat popota pe o firmă de catering, crescătoria s-a desființat, nu mai era profitabilă. M-am întors din armată, m-am angajat la Industria Cărnii (Carpimez), unde am fost angajat la o măcelărie din cartierul Grigorescu. Eram ucenicul lui Viorel Văcaru, șef de magazin de la care am învățat arta prelucrării cărnii, dar și plăcerea de a lucra cu clienții: feliere, împachetare elegantă în hârtie, expunere în vitrină. Trebuia să venim bărbieriți, îmbrăcați frumos; el era mereu cu cămașă albă, la cravată. Apoi am ajuns să lucrez în cea mai bună măcelărie din centrul Clujului, unitățile fiind preluate de gestionari.
Cum era pe atunci în mediul privat?
Anii de după Revoluție au fost crunți în domeniul cărnii, familia noastră a făcut antreprenoriat de nevoie. Ne-am transformat magazia în carmangerie, eu cu tata, investind banii din vânzarea apartamentului care i-a fost repartizat în oraș. Pe atunci nu puteai pleca în Germania sau Italia, nu primeai viză. La un moment dat, amândoi eram șomeri; măcelăria unde lucram a intrat în renovare. Făceam naveta cu autobuzul sau pe jos, când veneam cu mașina puneam 5-10 litri de benzină, din vânzarea cărnii scoteam bani de 2 kg de banane, ca să ne țină de foame. Am ajuns să lucrez la un magazin de lângă Piața Mărăști după ce proprietarii m-au pus la probă. Până s-au întors de la aprovizionare, am descărcat și am tranșat 5 porci într-o oră și jumătate, s-a vândut toată carnea. Patronul mi-a dat în plic bani de două salarii lunare, nu-mi venea să cred. Am ajuns să tranșez câte 15 porci pe zi, până la amiază eram gata cu ei.
Când ați luat-o pe cont propriu?
I-am zis patronului că vrem să deschidem carmangerie acasă, cu carne tocată, mici. M-a împrumutat cu 5.000 de lei, lua mezeluri de la noi, dar nu le plătea. Familia noastră băgase banii de apartament în construcție, utilaje frigorifice. Nu aveam fonduri și de materie primă, capital de lucru. La Sânnicoară tăiam câte 30-40 de porci pe săptămână, 4-5 vite. Totul s-a schimbat când România a aderat la Comunitatea Europeană și Direcția Sanitară Veterinară a ridicat standardele. Ni s-a spus că nu mai avem voie să abatorizăm cantități mari, că dacă nu ne facem fabrică la standarde UE, ne lasă numai cu magazinul, fiindcă ne-am depășit capacitatea de producție. Am apelat la specialiști și am scris un proiect de 2,6 milioane de euro pe programul SAPARD, cel mai mare din Regiunea Nord-Vest în 2006.
Cum v-a venit ideea cu bistrourile?
Aveam magazinul de la poarta fabricii, la Sânnicoară, am deschis altul la Cojocna. Ne-am împărțit sarcinile: soția a preluat magazinele, pe primul din oraș l-am deschis la Mercur, în cartierul Gheorgheni, al doilea, în centru. Am ajuns acum la aproape 40. Fabrica nu mai făcea față și am închiriat spațiu în Centrul AgroTransilvania, pe 1.000 mp, unde am mutat partea de semipreparate, feliere, ambalare. Apoi am făcut rebrandingul de la Cosm-Fan la Moldovan Carmangerie, cu ajutorul echipei Beniamin Pop – Cosmin Todor. Un an și jumătate am umblat prin toată Europa să vedem cele mai frumoase magazine. În cele din urmă am optat pentru un concept mixt, cu design italian, produse ca în Austria și Germania, dar adaptat la specificul Clujului. Primul “Moldovan” modern l-am deschis în spatele complexului Central.
Dar care e profilul clientului? Mergeți pe tradiție sau pe modernitate?
Noi nu am anticipat ce succes vor avea noile magazine, provocarea noastră este să menținem acea experiență pentru clientul final și a nu ne îndepărta de clientul clasic – bătrânică aceea care își cumpără un os afumat, nu toată lumea vrea steak-uri. Pare complicat să le combini, dar am reușit. La noi intră și doamne cu poșete Louis Vuitton, dar și bătrânici care vin la piață.
V-ați tot extins, dar vă găsiți angajați?
Degradarea pieței muncii este evidentă, o criză pe care noi singuri nu o putem controla. De aceea am intrat în parteneriat cu Colegiul Raluca Ripan și Transylvania College Cluj, în proiectul “Școala încrederii”, ce presupune schimbarea modului de predare în școli, dar și cu Universitatea de Științe Agricole (USAMV). De la USAMV am angajat mulți absolvenți, de la licee, mai puțini. Am avut afaceri de 20 de milioane de euro în 2022, vom ajunge la 400 de angajați. Avem mereu deschise poziții la magazine, depozit, electroniști, frigotehniști mai găsim. Am adus și muncitori din Asia, iar un contingent din Camerun s-a integrat bine.
Greu de găsit meseriașii în ziua de azi…
Este o luptă cu bătaie lungă pentru conștientizarea și revigorare meseriei, că e măcelar sau specialist în brânzeturi. Suntem parteneri la Festivalul Alimentului de la USAMV, jurizăm produsele studenților, ne implicăm și în atragerea altor companii.
Ați intrat și pe partea de zootehnie.
Am separat partea de agricultură și zootehnie pe Agro Cosm Fan (cu brandul Lăptăria M), iar cea de producție și retail, pe Moldovan Carmangerie. Suntem complet integrați: avem fermă vegetală de 500 ha, ne producem cerealele pentru furaje, dar și vindem. În urmă cu 20 de ani am cumpărat un grajd la Mociu: avem 300 de animale rasa Bălțata Românească. Acolo procesăm lapte, telemea, burduf, ruladă, specialități, cu metode tradiționale, din lapte nepasteurizat, nesmântânit, nestandardizat. Prelucrarea laptelui în brânzeturi se face cu minim de intervenție. Avem o fermă de 150 de vaci Angus la Apahida. Am cumpărat 20 de animale din prima, fiind foarte scumpe, le tot înmulțim, creștem organic.
Cum ați cumpărat abatorul din Bistrița-Năsăud?
Noi făceam prestări de servicii la Agro Invest; când s-a închis, am suferit foarte mult: nu aveam unde să abatorizăm animalele premium pe care le creștem. Acum a devenit unul dintre cele mai moderne abatoare din România. Pe lângă prețul de achiziție, am investit încă 1,5 milioane euro. Sunt partener acolo cu Samuel Widmer, administratorul Karpaten Meat Group. Vindem în Germania, Italia, Olanda, avem toate certificările Halal posibile pentru Turcia și Emiratele Arabe Unite. Abatorul are o capacitate de 150 de vaci pe zi și 1.000 de ovine, îl vom extinde cu o secție de tranșare. Însă statul trebuie să dea prime fermierilor pentru a ține animalele până la greutatea de abatorizare. Să nu mai trimită vițeii în Italia la îngrășătorii, după care să revină carnea tranșată în țară. Proiectul de la abator se derulează prin IMM-ul Carna Carpatica și se va ridica la 5 milioane de euro, cu finanțare prin Programul Operațional Regional Nord-Vest. 3 milioane de euro va fi extinderea secție de tranșare, depozitarea, iar până la 2 milioane, partea de cercetare, cu tehnici de congelare, etichetare inteligentă.
Faceți parte din două cooperative: Podișul Transilvaniei și Someș Arieș.
În cea dintâi am ajuns prin cumpărarea, de către cei 20 de membri ai cooperativei, a fermei Agroluserna Mihai Viteazu, deținută de o familie italiană care cumpăra viței și îi exporta. Cooperativa am înființat-o cu cei mai mari jucători din zona vegetală, noi suntem cei mai micuți. Președinte e Emil Turdean. Acolo există un proiect foarte îndrăzneț: înființarea unei fabrici de ulei, o investiție de 40 milioane euro. Din păcate, la Someș Arieș fermierii dispar, iar în locul lor nu prea mai vine nimeni. E și frica de a face proiecte, lipsa de cultură antreprenorială a urmașilor. Fermierii din Olanda trebuie să-și reducă efectivele de animale din fermele intensive cu 30%, pentru că nu mai au teren destul și poluează. Dacă nu suntem atenți, în câțiva ani vom lucra doar pentru olandezi.
Cum ar trebui gestionată o cooperativă?
Conducerea trebuie profesionalizată, nu cu fermieri, că ei nu au timp să se ocupe de business. Iar acei specialiști nu vin pe 2.000 de lei, lucru pe care fermierii cu greu îl acceptă. Am fost vizitați de unul dintre furnizorii noștri externi, o familie din Olanda, care taie 65.000 de porci pe săptămână. Au cumpărat ferme în Reșița, un abator care dăduse faliment. Proprietarul are cinci băieți care lucrează în fermă de mici, ca să simtă business-ul, în rest își ia specialiști în finanțe, contabilitate, relații publice. E altă mentalitate la ei.
Ce proiecte de energie verde aveți?
Am apelat la un credit bancar pentru două centrale fotovoltaice: la fermă și la fabrică. La abator depunem un nou proiect pentru producție de energie din surse regenerabile.
Cum stați pe partea de digitalizare, automatizare?
În incinta TRC Park Transilvania am creat un depozit logistic mare, pe 1.200 mp, de unde trimitem marfa la toate magazinele. Printr-un viitor proiect vom conecta toată producția și logistica la Sânnicoară. La Dezmir nu mai puteam crește. Depozitul logistic și gastronomia le vom muta în spatele fabricii de la Sânnicoară, într-o construcție nouă, vom dezvolta mai mult partea de gastronomie cu mâncare prepregătită pentru generațiile care nu vor să gătească. În Suedia se produce deja astfel de mâncare gătită, cu o creștere de 30% pe an. Trebuie să ne reorientăm businessul pentru că tinerii nu mai gătesc.
Mergeți spre eco cu ambalajele, etichetele?
Una dintre componentele proiectului nostru o reprezintă ambalajele biodegradabile sau reciclabile; în industria noastră nu putem elimina plasticul 100%. Vom avea etichete inteligente cu RFID care stochează multe informații, produse la Rottaprint Apahida. Soția care vrea să își impresioneze soțul cumpără bucata de carne, scanează eticheta cu cod QR care îi spune o rețetă, îi dă sugestii de asociere cu vin. Practic un somelier virtual.
Ați pornit o campanie de susținere a micilor ferme de familie din Cluj.
Vrem să convingem consumatorii să cumpere local, ne surâde și ideea de a face un magazin comun cu produsele acestor fermieri. Lucrăm la un program Erasmus cu studenți ca să ne dăm seama cum văd ei viitorul retailului specializat. Acum se pune accentul pe muncă, mai puțin pe gătit acasă: pentru o tânără soție e greu să se ducă la piață, măcelărie, magazinul de pâine, să vină acasă, să se ocupe de curățenie, spălat, apoi să gătească. Pe partea de tineret mergem pe zona de online, zona de box-uri (milk box, meat box, family box), cu livrare la domiciliu. Prima dată vom merge pe grill box, cu livrare la domiciliu, când reîncepe sezonul de grătar, pentru cei care vor să facă petrecere cu familia.
Business-ul Moldovan rămâne unul de familie sau vă gândiți și la alți investitori?
Atât timp cât banca ne creditează și ne susține nu avem aceste tentații. Eventual vom colabora cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) în noul nostru proiect, destul de îndrăzneț: sărim de 8 milioane de euro cu noua infrastructură de la Sânnicoară. Deocamdată scriem proiectul și vedem cine ne poate finanța. Cu BERD am mai colaborat pentru un proiect de restructurare. Oricum, în 2024 împlinim 30 de ani de activitate, ne gândim la ceva grandios.
Moldovan Carmangerie în 2023
- 36 de magazine în județul Cluj
- 50 de autovehicule în flotă
- 2 unități de producție (Sânnicoară, Dezmir)
- 1 secție de gastronomie
- 1 depozit logistic în TRC Park Transilvania
- 1 fermă cu unitate de producție integrată
- 1 magazin online
