Transilvania este plină de surprize frumoase, care sunt mult prea adesea nedescoperite, deși potențialul multor localități le-ar îndreptăți la o activitatea turistică înfloritoare. Este și cazul satului Călugăreni, comuna Eremitu, județul Mureș, un loc inexistent pe pliantele de promovare turistică.
Cu un parc arheologic amenajat în jurul unui castru roman, o mănăstire franciscană, teatrul Șură și o personalitate precum călugărul Ioan Căianu, un franciscan cunoscut pentru Codexul Caioni, Călugăreniul de Mureș este un sat ce merită înscris pe itinerariile rurale ale celor ce iubesc turismul cultural și spațiile mai puțin zgomotoase.
Parcul arheologic din Călugăreni
Centrul turistic cultural reprezentat de situl roman de la Călugăreni face parte din sistemul defensiv roman, din care au rămas numeroase vestigii în întreaga Transilvanie, pe limes și aici, ca în fiecare zonă, a jucat un rol strategic în apărarea Văii Nirajului și a provinciei Dacia.
„Cunoscut în legendele locale sub numele de Cetatea și palatul Sânzienei, existența sa a fost consemnată încă de la începutul secolului al XVIII-lea. Primele săpături arheologice, realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea au dus la localizarea exactă a castrului. Potrivit ștampilelor cu textul CPAI de pe materialul tegular, unitatea militară staționată aici a fost o trupă auxiliară de infanterie și anume c(ohors) p(rima) A(ugusta) I(turaeorum).
În cursul cercetărilor recente situl a fost cartat cu ajutorul măsurătorilor geofizice și prin periegheze intensive. Săpăturile arheologice au avut în vedere cercetarea clădirii comandamentului din castru, a băilor și unele locuințe din așezarea civilă” spun reprezentanții Parcului Arheologic Călugăreni.
Aici au loc activități diverse, workshop-uri, proiecții de filme cu subiect istoric, expoziții permanente de istorie și artă. În 2016 au fost inaugurate pavilioanele expoziționale TIME BOX. Acestea „au avut menirea de a oferi un spațiu arhitectonic neconvențional care să reprezinte un reper în peisajul rural actual, precum și un simbol al parcului arheologic. Expozițiile din cele două pavilioane, dedicate castrului auxiliar, respectiv băii romane, oferă vizitatorilor posibilitatea de a se familiariza cu diferite aspecte legate de cotidianul roman, civil și militar, prezentând, în același timp, informații relevante referitoare la săpăturile arheologice desfășurate aici” adaugă reprezentanții acestui obiectiv.
Cetatea Sînzienei
Castrul și așezarea din jurul acestuia ocupă o suprafață de aproximativ 50 hectare. Aici găsim ruinele castrului roman, băile castrului și așezarea militară adiacentă între satele Călugăreni și Dămieni.
Sursa foto: Sinteza
Codex Caioni
Dacă nu v-ați întrebat niciodată cum au ajuns în România compozitori de talie mondială, cum a fost posibil turneul din 1879 al lui Johannes Brahms în Transilvania sau al lui Franz Liszt, în perioada 2 noiembrie 1846 – 24 ianuarie 1847, ei bine, o mare parte a meritului unor astfel de prezențe muzicale îi aparține starețului franciscan Ioan Căianu. Cunoscut sub numele latinizat de Ioannes Caioni, românul („Natus valachus sum” cum spune despre el Ioan Căianu) a fost o personalitate strălucită și prea puțin cunoscută a epocii, cu o cultură de anvergură renascentistă.
Locul nașterii e disputat
După unii, s-a născut în Căianu Mic din comitatul Solnoc-Dăbâca (devenit mai târziu județul Someș, astăzi județul Bistrița-Năsăud) la 8 martie 1629. Dacă luăm în considerare lucrarea Liber Niger, scrisă chiar de Căianu în 1683-1684, aflăm că a văzut lumina la Leghia, județul Cluj, în 1830, din părinți originari din Căianu Mic. După părerea lui Marţian Negrea (compozitor clujean, 1893-1973), el s-a născut la Căianu Mic, iar la Leghia a fost doar botezat în credinţa catolică, aceasta fiind referința notată de el, când a folosit expresia legată de lumină.
Un călugăr pasionat de muzică
Ioan Căianu a început studiile la Colegiul iezuit din Cluj și le-a continuat la franciscanii minoriți de la Șumuleu-Ciuc. Potrivit unui fragment din registrul franciscanilor publicat de Marţian Negrea, Caioni a început activitatea sa ca monah în 17 septembrie 1648 la conventul din Şumuleu-Ciuc, ca aspirant, iar după un an, și-a depus voturile definitive( castitate, ascultare și sărăcie). Tânărul nobil român a devenit un călugăr franciscan care și-a adus o strălucită contribuție ordinului. A plecat apoi la Trnava sau Sâmbăta Mare, în Slovacia de azi, unde și-a desăvârșit studiile muzicale și unde a fost hirotonit, la 5 septembrie 1655. La întoarcerea în țară, ajunge la Călugăreni și Lăzarea (județul Harghita). Este cunoscut pentru studiile sale muzicale, pasiunile sale legate de botanică şi medicină, tipograf, pedagog, istoric.
În localitatea sa natală, Liceul Tehnologic „Ion Căian Românul” îi duce mai departe moștenirea, adoptând numele călugărului, iar în curtea mănăstirii din Șumuleu Ciuc există un bust. În localitatea Leghia din județul Cluj există un monument ridicat în onoarea sa, în curtea bisericii catolice. La Lăzarea, franciscanii au marcat trecerea sa pe acolo cu o placă memorială şi un basorelief cu chipul său, aplicat pe zidul mănăstirii. Biblioteca judeţeană din Miercurea-Ciuc și un liceu de acolo poartă numele lui Caioni, în forma sa maghiarizată.
Caioni, muzicianul
Printre cele mai importante lucrări muzicale ale franciscanului Caioni amintim Organo-Missale (1667), Sacri Concentus (1669), Cantionale Catholicum (1676) şi Codex Caioni (1634-1671).
Pornind de la culegerea realizată de profesorul său, Matei din Șerdei, cunoscut ca Mátyás Seregély, care ajunge la el incompletă, Căianu își propune să extindă cercetarea și lucrează la ea până în 1671, la Lăzarea. Codex Caioni conține 346 de piese extrem de diferite. Sunt aici câteva dansuri transilvane, dar și compoziții proprii ale lui Caioni. Cele mai multe dintre piesele notate în codice aparțin unor compozitori vestici de madrigale, motete, arii, dar și de piese instrumentale.
Manuscrisele lui Caioni dispăruseră la un moment dat, fapt constatat de muzeografa Muckenhaupt Erzsebet, în 1976. Când s-a reparat postamentul celebrei statui a Fecioarei Maria din biserica de la Șumuleu Ciuc, în 22 august 1980, au fost descoperite o parte a manuscriselor și cărților dispărute. Erau 33 de unităţi fizice (cărţi tipărite şi manuscrise), repertoriul teatrului dramatic de la Şumuleu, documente de arhivă şi portretul original al călugărului Joannes Caioni, de la 1673. Alte cărţi vechi, manuscrise pe pergament, tipărituri timpurii, ascunse și ele 40 de ani, au fost găsite în 11 aprilie 1985.
Sursa foto: Sinteza
Tot de activitatea sa muzicală se leagă și construcția și repararea de orgi.
Ioan Căianu, tipograful
Pe când era la Șumuleu Ciuc, în 1675, Ioannes Kaioni, cum își scria el numele, a fondat o tipografie. Acolo au fost tipărite publicațiile sale, dar și manuale școlare pentru școala franciscanilor. La Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei din Cluj există lucrarea sa, intitulată Cantionale catolicum, unde Ioan Căianu își asumă angajarea sa în efortul de educare și răspândire a învățăturilor creștine: „Am vrut să-mi slujesc draga mea țară și să dau posibilitate cu munca mea să se aducă laude necontenite lui Dumnezeu și din partea altora” . Culegerea sa de cântece a cunoscut reeditări în 1719, 1805 și 1806.
Stareţ al mănăstirii franciscane de la Călugăreni, Fr. Joann. Kaioni Valachus, cum apare pe inscripţia păstrată în Muzeul Secuiesc al Ciucului din Miercurea-Ciuc, este numit în 1677, locţiitor cu drept de succesiune al vicarului episcopal, printr-o bulă papală. În 1678 este nominalizat de Papa Incocenţiu al XI-lea ca episcop al Transilvaniei, dar a demisionat la scurt timp.
Dacă locul nașterii mai este un motiv de dispută, moartea lui Ioan Căianu s-a petrecut la Lăzarea, în 25 aprilie 1687 , unde a fost înmormântat, după dorința sa, într-o groapă neînsemnată.
Călugăreni este doar un exemplu de obiectiv turistic transilvan care merită trecut pe lista locurilor de văzut într-o țară atât de plină de monumente naturale, arhitectonice, culturale, demne de mai multă atenție, mai ales din partea noastră, a celor care trecem prea ușor peste ofertele turistice locale.
