A scos la iveală zeci de rețete culinare vechi, din diferite zone ale țării, pe care le-a publicat în două volume ale cărții „Zestrea culinară”, tipărită într-un tiraj record de peste 150.000 de exemplare. Este declarată primul diplomat culinar asumat din România, fiind invitată an de an să facă parte din jurii naționale și internaționale la diferite competiții culinare de prestigiu. Asta este Claudia – Romana Rista „Fata care gătește cu flori”.
După o carieră de aproape 15 ani în multinaționale de top, în marketing și vânzări, după câteva declick-uri în viața personală, a simțit nevoia să meargă pe un drum nebătătorit.
Relaxându-se gătind și mergând la Piața Obor, s-a trezit gătind în matinalul de la TVR, înconjurată de flori, inspirată fiind din călătoriile sale în Franța. A sunat o telespectatoare care a întrebat: Cine e fata care gătește cu flori? Și, acela i-a fost botezul, de acolo i-a rămas numele „Fata care gătește cu flori”, inspirându-i în anii care au urmat și pe alții să își urmeze pasiunea și vocația.
Cum a apărut „Zestrea culinară”
Revenise la o veche pasiune a sa, scrisul, Romana urmând Facultatea de Jurnalistică la Timișoara. De data aceasta scria despre gastronomie văzută din unghiul experiențelor sale, comparând ceea ce a trăit acasă, în Vestul țării, în copilărie, cu ceea ce a văzut în călătoriile sale.
„Eu provin dintr-o familie multietnică, așa că noi sărbătorim de două ori Crăciunul, Paștele, Revelionul, și avem și alte sărbători. Conținutul pe care îl expuneam pe rețelele de socializare despre bucătăria locului, multietnică și multiculturală a prins abia după câțiva ani. Așa am publicat primul volum de rețete culese din satele săsești, iar apoi am scos volumele de «Zestre culinară»”, se destăinuie Romana Rista.
Rețete localizate pe zone geografice
Și-a dorit mult să consemneze rețetele care i se părea că se pierd, împreună cu povestea lor, și să ofere o localizare a acestora. Așa a pornit la drum prin sate și comunități în 2011.
„Călătorind, simțeam că această poveste, care mie mi se arăta, trebuie păstrată și spusă, să nu se piardă. Cu pași mici, am început să strâng o comunitate pe Facebook, care azi ajunge la 40.000 de urmăritori, unde împărtășeam frânturi din descoperirile mele culinare multietnice”, spune tânăra.
În 2016 și 2017 a mers mai mult prin satele săsești și a scos un „Caiet de rețete săsești”, care a fost lansat la Haferland- Festivalul Sașilor.
În anul următor, a ales locuri mai puțin cunoscute din diferite zone de la noi din țară: Tomnaticul din Banatul colonizat de francezii din Alsacia -Lorena (Timiș, la granița cu sârbii), Esechioiul bulgăresc (Constanța, granița cu Bulgaria), Vaideeni – la stână (Vâlcea, granița cu Mărginimea Sibiului) și Nucșoara (Argeș, granița dintre Țara Oltului și a Loviștei). A ajuns la armenii din împrejurimile Gherlei sau la maghiarii din Sic/Szek (Cluj) și Rimetea (Alba).
În anul următor a mărit numărul satelor, a ales să meargă și în orașe cu cercetarea, pentru a valida rețetele. Din Maramureș (Poienile de sub Munte, Repedea, Șieu) în comunitatea ucrainenilor și a rutenilor, în Oltenia de Dunare (Bârca, Giurgița), în Banatul șvăbesc (Aradu Nou) și în Banatul cehesc (Eibenthal), în Dobrogea maritimă pe urmele tătarilor (Valu lui Traian, Vama Veche), în Crișana (Sântana) și în Ținutul Pădurenilor din Hunedoara.
„Eu merg în comunități, pătrund în interiorul lor și le recuperez zestrea culinară. Am reușit să fac un parteneriat cu un lanț de supermarketuri și așa am publicat o selecție de rețete în primele două volume de «Zestre culinară», o colecție inedită de rețete de patrimoniu multietnic. «Zestre culinară» este un proiect «Fata care gătește cu flori», iar primele două volume au un tiraj record de peste 150.000 de exemplare. S-au dat în primele zile ca pita caldă. Și au ajuns și peste hotare, la familii de români de pe toate continentele”, precizează Romana Rista.
Rețete de supe regionale românești
Rugată să exemplifice cu câteva rețete culinare care i-au rămas întipărite în minte, experta a ales să vorbească despre supele regionale și locale românești.
„Una dintre rețetele inedite descoperite de mine a fost acum doisprezece ani într-un sat de lângă Gherla, Sic/Szek, judetul Cluj. Acolo, la Pensiunea Șovirag am gustat pentru prima dată «Supa armenească de hurut» (Agangiabur). O supă de oase de vită cu legume, cu «urechiușe»- un fel de tortellini, dar mult mai mici, umpluți cu carne de vită piperată și dreasă cu hurut. Hurutul este un condiment specific comunității armene din România, din lapte și verdețuri”, exemplifică diplomatul culinar.
O altă supă inedită, despre care povestește Romana este „Supa Gulerul Croitorului”, care se face în zona Aradului, dar pe care a întâlnit-o și în Ardeal. În unele zone i se mai spune și „Supă de cloape”
Tot, în județul Arad, în Ținutul Zarandului, cum treci munții în județul Bihor, întâlnești „Supa de pătăști cu scoacă”, pătăștile fiind un fel de „ravioli” autohtoni umpluți cu scoacă (brânză proaspătă).
„Am avut șansa să introduc această supă în meniul celui mai vestit restaurant din Arad, Hanul Moara cu Noroc din Ineu”, se mândrește arheologul culinar.
Romana mai vorbește despre: Supa ardelenească de ardei umpluți, Ciorba de „raci” oltenești sau Ciorba de ștevie cu ruladă de osânză umplută cu cârnați ca în Banatul Montan, în comunitatea croaților din Vodnic.
Supele anului
La fiecare început de an, pe pagina sa de facebook, Romana Rista își prezintă viziunea despre supele sau ciorbele României care vor da trendul prin diplomație culinară – „Supa anului în România”. Astfel, în 2020, Supa anului a fost Supa de chimen, în 2021 – Supa de găluște, în 2023 – Ciorba de salate, iar în 2024 – Ciorba oltenească de raci și Supa ardelenească de ardei umpluți. Toate aceste supe au mare potențial de a fi introduce în meniurile turistice.
Diplomatul culinar amintește și de Ciorba de burtă românească, pe care o popularizează de câțiva ani peste hotare.
„O mai spun răspicat, Ciorba de burtă așa cum se face la noi, este preferata străinilor. Ea nu va lipsi în următorii ani din niciun restaurant din România care își respectă clienții, indiferent de specific, împinge-tava, 5 stele sau pizzerie, pe Litoral sau la munte”, susține arheologul culinar.
În juriu la „D’ale porcului”
Romana Rista are doar cuvinte de laudă la adresa Festivalului „D’ale porcului”, ajuns la ediția a X-a la Oradea, din juriul căruia a făcut parte în 2023.
„Consider că fiecare județ din țară ar trebui să aibă un festival etalon de mâncare și tradiție, anual. Daca vorbim de Vestul țării, atunci e evident că tradițiile ce se strâng în jurul tăierii porcului trebuie mai bine conservate și este remarcabil ceea ce a reușit echipa D’ale Porcului în acești zece ani. Am apreciat în mod special că mai multe comunități din județul Bihor au venit să concureze și să își arate tradițiile. Am gustat Toroșul și cred că Bihorul trebuie să aibă Toroș Fest. E specific zonei și dacă va fi organizat într-o zonă rurală va fi și mai tentant pentru turiști. Poate fi un brand de Bihor”, crede bănățeanca.
În cadrul festivalului a susținut echipa orașului Nădlac în acțiunea de diplomație culinară pe care a propus-o la acest festival.
„Am propus o acțiune de «zestre culinară» în cadrul noului proiect de diplomație culinară și am lansat un apel la autenticitate, la care tot mai multe companii cu tradiție din România și comunități locale ar putea să adere. Astfel, specialitățile arădene, precum Cârnații de Nădlac sau Salamul de Nădlac, cu boia de Nădlac, care se fac de peste 200 de ani în gospodăriile comunității slovace din județul Arad, pot deveni și mai cunoscute și prețuite”, a precizat Romana Rista.
Greu cu HORECA
Diplomatul culinar spune că introducerea rețetelor culinare vechi în meniul restaurantelor din România este un subiect delicat.
„Din experiența mea de peste 25 de ani dinăuntrul industriei și din afara ei, România stă pe un morman de aur pe care nu și-l valorifică pentru că, în primul rând, nu și-l prețuiește ca alte nații la adevărata valoare. Mă strădui din răsputeri, cu toată puterea mea de convingere, să introduc în meniuri o secțiune culinară cu amprenta locală. Apoi să conving potențiali consumatori să iasă din casă să mănânce local”, explică diplomatul culinar.
Din nefericire, HORECA în România nu este prea dispusă să plătească serviciile unor specialiști sau a unor vizionari.
Dar mai sunt și excepții. Romana este foarte mândră că anul trecut a reușit, împreună cu echipa și acționarii de la Moara cu Noroc, de la Ineu din județul Arad, să implementeze, chiar dacă a ars din etape, un astfel de proiect de diplomație culinară, cu rețete locale arădene, dar și să aducă gusturi noi și materii prime de la producători locali.
„Faceți o vizită la Moară și căutați în meniu Langoșii de pizza – copți pe vatră, cu arome locale bănățene, țigănești, ungurești, sârbești sau Pizza ineuană. Nu plecați fără să comandați o Supă de pătăști, ca la Ineu sau o Ciorbă de salate cu mămăligă pe cartofi”, îndeamnă „Fata care gătește cu flori”.
Credit foto: DIANA OROS
DAN BIRTA
Articol apărut în TB 126
