Cel mai mare producător de vin din coacăze negre din județul Cluj a pierdut aproape integral recolta de fructe din acest an.
Antreprenorii Alex și Ana Maria Pop, care au înființat ferma Poama Boierească, din comuna clujeană Recea-Cristur, au relatat tragedia suferită după intemperiile de la începutul lunii. “Bilanțul dezastrului: de la căpșuni, afine, roșiile din grădină, coacăze și zmeură, totul e distrus. Toată munca noastră. Am avut 400 de plante de căpșun, le-am plivit săptămânal.
Efectiv în fiecare săptămână am fost în grădină să nu existe buruieni. Azi nu mai am nimic. Din afine, jumătate sunt căzute de pe plante, pe jos. Erau așa încărcate și frumoase că zilnic mă minunam de ele. La coacăze situația e cea mai teribilă, fiind sursa noastră principală de venit și sursa supraviețuirii pentru tot ceea ce înseamnă Poama Boierească.
Am mers iar printre ele și am realizat că, în toată tragedia de acum câteva ore, chiar eram optimiști. Cel puțin un pic. Dar ne-am înșelat amarnic. Tufele noastre minunate, pline de frunze verzi și fructe mari acum sunt doar niște bețe. Unele nu au nici frunze, altele au doar frunze rupte și câteva boabe”, a povestit Ana Pop.
Recoltă de-un butoi de vin
„Mă uitam pe rândurile de pe care în anii trecuți am cules zeci de kilograme; speram din priviri să fie 1 kg de cules. Ne așteptam să culegem 5 tone anul acesta. Câte pare că vom culege? 300 kg în cel mai optimist scenariu. Adică dacă fructele ce nu au căzut și au fost lovite de grindină se vor dezvolta în continuare și dacă o vor face fiind lipsite și de frunze, nu doar lovite. 300 kg din 5.000 kg, cât să facem un butoi de vin.
Zmeura arată rău. Deși fructele nu au putut fi date jos de grindină fiind necoapte, sunt pline de lovituri, plantele au fost defoliate, iar cele mai multe ramuri, rupte. Cum se vor dezvolta și se vor coace ele, fiind lipsite de mai mult de 70% din frunzele ce erau înainte? Nu avem răspunsul la asta, doar timpul ni-l va oferi.
O bucată din mine se rupe când știu cât de plivite au fost, săpate, îngrijit și câtă speranță și iubire am pus în tot. Asta este ceea ce s-a întâmplat azi. O tragedie fără precedent, căci în cei nouă ani de când plantele sunt aici, niciodată nu a fost un asemenea eveniment, zona fiind una ferită datorită pădurii.
Ce ne rămâne de făcut? Să ne ștergem lacrimile și să sperăm că poate la anul. Nu avem asigurare, deci toată munca e pierdută. Doar plivitul a fost 650 ore de muncă. La insistențele celor care doresc să cumpere câteva boabe simbolice de coacăze doborâte de grindină, vă mulțumim cu recunoștință”, au spus fermierii de la Poama Boierească.
Evaluator: există speranțe
„Jurnal de fermă: începutul sfârșitului. S-a încheiat și ziua de constatări și jelit. Am avut un inginer alături de noi care a venit să facă o evaluare a pagubelor produse. E încrezător că anul ce vine vom avea ce culege și deși azi am auzit și varianta că nici anul viitor nu vom avea coacăze, vom face tot posibilul ca prima variantă să fie cea care se materializează.
Deja am început stropirile; vom pune fertilizant, vom ajuta plantele să își revină. Acum bietele supraviețuitoare sunt la “terapie intensivă”, rănite dar nu ucise. Ce se putea face mai bine? E cu siguranță și vina noastră că nu aveam asigurare. Acesta e un adevăr pe care trebuie să ni-l spunem. Asta era soluția care ne-ar fi ajutat financiar să o scoatem la capăt anul acesta, în ciuda faptului că nu am fi cules nimic.
Varianta cu plasă antigrindină nu se justifică pentru noi, fiind o suprafață de 3 ha de protejat la zmeură și coacăze, iar costurile pentru tot sistemul ajungând la 30.000 de euro, bani pe care noi nu-i avem iar cheltuiala asta nu este legitimă față de ceea ce noi producem și încasăm an de an.
Am pus pe foaie tot ce a însemnat munca de anul trecut până acum. A fost tare dureros să vedem și în scris cum tot ce am muncit s-a dus. S-au dus 650 de ore plătite de plivit, 60 tone de gunoi de grajd cărat și împrăștiat, zile întregi de tocat intervalele, zeci de litri de soluții ecologice cu care am făcut stropirile, maceratele la care am lucrat.
Totul a fost spălat de grindina asta devastatoare. Alexandru a făcut adrese către primărie, eu am citit legi peste legi să vedem dacă putem să primim un ajutor care să contribuie la supraviețuire unui an de necules și chiar sperăm să avem un răspuns pozitiv. Momentan nu știm nimic. Cel puțin am încercat”, spun cei doi tineri.
Livrează fructe la domiciliu
“Am simțit că avem o familie uriașă aici, unită de o durere care a întărit tot ceea ce noi am clădit în cei nouă ani. Le mulțumim celor ce au decis să cumpere 1 kg de coacăze doborâte de grindină, coacăze iubite care au primit cadoul acesta chiar și după trecerea lor în neființă.
Am decis să ascultăm de sfaturile voastre și să vă dăm posibilitatea să ne ajutați, cumpărând un kilogram de coacăze (simbolice) doborâte de intemperii. Coacăză cu coacăză se face Rai. Vom reveni, tot noi, dar mai puternici (și cu asigurarea făcută), iar împreună cu voi suntem cu adevărat o familie pe care nici o grindină nu o va putea doborî vreodată.
De la minele din Sierra Leone, la poamele eco din Țara Bizonilor
Cum s-a născut ideea fermei din Recea-Cristur? Alex Pop a renunțat la salariul lunar de 10.000 de dolari pe care îl primea în ținuturile miniere din Africa pentru agricultura de pe dealurile de la confluența județelor Cluj și Sălaj, unde doar turmele de bizoni se mai aventurează. Tânărul topograf și soția sa, juristă de profesie, livrează acum zmeură, mure sau coacăze direct în birourile și locuințele clujenilor.
