Abordarea subiectului privind complicațiile ce pot apărea în cazul bebelușilor prematuri este esențială pentru orice părinte sau persoană interesată de sănătatea nou-născuților. În continuare, vei descoperi principalele probleme de sănătate cu care se pot confrunta prematurii!
Sindromul de detresă respiratorie
Sindromul de detresă respiratorie (SDR), denumit și boala de membrană hialină, este o afecțiune gravă care afectează respirația nou-născuților prematuri. Cauza principală este lipsa de surfactant, o substanță care ajută la menținerea alveolelor pulmonare deschise, facilitând astfel un schimb eficient de oxigen și dioxid de carbon. Surfactantul este produs în mod natural în plămâni, însă în cazul nou-născuților prematuri, producția acestei substanțe poate fi insuficientă.
Simptomele sindromului de detresă respiratorie pot varia de la ușoare la severe. Acestea includ respirație rapidă și superficială, o colorație albastră sau gri a pielii, fluturări ale aripilor nazale și retracții ale pieptului. Diagnosticul se bazează pe examinarea clinică, pe radiografia toracică și pe analizele de sânge. În plus, se poate realiza și o ecografie pulmonară, care poate evidenția modificările caracteristice acestui sindrom.
Tratamentul sindromului de detresă respiratorie se axează pe ameliorarea simptomelor și pe tratarea cauzei subiacente. Acesta poate include administrarea de surfactant prin tubul traheal, utilizarea de oxigen suplimentar sau ventilare mecanică. Uneori, medicii pot recomanda o terapie cu presiunea aerului continuă pozitivă (CPAP) pentru a ajuta la menținerea căilor respiratorii deschise.
Prevenirea sindromului de detresă respiratorie include strategii de prevenire a nașterii premature și administrarea de steroizi prenatali mamei înainte de naștere, pentru a ajuta la dezvoltarea plămânilor fătului. În unele cazuri, poate fi utilă și administrarea de surfactant profilactic la nou-născuții cu risc ridicat.
Prognosticul sindromului de detresă respiratorie depinde de severitatea acestuia și de eventualele complicații asociate. În general, cu cât sindromul este mai sever și cu cât nou-născutul este mai mic, cu atât prognosticul este mai rezervat.
Retinopatia de prematuritate
Retinopatia de prematuritate este o boală oculară gravă care amenință vederea și afectează în principal copiii născuți prematur. Ea este cauzată de dezvoltarea anormală a vaselor de sânge din retină, țesutul sensibil la lumină situat în partea din spate a ochiului. În cazurile severe, această boală poate duce la pierderea vederii.
Factorii de risc pentru retinopatia de prematuritate includ prematuritatea extremă, greutatea mică la naștere, administrarea de oxigen suplimentar după naștere, precum și sângerările sau infecțiile în uter. Este important de menționat că nu toți copiii născuți prematur dezvoltă această patologie.
Tratamentul și managementul bolii implică examinarea regulată a ochilor de către un oftalmolog pediatru, esențială pentru identificarea retinopatiei de prematuritate în fazele sale incipiente. Dacă afecțiunea este diagnosticată, tratamentul poate implica terapie cu laser, crioterapie sau intervenții chirurgicale, în funcție de severitatea bolii.
Hemoragia intraventriculară la prematuri
Hemoragia intraventriculară reprezintă o sângerare în ventriculii creierului, spațiile pline cu lichid cefalorahidian. Aceasta este o complicație gravă a nașterii premature și apare mai ales la nou-născuții cu o greutate foarte mică la naștere. Factorii de risc pentru dezvoltarea hemoragiei intraventriculare includ prematuritatea extremă, infecțiile intrauterine, hipoxia fetală și traumatismele la naștere.
Simptomele hemoragiei intraventriculare pot să nu fie evidente imediat după naștere, dar pot include letargia, convulsiile, hipotonia sau dificultățile de alimentare. Diagnosticul acestei complicații se face printr-un examen neurologic și prin imagistică cerebrală, care poate include ecografia transfontanelară, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică nucleară. Este important să se facă un diagnostic cât mai rapid, pentru a minimiza riscul de a dezvolta complicații pe termen lung.
Nu există un tratament specific pentru hemoragia intraventriculară. Îngrijirea medicală se concentrează pe prevenirea și tratarea complicațiilor asociate, cum ar fi hidrocefalia, o afecțiune caracterizată prin acumularea de lichid în creier. În unele cazuri, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a drena excesul de lichid cefalorahidian.
Impactul pe termen lung al hemoragiei intraventriculare la prematuri este variabil. Consecințele pot lipsi cu desăvârșire sau pot include dizabilități severe, probleme de dezvoltare, dificultăți de învățare, paralizie cerebrală și probleme de vedere sau de auz.
Este esențială monitorizarea continuă a dezvoltării neurologice a copiilor care au avut hemoragie intraventriculară la naștere. Aceasta poate ajuta la identificarea timpurie a problemelor și la implementarea unor strategii de intervenție adecvate. Cu toate acestea, este important să se înțeleagă că fiecare copil este unic și că prognosticul poate varia în funcție de severitatea hemoragiei și de prezența altor complicații medicale.
Prematuritatea aduce cu sine o serie de complicații potențiale, printre care sindromul de detresă respiratorie, retinopatia și hemoragia intraventriculară. Înțelegerea și cunoașterea acestor afecțiuni poate contribui la o mai bună pregătire și la o îngrijire mai eficientă a bebelușilor prematuri.
Surse: https://www.drmax.ro/articole/retinopatie-de-prematuritate-rop-cauze-simptome-tratament
