Cele trei orașe sunt clasificate ca poli regionali ai țării într-un top întocmit de Romanian Economic Monitor (RoEM).
România are trei poli ai bunăstării economice, influențând semnificativ percepțiile de echitate ale cetățenilor, potrivit RoEM. Pe primul loc este București, urmat de polii regionali de dezvoltare (Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov, Iași, Constanța).
Pe ultimele trei locuri se află Botoșani, Vaslui și Călărași, model de dezvoltare care complică politicile guvernamentale de redistribuire a resurselor și influențează semnificativ percepțiile de echitate ale cetățenilor, este concluzia cercetării RoEM.
Pentru realizarea acestui clasament, economiștii au analizat următorii indicatori din 2023: produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor, investiții străine directe (ISD) pe cap de locuitor, bugetul reședinței de județ pe cap de locuitor, numărul întreprinderilor active la 1.000 locuitori, salariul mediu net lunar.
Veșnicul război Capitală – Provincie
„Relația dintre capitală și provincie rămâne un subiect sensibil în România, generând frustrări atât în provincie, cât și în București. Locuitorii din provincie consideră frecvent că dezvoltarea lor este încetinită din cauza lipsei de resurse, în timp ce mulți dintre bucureșteni cred că fondurile generate în capitală sunt redistribuite în județele cu performanțe economice mai slabe.
Există și diferențe semnificative între municipii diferite. România nu prezintă doar un model de dezvoltare bipol, ci se conturează această tripolaritate, care în multe cazuri complică politicile guvernamentale de redistribuire și influențează semnificativ percepțiile de echitate ale cetățenilor.
Această tripolaritate, respectiv discrepanța percepțiilor populației privind bunăstarea societății în diferite regiuni ale țării s-a manifestat și în rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale”, explică Bela Racz, membru al echipei de cercetare RoEM și prodecan al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) al Universității Babeș-Bolyai Cluj (FSEGA-UBB).
Investițiile, mai aproape de „stăpânire”
Bucureștiul se evidențiază în patru din cinci indicatori, chiar și în comparație cu orașele regionale cu o dezvoltare economică mai ridicată. „Un factor important care influențează percepția dezechilibrelor economice între capitală și provincie este «efectul de capitală».
Acesta se manifestă prin avantajul pe care îl au capitalele naționale în atragerea investițiilor, datorită concentrării sediilor marilor companii și ale instituțiilor statului în aceste zone. Efectul, de altfel natural, este amplificat de legea marilor contribuabili, care obligă cele mai mari companii să aibă sediul în București, astfel încât valoarea lor adăugată este contabilizată tot în PIB-ul capitalei.
Investitorii și companiile preferă capitala pentru proximitatea față de guvern și alte instituții-cheie, ceea ce crește artificial PIB al orașului, fără a indica o valoare adăugată mai mare creată local”, spune cercetătorul clujean.
În 2023, capitala a atras 56% din totalul ISD din România (64,7 miliarde €), pe când județul Cluj (polul 2 de creștere), doar 2,5% (2,9 miliarde €), de 22 de ori mai puțin. O altă consecință a acestui efect distorsionant, mult amplificat în cazul României, este că PIB / cap de locuitor din București este de 62.900 €, mai mare decât cel din Viena (50.400 €).
Deși din punct de vedere statistic Bucureștiul are o contribuție semnificativ mai mare la economia națională (produce 24,7% din PIB-ul țării), comparativ cu alte județe sau municipii, distribuția resurselor economice nu favorizează neapărat nici capitala, nici provincia, arată analiza RoEM.
Clujul, la ani lumină cu investițiile străine
În perioada 2020-2023, cheltuileile medii anuale ale administrațiilor locale din Cluj-Napoca au fost de 450 milioane €, față de 2 miliarde în București. Dacă împărțim aceste sume pe cap de locuitor, rezultă o cheltuială de 1.600 € pe locuitor în Cluj, 1.400 € în Timișoara, 1.200 € în București.
În cazul capitalei, o parte din serviciile publice (Metrorex, Arena Națională) sunt finanțate și direct din bugetul central, ceea ce echilibrează cheltuielile reale pe cap de locuitor între orașele menționate.
„Percepția locuitorilor din București, conform căreia primesc proporțional mai puține servicii publice decât restul țării, nu este complet justificată de date. Datele nu susțin nici ideea că orașele din provincie dispun de un buget mult mai mic pe cap de locuitor decât capitala, din cauza faptului că ar absorbi resursele.
Bugetul marilor orașe nu este determinat doar de voința guvernului central sau de performanța economică a orașului respectiv, ci și de capacitatea administrației locale de a atrage fonduri prin proiecte sau de structura economică sectorială pe plan local. O problemă este lipsa de transparență a transferurilor între bugetele centrale și locale, conducând la formularea unor percepții eronate și, în mod firesc, subminează încrederea în instituțiile democratice”.
Fondurile publice, alocate în funcție de nevoi
România se confruntă cu disparități economice semnificative între regiuni, dar din punct de vedere economic nu este de dorit ca politicile publice să coreleze în mod strict resursele de dezvoltare a unei regiuni cu veniturile sale. O astfel de politică, formulată deseori ca o propunere de soluție, ar risca să adâncească aceste diferențe, conform RoEM.
Pentru a sprijini dezvoltarea județelor mai puțin performante, este necesar ca fondurile publice să fie alocate în funcție de nevoile acestora. Mai ales că există regiuni unde s-ar justifica cheltuieli mai mari pe cap de locuitor pentru a stimula recuperarea decalajelor economice.
„Bucureștiul beneficiază de un avantaj economic considerabil, însă în mare parte artificial, influențat semnificativ de efectul de capitală. Distribuția resurselor publice, deși nu este întotdeauna perfect echitabilă, este mai echilibrată decât percepția generală. O prioritate importantă pentru anii următori trebuie să fie reducerea disparităților economice regionale.
Problema nu poate fi rezolvată exclusiv prin redistribuire, deoarece există anumite servicii publice care ar trebui să fie furnizate la același nivel de calitate în toate localitățile, inclusiv din perspectiva principiului egalității de șanse (educația publică, sănătatea). Există servicii publice care trebuie finanțate proporțional cu performanța (învățământul superior, sportul)”, susține Racz.
Cheia dezvoltării: infrastructura, tehnologia, banii UE
Specialiștii RoEM consideră că este mai important să fie create condițiile necesare pentru ca regiunile rămase în urmă să se poată dezvolta din propriile resurse, factor esențial fiind accesibilitatea infrastructurii, inclusiv a autostrăzilor. Dezvoltarea tehnologică, digitalizarea, capacitatea administrațiilor locale de a atrage cu succes fonduri europene pot juca un rol cheie.
Prin implementarea unei combinații a acestor măsuri, precum și prin creșterea transparenței transferurilor între bugetul central și bugetele administrațiilor locale, nu ar crește doar percepția echității, ci și echitatea reală și, nu în ultimul rând, eficiența economică a întregii țări, susțin economiștii de la RoEM.
Acesta este un proiect de cercetare al FSEGA-UBB, prin care șase cercetători publică date economice în forma unor infografice interactive, menite să arate o imagine comprehensivă, actualizată în timp real a situației din România.
