Altădată un pilon de bază al industriei românești, sticlăria dispare din zona Ardealului: unități de tradiție s-au închis ori și-au restrâns la minimum activitatea.
Fabrici cu tradiție în domeniu de la Turda, Bistrița, Avrig, Gherla, Mediaș sau Poiana Codrului s-au prăbușit una după alta, constată administrația locală din Fărcașa (Maramureș), cu prilejul atestării a șase secole de existență a comunei.
“Sticlăria a rămas doar în amintirile oamenilor la Fărcașa, unii dintre cei care au lucrat în fabrică mai păstrând cu sfințenie obiecte realizate de artiștii locali. Un prilej de a ne reaminti de unul dintre factorii care au contribuit la dezvoltarea comunei în ultimii 50 de ani: fabrica de sticlărie.
Peste 500 de angajați din comuna Fărcașa și din împrejurimi au lucrat la fabrica de sticlă, o unitate manufacturieră care, prin calitatea și frumusețea produselor realizate aici a devenit cunoscută în țară și în străinătate. Fabrica de sticlă a fost motorul economiei locale și un factor de stabilitate a veniturilor oamenilor, contribuind în mare măsură la bunăstarea locuitorilor.
Obiectele realizate de sticlarii și gravorii din Fărcașa erau prezente în vitrinele magazinelor de lux din țară sau din străinătate. Rubinul de Fărcașa ajunsese să fie cunoscut inclusiv în țări ca SUA, Germania sau Italia”, menționează diriguitorii comunei.
Școala profesională, resuscitată
„După ce am terminat clasa a VIII-a, împreună cu încă 14 colegi (10 băieți și 4 fete) ne-am orientat spre cel mai apropiat obiectiv economic de Fărcașa, unde am fi putut câștiga un ban – fabrica de sticlărie de la Poiana Codrului. Am făcut un contract cu fabrica și am plecat la Școala Profesională Turda, unde urma să învăț meseria de sticlar.
Ca un amănunt care astăzi multora li se va părea hazliu sau neverosimil, am plecat cale de 200 km cu un camion descoperit, închiriat de la cooperativa agricolă de producție, stând pe bănci de lemn. În anul II am avut o problemă de sănătate și am fost trecut în clasa de gravori. La finalul școlii am susținut examenul de diplomă și am venit acasă ca gravor calificat.
Remarc importanța școlilor profesionale de dinainte de Revoluție. Cine avea posibilitatea să urmeze facultăți ori alte tipuri de studii superioare ieșea inginer, profesor sau putea să ocupe alte funcții importante. Cei care urmau o școală profesională ieșeau muncitori foarte bine pregătiți, în diverse meserii, care se cereau pe piața muncii.
Azi, din păcate, școlile profesionale au cam dispărut, acum este foarte greu să mai găsești meseriași. Din fericire, mai sunt și oameni cu viziune. La Fărcașa, primarul Ioan Stegeran a pus bazele unui parteneriat între școala generală și firma Eaton, înființând prima școală duală din județ care pregătește muncitori calificați pentru această firmă.
La școala profesională din Sârbi sunt elevi care, după ce au terminat, urmează studii liceale, chiar universitare. Primarul a semnat actele de construire a unui nou imobil de școală profesională, inclusiv cu atelierele de practică, în Sârbi”, relatează fostul maistru gravor Ioan Crișan.
Făceau sacrificii ca să devină buni meseriași
“Ca gravor, am lucrat la Poiana Codrului un an și jumătate, făcând naveta peste pădure cu bicicleta ori stând în chirie, timp în care am avut ocazia să mă perfecționez în meserie. În 1973, fostul morar Istvan Barta, ajutat de bătrânul Gheorghe Mereuț, au construit prima hală a ceea ce va deveni fabrica de sticlărie Fărcașa. Barta a fost un om fără prea multă școală, dar cu un simț antreprenorial deosebit.
De altfel, a mai înființat un autoservice la Fărcașa, moara de la Ardusat, o brutărie. Am fost chemați acasă, să lucrăm la noua fabrică, iar noi n-am stat pe gânduri. La început producția se axa pe obiecte de artizanat executate de echipele de sticlari. Încet, încet, am început și noi, gravorii, să scoatem capul și să arătăm ce putem. Gravam la început scrumiere.
Apoi am trecut la vaze, în cele din urmă la servicii de pahare și sticle, fructiere, bomboniere. Am avut ocazia să-l avem alături de noi pe unul dintre cei mai buni gravori, un adevărat artist, Aurel Mereuț, un om de la care am avut ce să învățăm. Timpul a trecut, producția a crescut, fabrica a început să se extindă, construindu-se hale și anexe noi”, spune maistrul din Fărcașa.
Maramureșenii, despre dispariția unei industrii
- Ildiko Lazin: “Din păcate, nu va mai fi niciodată ceea ce a fost. Adevărată artă. Sunt bijutieră de meserie, la fel a dispărut și această meserie, mare păcat. Respect și considerație tuturor celor care am învățat o meserie”.
- Maria Coste: “A fost odată o fabrică de sticlărie în Fărcașa, cu oameni specializați în prelucrarea și gravarea sticlei. Ca fostă angajată la Faimar Baia Mare, de care aparținea fabrica din Fărcașa, am avut o colaborare foarte bună cu angajații de acolo. Un colectiv serios, bine instruit. Ar fi multe de spus despre activitatea de peste 30 de ani a fabricii”.
- Iris Moldovan: “Și la Suceava era fabrică de sticlă: niște opere de arta ieșeau de acolo. Păcat că toate s-au desființat; acum importăm toate ciurucurile de afară, nimic valoros”.
- Francisc Snaki: “A mai fost o fabrică de cristal în Baia Mare, pe str. Oltului, a aparținut de cooperația de consum. Nu mai există de peste 20 de ani. Tot respectul pentru cei care au lucrat în domeniu”.
- Lucia Dobocan: “Acum aduc chinezării fără valoare”.
- Adriana Danci: “Sunt obiecte foarte frumoase, întotdeauna le-am apreciat, păcat că s-au închis toate fabricile din România. Pe vremea aia nu-mi permiteam să cumpăr rubin. Acum vreau, dar nu găsesc”.
- Dorina Balea: “O artă în sticlă. Erau foarte căutate, se găseau rar în comerț”.
- Voichița Coman: “Aproape fiecare familie a anilor ‘80 punea peștele pe mileul din macrame, la loc de cinste, pe televizorul alb-negru. Cu câtă delicatețe ștergeam praful, să nu rănim peștele…”.
Industrie dominată de multinaționale
„Am ajuns să conduc un schimb care avea 150 de oameni: gravori, muncitoare la însemnat, periatori, șlefuitori, ambalatori. Și erau două schimburi. În total, la fabrică lucrau peste 500 de oameni. Din păcate, despre sticlărie și gravură vorbim la trecut, dar mă consolez, uneori, stând și contemplând unele creații pe care le-am făcut de-a lungul timpului.
Privind retrospectiv, în afară de faptul că acest meșteșug a dispărut din Fărcașa, regret trecerea prematură în neființă a fostului director de la Faimar, întreprinderea care ne patrona. Mircea Chirilă, un tip foarte deștept, afirma: „Îmi doresc ca produsele de ceramică și de sticlărie pe care le producem să ajungă pe mesele regilor petrolului””, își amintește Crișan.
Printre fabricile de sticlă din România s-au mai numărat Stimet Sighișoara, Gecsat Târnăveni (Mureș), GES Scăieni (Prahova), Gerom, Glass Corp (Buzău), Stipo Dorohoi (Botoșani), Stirom (București), Vitrometan Mediaș (Sibiu). Majoritatea au fost închise, puține fiind acum active pe piață. Cei mai mari producători de sticlă din țară (mai ales industrială), sunt Saint-Gobain (Franța), BA Glass (Portugalia), Șișecam (Turcia).
Fabrici cu mii de salariați înainte de Revoluție
- Avrig (Sibiu) – 1.000 angajați. Cumpărată de ARC International (Franța) în 2004, apoi de Vois Group (Insulele Virgine). În pandemie și-a încetat activitatea din lipsă de comenzi și personal, având și un consum mare de energie. Executa pentru export obiecte unice de menaj, inclusiv paharele pentru nunta Regelui Charles sau obiecte pentru brandurile Versace sau Tiffany.
- Turda (Cluj) – 5.000 angajați. Înființată de Banca Centrală pentru Comerț și Industrie Cluj, a fost radiată în 2018, acționarii de atunci fiind Euromex (51%), Societatea de Investiții Financiare Muntenia (15%). Datoriile istorice nu au mai putut fi achitate. Unele produse erau inscripționate cu “sticlă de Murano”, „cristal de Bohemia”, ca fiind „made în UE”.
- Bistrița (Bistrița-Năsăud) – 800 angajați. Fosta unitate de producție de pahare, boluri, vaze se află, în prezent, în curs de demolare și va fi înlocuită de magazinul de bricolaj Leroy Merlin. Pachetul majoritar a trecut de la stat la VRG, apoi la Art Glass, care a cumpărat și fabrica Geromed Mediaș. Este deținută de ATC Management și are 2 salariați.
- Gherla (Cluj) – 1.000 angajați. Porțile fabricii de sticlărie de menaj lucrată manual au fost închise după ce furnizorul de gaze a debranșat unitatea. Societatea a fost achiziționată inițial de Vasile Anton, apoi de Feromat (alți acționari – Euromex, Adriagel) și retrecută la AVAS după neplata restanțelor către stat (alături de cele la creditori).
- Poiana Codrului (Maramureș) – 2.000 angajați. Atelierul de sticlă având ca proprietar contele Alois Karolyi a început cu fabricarea obiectelor pentru localuri și industria farmaceutică, beneficiind de sticlari din Austria şi Boemia, apoi picta și grava produse fabricate la Turda și Târgu Mureș. Activele au fost scoase la vânzare în 2013. Firma figurează cu zero salariați.
