Cum devine România mai prosperă? Prin susținerea IMM-urilor să treacă pragul spre expansiune, prin încurajarea scalării într-un mediu cât mai liber și competitiv. Analiza furnizată de Cristian Popa, CFA, membru CA al BNR, dezvăluie diferențele dintre companiile de stat și cele private, străine și autohtone. Companiile mari fac România mai prosperă.
Laitmotivul companiilor din sectoarele industriei este productivitatea prin reducerea costurilor pe întregul lanț de producție, care traversează numeroase țări, inclusiv continente.
Amenințarea companiilor gigant din China (vezi automotive, green energy) impune o creștere a productivității într-un ritm din ce în ce mai accelerat, inclusiv în cadrul companiilor din România, parte din lanțurile de producție europene. Cum ajung companiile la creșterea productivității?
Dimensiunea, prezența pe piețe mai mari și accesul mai facil la capital îmbunătățește productivitatea unei companii, măsurată prin raportul cifră de afaceri per angajat.
Potrivit economistului Cristian Popa, în urma unei serii de analize efectuate pe 650.000 firme din România (vezi aici și aici analizele), peste 90% dintre firme sunt microîntreprinderi, iar acestea angajează un sfert din forța de muncă. Însă contribuția lor la cifra de afaceri totală este de sub 20%, ceea ce sugerează o productivitate mai redusă față de media economiei. În schimb, firmele mari, care reprezintă doar 0,2% din total, angajează aproape o treime din salariații din sectorul privat și generează peste 40% din cifra de afaceri.
Concret, un angajat dintr-o firmă mare produce, în medie, cu 60% mai multă cifră de afaceri decât unul dintr-o microîntreprindere. Asta nu înseamnă că firmele mici sunt ineficiente. Creșterea constantă a productivității de la micro la macro se datorează, printre altele, economiilor de scară (costurile fixe sunt răspândite pe un număr mai mare de unități produse sau servicii oferite, ceea ce permite companiilor mari să investească în tehnologie și să automatizeze procesele, sporind eficiența), a accesului la piețe mai mari și accesului mai facil la capital, fie prin bănci, fie prin piețele de capital. Acest cumul de factori permite extinderea operațiunilor, tehnologizarea și atragerea forței de muncă mai bine pregătită și mai bine remunerată. Nu întâmplător, companiile mai productive per salariat își recompensează mai bine angajații.
Economia românească este cumva polarizată între firme mici, cu profitabilitate ridicată, dar cu salarii reduse, și companiile mari, care generează cea mai mare parte a valorii economice și oferă salariile cele mai ridicate, operând cu marje mici.
„Pentru prosperitate este nevoie de eficiență, productivitate, cooperare internațională și integrare în piețele globale, capital și muncă. Companiile mari fac România mai prosperă”, Cristian Popa, CFA membru CA BNR
De ce companiile private sunt mai productive
Diferențele din perspectiva productivității dintre firmele din România sunt determinate de dimensiune, dar și de natura capitalului. Un angajat dintr-o companie cu capital privat străin livrează, în medie, aproape dublu față de unul dintr-o firmă privată românească și de peste 2,5 ori mai mult decît unul angajat la o companie de stat, arată Cristian Popa, CFA membru al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.
Companiile private operează cu cele mai bune practici manageriale și tehnologii moderne verificate în timp în piețe globale. Dețin o disciplină operațională superioră și sunt prezente pe piețe mai mari.
De asemenea, Cristina Popa subliniază faptul că majoritatea firmelor cu capital străin sunt și de dimensiuni mai mari, ceea ce le permite să beneficieze de efectele economiilor de scară, de investiții constante în eficientizare și de acces mai facil la finanțare. Pe lângă resursele de capital, aceste companii tind să atragă și forța de muncă înalt calificată, ulterior investind puternic în training și dezvoltarea profesională a angajaților. Pe de altă parte, majoritatea firmelor autohtone sunt micro sau mici, operează cu resurse limitate și întâmpină dificultăți în a găsi/reține personal cu înaltă calificare, atât din cauza ofertei limitate, cât și a capacității financiare reduse de a oferi salarii la nivelul companiilor cu capital străin.
De ce firmele mici din România rămân afaceri de familie
Așadar, o productivitate crescută este dependentă de dimensiunea companiei, printre altele. Dar de ce companiile din România rămân la nivelul unei afaceri de familie și ignoră oportunitățile de expansiune în favoarea unei stabilități financiare.
Economistul Cristian Popa consideră că lipsa capitalului este unul dintre motive. În plus, în România, multe IMM-uri funcționează într-un regim fiscal care încurajează menținerea statutului de microîntreprindere, deoarece pierderea acestui statut atrage taxe și contribuții mai mari, ceea ce poate descuraja creșterea naturală a afacerii.
O altă provocare pentru IMM-uri vine din reglementare/birocrație. Reglementările excesive și aplicarea lor ineficientă nu doar că adaugă costuri administrative inutile (crescând prețurile la raft), dar consumă și resurse valoroase care ar putea fi direcționate spre investiții și inovare. Birocrația sugrumă creșterea: în loc să se concentreze pe dezvoltarea afacerii, multe firme mici sunt forțate să navigheze printr-un labirint birocratic (al declarațiilor online depuse la ghișeul 3) care încetinește procesele și descurajează expansiunea.
Birocrația este o taxă invizibilă pe competitivitate. Cu cât această „taxă” este mai mare, cu atât companiile sunt mai puțin competitive. Pentru un IMM, fiecare document suplimentar, fiecare raportare, fiecare formular, fiecare coadă la ghișeu, fiecare autorizare întârziată sau procedură complicată reprezintă timp pierdut, costuri ridicate, oportunități ratate. Mai mult, interacțiunea cu instituțiile statului este adesea greoaie, iar impredictibilitatea fiscală creează un mediu dificil pentru planificarea pe termen lung.
Un stat eficient nu stă în calea celor care creează valoare, ci le permite să prospere. Antreprenorii trebuie lăsați să facă ceea ce știu ei mai bine: să creeze valoare și să dezvolte companii într-un mediu cât mai liber și competitiv. Pe măsură ce o companie crește ca efectiv de salariați, produce mai mult per angajat. Economiile de scară, accesul la capital și organizarea mai eficientă oferă firmelor mari un avantaj clar.
Există și excepții de la regula dimensiunii care determină productivitatea. Sunt și companii mai mici care reușesc să performeze peste medie prin specializare, digitalizare și integrarea în lanțuri valorice internaționale. Această analiză se concentrează pe medii, fără a surprinde aceste excepții. Într-un peisaj economic în continuă schimbare, flexibilitatea și inovația pot conta la fel de mult ca dimensiunea, mai arată Cristian Popa.
Companiile de stat pun presiune pe mediul economic privat
Deși sectorul privat, atât cel străin, cât și cel autohton, depășește clar companiile de stat în ceea ce privește productivitatea, salariile mari din sectorul de stat pun presiune pe bugetele salariale ale privaților. Firmele private sunt nevoite să concureze inegal cu statul-angajator care nu are drept criteriu principal eficiența.
Cristian Popa mai arată că multe firme de stat sunt mari ca număr de angajați (aproximativ 240.000 de salariați în 1.200 de firme, în medie 200 de salariați la o companie de stat), dar acest lucru nu se traduce automat într-o productivitate ridicată. Am arătat în secțiunea precedentă că, în general, dimensiunea companiilor este corelată cu productivitatea. Companiile de stat sunt excepția: când vine vorba de acestea, mărimea în sine nu garantează productivitatea ridicată.
Privind datele, o altă anomalie care iese în evidență este productivitatea scăzută a companiilor de stat combinată cu profituri mari. Explicația stă în poziția strategică a unor companii-cheie din portofoliul statului. Multe dintre ele operează în domenii monopoliste sau cu acces privilegiat la anumite resurse naturale. În aceste cazuri, profitabilitatea nu vine din eficiența operațională, ci din poziția dominantă pe piață.
„Dimensiunea companiilor este corelată cu productivitatea. Companiile de stat sunt excepția: când vine vorba de acestea, mărimea în sine nu garantează productivitatea ridicată”, Cristian Popa, CFA membru CA BNR
O bună parte din profitul raportat de companiile de stat nu se traduce în investiții pentru creșterea eficienței, ci este redirecționat sub formă de dividende către bugetul de stat, deci pentru finanțarea cheltuielilor curente ale statului.
Este probabil că lipsa competiției directe, rigiditatea administrativă și ineficiențele operaționale afectează performanța companiilor de stat. În multe cazuri, aceste firme funcționează fără presiunea de a optimiza costurile sau de a crește eficiența. În contrast, firmele cu capital străin operează în medii puternic concurențiale și complexe, sunt conectate la lanțuri de producție globale, folosesc tehnologii moderne și zilnic înfruntă cel mai greu de mulțumit client: piața.
Astfel, în cazul companiilor de stat, creșterea transparenței și profesionalizarea managementului sunt pași imperios necesari. Listarea la bursă (cum s-a întâmplat cu Hidroelectrica) este un model de urmat pentru că oferă companiei acces la capital și o pune sub disciplina și scrutinizarea pieței și a acționarilor. Există chiar un jalon în PNRR ce vizează reformarea guvernanței acestor companii, ceea ce ar putea aduce îmbunătățiri evidente.
Economistul Cristian Popa mai arată că în cazul companiilor autohtone, ecartul poate fi recuperat prin investiții, adoptarea tehnologiilor moderne, digitalizare și integrarea în piețele globale. În cele din urmă, diferența nu o face naționalitatea capitalului, ci eficiența cu care este pus la lucru.
„Concluzia este că diferențele de productivitate nu sunt întâmplătoare. Firmele cu capital majoritar străin performează mai bine, pentru că sunt mai bine integrate într-un sistem care recompensează eficiența, inovația și competitivitatea”, Cristian Popa, CFA membru CA BNR
