Pentru marea majoritate, noțiunea de fermier este legată strict de munca bărbaților, atâta vreme cât agricultura este un domeniu deloc ușor, unde tăria de caracter joacă un rol determinant. Dar sunt și excepții, femei care au încercat și au reușit să răzbată în acest domeniu al business-ului agricol cu succes, prin muncă, curaj, dar, mai ales, ambiția de a face ceva definitoriu. Un astfel de exemplu îl reprezintă Maria Huprich, administratorul SC Autodomus SA din Reghin.
Povestea business-ului agricol Autodomus a început în 2002, dintr-o întâmplare, nefericită am spune noi, o datorie pentru o cantitate de carburant, obiectul de activitate al Autodomus, care s-a dovedit în cele din urmă a fi rampa de lansare a unei afaceri prospere în domeniul agriculturii.
„Cineva îmi datora o sumă de bani pentru o cantitate de carburant. Am tot așteptat un an, doi, iar la un moment dat i-am spus că vreau acei bani. Persoana respectivă, care era și fermier, nu dispunea de bani, dar în schimbul acelei sume mi-a spus că-mi oferă juninci gestante. Am acceptat oferta, numai să se stingă acea datorie. Așa se face că mi-a adus 11 juninci gestante, exemplare foarte frumoase. Le-am păstrat, nu le-am vândut, dar în schimb nu aveam nimic care să se preteze pentru o activitate agricolă, nu aveam teren, grajd, nu aveam absolut nimic în afară de acele animale. Atunci am găsit o locație, am închiriat un grajd, am cumpărat furaje și așa am început. Practic am pornit de la cele 11 juninci”, ne-a declarat Maria Huprich, administratorul SC Autodomus SA.
Trezită în curte cu animalele peste noapte, s-a pus problema dezvoltării unei afaceri, astfel au început căutările în vederea unei locații pentru viitoarea fermă.
„Peste iarnă am cheltuit undeva la 7.000-8.000 de lei cu aceste animale. Am spus că nu mai merită să le vând deoarece merg în pierdere. Așa se face că primăvara am început să caut teren, pe care l-am găsit doar pe raza comunei Voivodeni. De fermă nici nu se putea vorbi, cam toate erau vândute la acel moment. Așa se face că pe acel teren de la Voivodeni ne-am dezvoltat ferma. Am tot cumpărat câte un teren, cât s-a putut, iar în anul 2005 am făcut prima construcție, primul grajd. Am apelat la vremea respectivă la o posibilitate de finanțare cu bani de la bugetul de stat, printr-un proiect prin DADR, în urma căruia am primit un sprijin pentru mulgătoare și alte echipamente, precum și pentru construcția grajdului. Constant am investit în teren și ne-am dezvoltat. Nu a fost o muncă ușoară, chiar foarte grea, pot zice, dar am avut curaj și putere. Am zis să merg înainte, să nu dau înapoi”, ne-a povestit Maria Huprich.
Invidia fermierilor
Lucrurile începeau ușor să se miște, ferma să se dezvolte, însă și-au făcut simțită prezența și unele păreri din partea unor persoane nedumerite de faptul că o femeie aprofundează cu succes un astfel de domeniu, destinat mai degrabă bărbaților.
“La acel moment, o parte din fermierii mai vechi mă priveau și mă demoralizau, spuneau că „degeaba a făcut că nu va reuși, nu știe în ce se bagă, nu știe cât e de greu, ea femeie, ce poate să facă ea, cu terenurile, cu animalele, cu agricultura?”. Era pe undeva o invidie din partea acestora. În schimb, printre cei care m-au sprijinit au fost autoritățile. Dacă aveam nevoie de o autorizație sau de altceva, îmi vorbeau foarte frumos, mă felicitau pentru ce fac. Pot spune că am avut un sprijin foarte bun din partea lor. Am fost corectă, cinstită, ce a fost în teren, exact asta le-am povestit, fapt pentru care m-au ajutat”, își amintește Maria Huprich.
Procesul de modernizare a fermei a continuat, astfel că în anul 2010 a fost finalizat un proiect de peste 1 milion de euro menit să aducă o creștere a eficienței activității.
În prezent, ferma administrată de Maria Huprich deține 300 de capete bovine, vaci cu lapte, Bălțată Românască și Holstein, 400 de hectare de teren, cultivate cu lucernă și porumb de siloz, de pe care se asigură partea de furajare a animalelor. Laptele produs în fermă este livrat la Albalact, circa 2.500 de litri de lapte pe zi. „De la autorități mi s-a spus că, dacă doresc să funcționez ca fermă, este nevoie de lapte conform. În acest sens am accesat fonduri europene în anul 2007. În anul 2010, proiectul s-a finalizat, valoarea acestuia fiind de 1,1 milioane de euro în care era cuprins un grajd pentru 200 de capete de bovine, plus șase boxe anexe, cu viței, sală de muls, totul mecanizat după cerințele și standardele Uniunii Europene”, a subliniat administratorul societății Autodomus.
Sprijinul familiei
Un rol important în dezvoltarea fermei îl are familia, respectiv cei trei copii ai Mariei Huprich, dintre care doi își aduc contribuția la bunul mers al activității.
„Au fost pe parcurs și momente mai puțin plăcute când am fost pe punctul să renunț, situații în care am zis: “Renunț, nu mai pot”. Dar au crescut copiii, mai ales cel mare, Christopher, care mă ajută foarte mult în activitatea din fermă. El a preluat partea de mecanizare, precum și partea de cultivare a terenului. Fata cea mijlocie, Larissa e la facultate la Cluj, studiază design-ul, iar cea mai mică, Sandy Nicolle, e la Sighișoara, la Liceul ”Joseph Haltrich”. În acest an termină clasa a XII-a după care dorește să-și continue studiile în domeniul agriculturii, la USAMV Cluj-Napoca. E deja familiarizată cu munca în acest domeniu, mă ajută foarte mult, la crotaliere, la alte activități. Imediat observă dacă un animal nu se simte bine, e practic un medic veterinar în devenire. Copiii mă ajută foarte mult, îmi dau speranța că pe viitor ferma va funcționa în continuare. Ei vor prelua această activitate, iar ferma va merge în continuare. Dacă te lupți de unul singur, nu întrevezi un viitor, să poți face ceva, iar prin ajutorul lor, cu mare drag muncesc, așa cum voi face și în continuare pentru ei”, afirmă Maria Huprich.
„Autodomus este copilul meu de suflet”
Pe lângă implicarea în activitatea fermei, un rol important îl are și partea de informare, Maria Huprich fiind nelipsită de la simpozioanele destinate fermierilor, implicare care nu de puține ori a fost răspltătită cu aprecieri din partea mediului de afaceri. „Contează foarte mult informația, să fii informat cu noile tehnologii, astfel te poți mișca foarte repede. Ești, practic, tot timpul la curent cu ce se întâmplă, ești cu un pas în fața celor care sunt deficitari la capitolul informații și tehnologii noi. În ce privește distincțiile primite, toate îmi sunt la fel de dragi, îmi dau o stare de bine. Văd că munca mea nu a fost în zadar, iar rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Pe lângă aceste diplome, satisfacția cea mai mare este dată de faptul că am reușit. Am început de jos, am fost un copil sărac, dar am avut ambiție, Dumnezeu mi-a dat putere și curaj să merg înainte. De mic copil mi-am dorit să am eu ceva, să nu lucrez pentru altcineva, pentru o altă companie, să lucrez pentru mine și pentru copiii mei. Autodomus este copilul meu de suflet în care am investit multă muncă și drag de a face ceva”, afirmă Maria Huprich.
Alt aspect deloc de neglijat în activitatea societății Autodomus îl reprezintă factorul uman.
„De fermă se îngrijesc nouă persoane. Bunăstarea fermei înseamnă și un trai mai bun pentru toți angajații. Suntem ca o familie, vrem ca ei să fie mulțumiți de pe urma activității noastre. Mulți se confruntă cu lipsa personalului. Spre bucuria mea nu m-am confruntat cu astfel de probleme, sper să nu le am nici de acum înainte. Dacă un om muncește, e serios, atunci și banii pe care îi câștigă sunt mai mulți, să aibă și el o satisfacție a muncii depuse. Îi formezi, vorbești frumos cu ei, te apropii de ei, le înțelegi și lor problemele, și atunci și ei au mai mare drag de a munci și de a face ceva”, a punctat Maria Huprich.
Maria Huprich, administrator Autodomus SA Reghin: „Nu mă aștept la miracole sau la nu știu ce minuni peste noapte. Dorim să ne dezvoltăm treptat, încet, cu pași mărunți dar siguri, să trăim bine și în liniște, să ne bucurăm de pe urma muncii noastre. Nu-mi doresc foarte multe, am observat că, dacă ești pe o linie, nu e bine să ai foarte multe. Îmi amintesc de perioada 2010, când am fost sus de tot, dar am primit anumite lovituri în ce privește partea de carburant, vreo 11 miliarde de lei vechi, sumă care nu am mai recuperat-o, fapt care ne-a tras în jos. Am văzut cum e să fii sus de tot, am văzut și cum e să cobori, cum e să ai foarte multe responsabilități pe măsură, în schimb, câștigul nu era prea mare. Atunci am zis da, e ok, să fie mai puțin dar sigur”
de Alin ZAHARIE
