Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

Neştiuta „Deltă” a Transilvaniei

În ultimii ani, odată cu explozia informaţională, au fost descoperite şi popularizate numeroase locuri din ţara noastră în care cadrul natural nu a fost prea mult afectat de lăcomia şi distrugerile făcute de obicei de către om. Zeci, dacă nu sute de lacuri, păduri, creste montane, peşteri, stepe, etc., multe dintre ele astăzi cu statut de zonă ocrotită, au început să fie tot mai des citate în lista de călătorii a iubitorilor naturii. Un astfel de loc este şi complexul de zone umede ale Văii Fizeşului din Judeţul Cluj. Ecosistemul de aici este atât de bogat şi de variant încât zona a primit pe bună dreptate renumele de Deltă a Transilvaniei. Este un loc sublim, unic şi neaşteptat, dar deosebit de fragil faţă de activităţile umane, motiv pentru care se impune să fie imperios monitorizat şi protejat, scrie Descopera.ro.

 

Valea Fizeşului este situată în nord-estul Câmpiei Transilvaniei. De-a lungul Văii Fizeşului este şoseaua Gherla-Ţaga-Cămăraşu, pe care se poate intra şi dinspre şoseaua Cluj-Dej şi Cluj-Reghin. În zonă se ajunge deci, relativ uşor şi practic există numeroase posibilităţi de oprire pentru observarea şi fotografierea păsărilor. Mai mult decât atât, de pe toate şoselele şi drumurile din apropiere se poate merge până la ţărmul lacurilor din acest complex.

Povestea „Deltei” Transilvaniei este una deosebit de interesantă. Pârâul Fizeş izvorăşte în apropiere de Cămăraşu şi străbate Câmpia Transilvaniei după direcţiile sud-est şi nord-vest, vărsându-se în cele din urmă în râul Someşul Mic.
Pârâul Fizeşului a fost supus unor lucrări de baraj încă din Evul Mediu, iar în urma acestor lucrări, în lungul văii au apărut mai multe lacuri care până în preajma anului 1970 aveau aspectul unor bazine naturale, cu întinderi de stufăriş, nuferi şi mlaştini, bazine care ofereau un habitat perfect pentur numeroase vieţuitoare, în special pentru speciile de păsări de apă, clocitoare sau în tranzit. Ulterior anului 1970, bazinele naturale au fost amenajate şi sunt astăzi transformate aproape integral în iazuri piscicole.
În prezent, mai există stuf doar pe suprafeţe reduse, locuri mlăştinoase sau de-a lungul ţărmurilor joase. Malurile sunt în general destul de înalte şi înclinare, neexistând plaje mâloase sau nisipoase. În schimb, pe alocuri, pe maluri cresc sălcii. Pe unele văi laterale există şi bazine de mică întindere precul Lacul Legii (vechi lac natural, în prezent are doar 10 hectare), iazul Năsal, iazurile de pe valea Ghirişului, Sântioara.
Pe Valea Bonţului se află Lacul Ştiucilor de la Săcălaia, o altă zonă importantă pentru conservarea biodiversităţii, zonă care alături de stufărişurile din jur, totalizează aproximativ 140 de hectare.
La sud de comuna Sic se află o altă zonă umedă protejată, denumită Stufărişurile de la Sic, în marginea cărora cresc plante adaptate la sărătură, o raritate extremă în flora Transilvaniei.
Ornitologii Alexandru Filipaşcu, Peter Weber, Dan Munteanu şi M. Mătieş au identificat aici 93 specii de păsări de apă ca care se adaugă unele specii de passeriforme de stufăriş.
Dintre speciile de interes iminent de salvare pe plan mondial, apar aici trei specii: raţa roşie, cristelul de câmp şi şoimul dunărean.
Foto: shutterstock.com
Citește mai multe aici
Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

SVN deschide un birou în România și ținteste top 5 consultanți imobiliari în 2020

Articolul următor

Continental înființează o echipă de pompieri la Timișoara

Citește și despre galele The Voices of Business Awards:
The Voices of Business Awards Cluj 2023
The Voices of Business Awards Alba 2023
The Voices of Business Awards Sibiu 2023
The Voices of Business Awards Brașov 2023
Citește și:
Zi de Zi știri economice:
Loading RSS Feed
Total
0
Share