Asociația Magistraților din România (AMR), organizație neguvernamentală, apolitică, națională și profesională a judecătorilor și procurorilor, reprezentată legal de judecător dr. Andreea Ciucă, în calitate de președinte interimar, transmite următorul comunicat de presă:
Ce așteptăm de la noul C.S.M.
Iată că, în acord (pentru început) cu mesajul de final de mandat al C.S.M. – a se citi „mesajul de adio”, așa cum a fost perceput atât de magistrați, cât și în spațiul public – mandatele noului Consiliu Superior al Magistraturii sunt (iarăși) rezultatul votului de încredere acordat, însă, nu pentru menținerea unei stări de lucruri, ci pentru schimbare. De altfel, ca sa fim onești, tot cu aceeași speranță am votat și cu șase ani în urmă pentru că aveam nevoie de un suflu nou în sistemul judiciar, în pas cu vremurile și cu provocările determinate nu doar de evoluția societății în ansamblu (cu imboldul dat de aderarea la U.E.), ci și de strădania modificării mentalităților sistemului, în cadrul amplu al relației puterilor în stat – care, încă, se confruntau cu fapte și idei ce nu prevesteau atingerea obiectivelor preconizatei schimbări. De aceea, magistrații au apreciat, pe fundamentul legii, nu doar în litera, ci și în spiritul ei, că șansa ar aparține unui nou C.S.M.
Asociația Magistraților din România (A.M.R.) își exprimă convingerea că una dintre dovezile (cele mai) pertinente și concludente ale respectării încrederii materializate prin votul magistraților este ca membrii C.S.M. să rămână alături de ei, să-i facă să simtă că acționează cu și pentru ei, oricât de tentantă ar fi urcarea/izolarea voită în „turnul de fildeș”. Asta nu înseamnă că li se cere membrilor C.S.M. să fie fără de greșeală, ci așteptăm ca, având pixul și ștampila în mână, să nu dea frâu mirajului puterii în asemenea măsură încât să ne facă să ne simțim – asociațiile profesionale și, în consecință, magistrații pe care îi reprezentăm – ca anexe ale sistemului judiciar.
A.M.R. subliniază, în acest context, în calitate de organizație profesională a judecătorilor și procurorilor, că reacțiile sale, materializate în puncte de vedere argumentate, nu au fost nici gândite și nici redate ca „opoziție de dragul opoziției”, ca punere în (pen)umbră a demersurilor C.S.M., ci au constituit expresia implicării Asociației în multiplele probleme cu care s-a confruntat sistemul judiciar, cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a subliniat în „Memorandumul privind justiția”, din luna august 2016, acesta a fost întocmit și supus aprobării adunărilor generale din instanțe și parchete ca „urmare a nerezolvării problemelor semnalate în memorandumul justiției din 2009 și a adăugării unor probleme suplimentare”. Astfel, s-a subliniat refuzul C.S.M. de a-și îndeplini efectiv misiunea de garant al independenței justiției, inclusiv atunci când acest lucru a fost cerut de corpul magistraților, în situații concrete vizând limitele anchetei disciplinare sau penale având ca obiect pronunțarea unor hotărâri judecătorești, criticile aduse de actori importanți în actul de justiție, inclusiv de DNA, unor hotărâri judecătorești definitive sau lămurirea interferenței dintre justiție și serviciile de informații. Printre măsurile a căror implementare s-a cerut se află și cele „de natură a eficientiza activitatea acestei instituții” (Consiliul Superior al Magistraturii – n.n.), precum și cele privind „revizuirea competențelor Inspecției Judiciare pentru a se înlătura posibilitatea afectării independentei magistraților și vicierea actului de justiție prin exercitarea/declanșarea unor verificări similare controlului judiciar”.
Solicitările din Memorandum, relevând, în mod punctual, sincopele sistemului, nu au făcut (cu mici excepții) obiectul soluționării sau al demersurilor efective care să ne dea nădejdea că aspectele evocate, în mod justificat, de asociațiile profesionale constituie o prioritate. De aceea, ne îngăduim, cel puțin acum – având în vedere și faptul că printre membrii Consiliului se află fosta președintă A.M.R. –, să sperăm că noul C.S.M. va pune relația cu A.M.R. și, în general, cu asociațiile profesionale, într-o altă perspectivă, nu de dragul nostru și nici pentru satisfacerea unor orgolii, ci pentru că asociațiile sunt cele ce simt pulsul sistemului și semnalează simptomele alarmante.
A fi „garantul independenței justiției” ar părea, poate, o vorbă mare, dacă n-ar fi statornicită, ca principiu, prin Constituție. Pentru sistemul judiciar este, prin urmare, o necesitate a cărei concretizare trebuie să fie vizibilă, astfel cum a afirmat A.M.R. în repetate rânduri, cu privire la situații clare, întemeindu-și susținerile și pe documente internaționale. În același timp, A.M.R. este conștientă că independența justiției constituie un concept complex care include, deopotrivă, drepturi și obligații, neînțelegând să balanseze esența conceptului numai înspre drepturi, dar, în aceeași măsură, nefiind de acord cu perceperea independenței numai prin filtrul obligațiilor.
A.M.R. consideră că a fi „garantul independenței justiției” înseamnă, bunăoară, ca, atunci când, în raport cu celelalte puteri, există pericolul unei/unor atingeri aduse acestui principiu ce constituie coloana vertebrală a sistemului, iar asociațiile profesionale arată asemenea situații, C.S.M. să aibă voința de a reacționa alături de ele și deschiderea de a le susține. A fi „garantul independenței justiției” înseamnă a sesiza derapajele și, în măsura în care, prin probe, se dovedesc a fi reale, înseamnă voința și curajul de a da soluțiile care să permită separarea apelor – cu sau fără toiag… –, între marea majoritate a magistraților care își fac treaba cum se cuvine, și unii sau alții care n-au înțeles mare lucru sau aproape nimic din această profesie.
O asemenea perspectivă nu presupune existența unui consens perpetuu între C.S.M. și asociațiile profesionale, după cum nu înseamnă, cum subliniam, nici punerea sub obroc a aspectelor negative ale sistemului – în raport cu el însuși și/sau față de celelalte puteri (ori neputeri). Însă, nu poate duce la ipoteza în care transparența activității C.S.M. – în toate componentele care să permită cunoașterea acesteia, de către magistrații ce și-au exprimat votul – să fie un lux, după cum nu poate duce nici la un conflict acutizat între Consiliu și asociațiile profesionale, din cauza înălțimii piedestalului.
Credem că o astfel de abordare ar evita ca, la finalul mandatului noului C.S.M., eficiența activității (așa cum este autoapreciată, în prezent, în „mesajul de adio” al actualului C.S.M.) să apară redată în termeni de o surprinzătoare generalitate, care nu ne lasă să înțelegem mai nimic (concret): „… Mandatele noastre au fost rezultatul votului de încredere acordat în urmă cu 6 ani, iar eficiența noastră ca organism instituțional a fost influențată de un cumul de factori interni sau externi instituției, grefat pe o responsabilitate individuală și colectivă asumată dincolo de costurile de imagine, care uneori nu au fost minore. …”.
Haideți să ne gândim că „botezul” C.S.M., de „Bobotează”, nu poate fi decât de bun augur.
Asociația Magistraților din România,
prin președintele interimar,
jud. dr. Andreea Ciucă
Comunicatul, așa cum ne-a fost transmis, poate fi lecturat aici: 1-17-comunicat-noul-csm
previous post
