Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

România trebuie să valorifice mai mult fondurile europene pentru dezvoltarea comunităților locale

Fondurile europene reprezintă şansa dezvoltării agriculturii româneşti, o şansă pe care România nu îşi poate permite să o piardă, consideră deputatul Daniel Buda, membru al Comisiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală dar şi membru al Comisiei de Dezvoltare Regională din Parlamentul European, într-un interviu acordat Agro Transilvania Business. Care sunt problemele care îi împiedică pe fermieri să acceseze în volum mai mare fondurile europene și care sunt soluțiile, aflați în interviul de mai jos realizat cu europarlamentarul român.
România
Care sunt principalele semnale care vin dinspre Bruxelles către agricultura din România?
Agricultura reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai importante ramuri ale economiei și se bucură de o atenție deosebită în toate țările lumii, indiferent de nivelul acestora de dezvoltare economică. Aceasta joacă un rol cheie în utilizarea resurselor naturale și în dezvoltarea economică a zonelor rurale. Pentru România, potențialul agricol imens, din păcate, insuficient valorificat în prezent, reprezintă o șansă de dezvoltare economică ce nu trebuie ratată, mai ales că zonele rurale din România acoperă 87,1 % din teritoriul ţării, cuprinzând 45,1 % din populaţie (conform indicatorilor Institutului Naţional de Statistică), şi anume 9,7 milioane de locuitori.
Principalul semnal venit de la Bruxelles este acela că România trebuie să valorifice mai mult fondurile europene pentru dezvoltarea comunităţilor locale. Pentru perioada de programare 2014-2020, România are alocate, prin Politica Agricolă Comună, aproximativ 19,43 de miliarde de euro. Din acest fond avem alocaţi doar pentru PNDR o sumă totală de 9,472 miliarde de euro, din care 8,127 miliarde de euro reprezintă fondurile europene atribuite ţării noastre, iar 1,345 miliarde de euro reprezintă contribuţia naţională. Cu ajutorul acestor fonduri vor putea fi finanţate investiţii publice ale autorităţilor locale în infrastructura din mediul rural, precum şi investiţiile fermierilor şi ale altor antreprenori, pentru mediul rural. Subliniez încă o dată că fondurile europene reprezintă şansa dezvoltării agriculturii româneşti, o şansă pe care România nu îşi poate permite să o piardă.
Ce ar trebui să fie făcut pentru ca mijloacele europene de sprijin să fie mai accesibile fermierilor români? De ce nu sunt accesate fondurile europene şi celelalte metode de sprijin în totalitate?
Principalele probleme cu care se confruntă România comparativ cu alte state membre ale UE sunt birocratizarea excesivă, hăţişul legislativ în procedurile de accesare a fondurilor europene precum şi schimbarea regulilor în timpul jocului. Nu în ultimul rând, subliniez obtuzitatea şi rigiditatea organelor de audit din România care, de foarte multe ori, interpretează regulamentele şi directivele europene în sens distructiv şi nu constructiv, ceea ce duce la un efect, dacă vreţi, inhibitoriu asupra potenţialelor beneficii aduse de fondurile europene. Nu în ultimul rând, aş sublinia faptul că, de multe ori, autorităţile de resort din România adaugă în mod nepermis la cele 2-3 condiţionalităţi stabilite de Bruxelles alte 20-30, cu aceeaşi consecinţă, şi anume îngreunarea procesului de absorbţie a fondurilor europene.
Acestea sunt doar o parte din cauzele care au determinat ca România să nu fie extrem de performantă în acest domeniu. Tododată, fermierii români reclamă, pe bună dreptate, subvenţiile foarte mici din sectorul agricol. Din cauza diferenţelor existente între subvenţiile acordate fermierilor români şi agricultorilor din celelalte ţări europene, se creează inechități inacceptabile astfel încât fermierul român, de cele mai multe ori, nu îşi poate vinde laptele la un preţ care să îi acopere costurile. Un preţ de 70 – 90 de bani pe litrul de lapte, raportat doar la costul ridicat al motorinei, considerabil mai mare în România decât în multe state din Europa, îi pune pe aceştia în imposibilitatea de a supravieţui pe piaţă.
Deşi avem capacitatea de a hrăni 100 de milioane de oameni, în mod paradoxal, importăm în continuare mâncare de sute de milioane de euro în fiecare an, România fiind la ora actuală invadată de produsele importate din diverse ţări, transformându-se, din nefericire, într-o piaţă de desfacere. Pe de altă parte, este nevoie ca statul să sprijine mai mult şi mai eficient tinerii fermieri şi dezvoltarea microfermelor, acestea fiind vitale pentru menţinerea potenţialului agricol al României care, deşi foarte mare, este încă neexploatat şi nevalorificat.
Credeţi că returnarea banilor europeni se datorează doar fermierilor români sau că ar trebui responsabilizate şi autorităţile, pentru ca, în final, România să nu piardă bani?
Eforturile pentru absorbţia corectă şi eficientă a fondurilor europene trebuie să fie depuse, deopotrivă, atât de Ministerul Agriculturii cât şi de fermierii din România şi, evident, de instituţiile europene, astfel încât acestea să ajungă la fermieri ceea ce le va permite, pe de o parte, să îşi dezvolte capacităţile de producţie şi desfacere, iar pe de altă parte să devină competitivi pe piaţa europeană şi nu numai. Doar împreună putem reuşi să avem o agricultură performantă, iar consumatorii să aibă o hrană de calitate la preţuri rezonabile şi bineînţeles accesibile.
Se vorbeşte foarte mult despre fonduri europene, dar mulţi români se tem de ele, fiindcă sunt greu de accesat şi uneori trebuie returnate. Ce aţi făcut dvs pentru a simplifica sistemul fondurilor europene?
În Parlamentul European, unde sunt membru al Comisiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală dar şi membru al Comisiei de Dezvoltare Regională, am fost preocupat în permanenţă de apărarea drepturilor fermierilor şi ale românilor în general. Împreună cu alţi colegi europarlamentari atât de la socialişti cât şi din alte state membre, am reuşit să convingem Comisia Europeană să acorde fermierilor români şi nu numai, posibilitatea de a se finanţa din bugetul de dezvoltare rurală 2007-2013 şi după expirarea termenului de 31 decembrie 2015 pentru proiectele aflate în derulare şi care, din varii motive, nu au putut fi finalizate. Prin acest demers, proiectele fermierilor au putut fi continuate şi finanţate, evitându-se astfel dezangajarea unor sume consistente ceea ce ar fi pus în dificultate atât pe fermieri cât şi statul român.
În Comisia pentru Dezvoltare Regională sunt, în acest moment, raportor al proiectului care vizează creşterea implicării partenerilor şi a vizibilităţii în activitatea fondurilor structurale şi de investiţii. Ideea principală care a stat la baza raportului iniţiat de mine a pornit de la faptul că Politica de Coeziune este finanţată cu un buget de peste 350 de miliarde de euro, însă efectele pozitive sunt cunoscute mai puţin de către cetăţeni. Doar o treime din cetăţenii europeni chestionaţi în Euro-barometrul din 2015 au auzit despre proiectele cofinanţate din Politica de Coeziune şi de efectul pozitiv asupra vieţii lor.
De curând am lansat şi un ghid de accesare a fondurilor europene direct de la Bruxelles în domenii precum mediu, educaţie, sănătate, IMM-uri astfel încât să vin în sprijinul românilor care doresc să afle mai multe informaţii legate de oportunităţile de atragere a fondurilor în actualul exerciţiu financiar.

Total
0
Shares
Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

Dedeman, nouă identitate vizuală, la împlinirea a 25 de ani

Articolul următor

Hardwork sau Network? Învață  la Masterclass-ul susținut de Andy Lopata 

Citește și:
Zi de Zi știri economice:
Total
0
Share