Valentin Mărginean sau noua revoluție verde a agriculturii mureșene

A consemnat Denisa MORAR
Valentin Mărginean este administrator al Klaus Agrar SRL din Adămuș, fermă care gestionează circa 1.200 de hectare de teren din Valea Târnavei Mici, la limita județelor Mureș și Alba, în localitățile Adămuș, Dâmbău, Mica și Bahnea. Valentin, împreună cu cei doi frați ai săi, Sorin și Gheorghe, de la care a deprins tainele pământului, cultivă cereale și plante tehnice: grâu, porumb, floarea soarelui, rapiță și soia. Despre culturi, utilaje și multe alte informații interesante aflați din interviulpe care fermierul mureșean ni l-a acordat.
Ce fel de utilaje noi aveți și care este diferența dintre acestea și cele vechi?
Pot spune că aproape tot parcul de utilaje este nou, în ultimii patru ani am schimbat cea mai mare parte dintre ele, ultimele achiziții fiind două tractoare John Deere de 215 cai putere, respectiv 400 cai putere. Am mai cumpărat recent o combină de recoltat John Deere de 400 cai putere, la pachet cu toate echipamentele aferente pentru recoltat grâu, porumb, rapiță, floarea soarelui și soia. De asemenea, ne-am perfecționat și cu achiziționarea unei semănătoare pentru plante prășitoare pe opt rânduri, care are un sistem de fertilizare și de administrare a îngrășămintelor microgranulate, aceasta putând lucra la viteze foarte mari fără a influența cu nimic precizia de semănat, buncărele foarte mari pe care le are în dotare ajutând la creșterea autonomiei și a suprafeței semănate. Un distribuitor nou de îngrășăminte chimice cu rata variabilă controlată prin GPS, care ajută la o administrare foarte precisă, chiar și la distanțe de 40 metri, fără lipsuri sau suprapuneri de doze a fost imperios necesar, așa că ne-am conformat și l-am adus în fermă.
În ce ați mai investit în anul 2017, exceptând utilajele de teren?
Având două combine de capacități mari, care pot recolta până la 600-700 tone de cereale zilnic, am fost nevoiți să investim și în partea de transport. Am achiziționat o remorcă de transbordare, cu o capacitate de 25 tone, tocmai pentru a face legătura între combina de recoltat și camioanele de transport, astfel, nemaiexistând timpi morți deoarece descărcarea se face concomitent cu recoltatul. Acest lucru ne ajută să creștem performanțele combinelor cu 20 %. Toate tractoarele și combinele din fermă sunt asistate prin GPS, asta însemnând că odată programate, nu mai e necesar a fi conduse de către om, erorile nu mai apar, precizia este de 2,5 centimetri. În total, parcul de utilaje este compus din: șapte tractoare John Deere (JD) care au între 120 și 400 de cai putere, două combine de recoltat JD de 400 de cai putere, o mașină autopropulsantă pentru erbicidat JD, două semănători de păioase KHUN și HORSCH, două semănători pentru prășitoare KHUN, două distribuitoare de îngrășăminte chimice KHUN, precum și multe alte echipamente. Fără aceste mașinării speciale, nu am putea avea rezultatele dorite, dar ele nu pot garanta reușita, totuși. Vital în această meserie este să cunoști temeinic cerințele și preferințele pământului și ale plantelor pe care le cultivi, să respecți timpii de semănare, dar și cei de recoltare și să muncești cu preseverență și atenție.
Din punct de vedere al recoltelor, ce îmi puteți spune despre anul precedent? Dar despre valorificarea produselor?
Dacă mă raportez la calitate și cantitatea producțiilor din 2017, pot afirma că am avut un an bun, poate chiar mai bun decât 2016, excepție făcând cultura de porumb, unde am avut perioade îndelungate de secetă exact în momentele critice pentru dezvoltarea plantelor, neșansa a făcut să plouă cu grindină pe o suprafață foarte mare, aproximativ 150 hectare, iar o altă problemă majoră sunt animalele sălbatice (mistreții, în special), care distrug în masă, toate acestea ducând la diminuarea producției medii de porumb, astfel că am avut, din păcate, suprafețe atât de distruse, încât nici nu meritau să fie recoltate. Aflându-ne în centrul țării, aș putea spune că suntem dezavantajați la valorificarea produselor, nefiind nici la granița de vest, nici în apropierea Portului Constanța, unde se valorifică cele mai mari cantități de cereale. Costurile de transport sunt foarte mari, ducând la scăderea considerabilă a prețului la cereale.
Cum procedați cu soiurile de hibrizi noi apăruți? În ce condiții îi folosiți?
Pe cea mai mare parte din suprafața arabilă folosim soiuri deja consacrate și testate și la noi în fermă, dar în același timp, testăm anual hibrizi noi și după trei ani de testare, aceștia intră în cultura fermei. Părerea mea este că merită tot efortul în încercarea cultivării soiurilor noi deoarece genetica de ultimă generatie ne-a demonstrat că se poate mult mai mult față de nivelul la care ne situăm noi astăzi.