Sanatate Ultimele stiri

Dezvoltarea asigurărilor private de sănătate, de dorit, dar fără a periclita sistemul public de asigurări de sănătate

În România, piața asigurărilor private de sănătate are un grad de dezvoltare mai redus comparativ cu alte țări europene, însă are un potențial foarte mare de dezvoltare, cu multiple beneficii pentru asigurați, actorii din sistemul sanitar-public și privat, dar și pentru asiguratorii privați. Chiar dacă schimbările sunt binevenite, este nevoie ca lucrurile să fie privite cu atenție pentru a nu periclita sistemul public de asigurări sociale de sănătate, ce asigură acces la servicii medicale pentru o categorie de populație defavorizată, precum copiii și pensionarii. Despre ce ar însemna dezvoltarea, în România, a asigurărilor private de sănătate în paralel cu sistemul public de asigurări de sănătate a oferit mai multe informații, într-un interviu acordat revistei Transilvania Business, Răzvan Vulcănescu, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
În ultimii ani s-a discutat intens despre introducerea asigurărilor private de sănătate, iar prin reglementările Codului Fiscal s-a reușit crearea premiselor pentru construcția de pachete de servicii medicale care să facă obiectul asigurărilor private de sănătate. Sunteți unul dintre promotorii demersurilor care să conducă la construcția pachetelor de servicii complementare și suplimentare de sănătate prin creșterea semnificativă a deductibilității fiscale acordate pentru asigurări private. În ce măsură s-a observat vreo schimbare în acest sens?
Schimbările există şi sunt evidente. Deja există diverse forme de asigurări private de sănătate, care se dezvoltă – poate nu în ritmul dorit, dar tendinţa este una crescătoare, într-un ritm vizibil mai alert decât în perioada anterioară momentului creșterii deductibilităţii fiscale. La ora actuală există angajatori care oferă angajaţilor în pachetul salarial şi diverse forme de asigurări private de sănătate, iar numărul beneficiarilor a crescut semnificativ în ultima perioadă. Am văzut estimări conform cărora peste 5 % din populaţie beneficiază de o formă de asigurare privată de sănătate, iar piaţa de asigurări private de sănătate s-a dublat practic în ultimii doi ani, conform Autorităţii de Supraveghere Financiară. Sunt cifre încurajatoare, care arată că începem să recuperăm decalajul faţă de alte state europene.
De ce stimuli are nevoie piața asigurărilor private de sănătate astfel încât serviciile medicale care în prezent nu sunt decontate de stat să fie decontate prin asigurări private? Spre exemplu, serviciile stomatologice sau anumite investigații și intervenții care se efectuează în sistemul privat. Există asigurări private de sănătate opționale, oferite de companiile de asigurări, dar poate un sistem privat de asigurări de sănătate sau ceva similar, prin care să fie colectate fonduri precum la FNUASS, ar fi util?
Aici, lucrurile trebuie privite cu mare atenţie, pentru a nu periclita sistemul public de asigurări sociale de sănătate. Am auzit diverse propuneri în acest sens, însă care ridică semne de întrebare. Spre exemplu, teza conform căreia ar trebui să se procedeze similar ca la fondul de pensii, o parte din contribuţii să fie redirecţionate către asiguratori privaţi, ar însemna, pe de-o parte, provocarea unui dezechilibru major pentru sistemul public, cu impact negativ asupra stării de sănătate a întregii populaţii, iar, pe de altă parte, ar însemna că acele categorii de asiguraţi scutite de plata contribuţiei să fie dezavantajate, pentru că nu ar avea acces la pachetul asiguratorilor privaţi, în condiţiile în care în aceste categorii avem exact persoanele care au nevoia cea mai mare de servicii de sănătate – copiii și pensionarii. Teza conform căreia ar trebui să se permită optarea între sistemul public şi asiguratori privaţi ar însemna că aceştia din urmă ar prelua contributori neţi de la sistemul public, iar sistemul public ar rămâne cu asiguraţii scutiţi de plata contribuţiei şi, în general, cu consumatorii neţi de fonduri. Inclusiv state mari, cum e Germania, unde există asigurări substitutive, se gândesc să revină la o formă de contributivitate obligatorie.
Strategia națională de sănătate 2014-2020 încurajează dezvoltarea pieței asigurărilor private de sănătate. Ce ar fi mai indicat pentru sistemul din România, un sistem de asigurări private suplimentare sau complementare?
Cele două nu se exclud. Există o multitudine de exemple pe care le putem lua în analiză la nivel european, dar cu siguranță ele trebuie filtrate și adaptate la specificul nostru astfel încât să existe o sustenabilitate și aplicabilitate. Ceea ce este important, însă, este o împărțire corectă a rolurilor asiguratorilor, fie ei publici sau privați, și o responsabilizare echitabilă în raport cu obligația pe care o au față de asigurat. Creșterea deductibilității a fost un pas important spre relansarea pieței asigurărilor de sănătate, dar beneficiile trebuie să se reflecte și în indicatorii privind starea de sănătate a populației.
Serviciile medicale private și cele de stat reprezintă două lumi ale aceluiași sistem sanitar în România. Cum vedeți conlucrarea dintre cele două și unde s-ar mai putea lucra astfel încât pacientul să beneficieze de cele mai bune îngrijiri?
Au existat momente la care s-a încercat acreditarea ideii că avem un sistem de stat ineficient versus unul privat performant, dar, așa cum spuneam mai devreme, importantă e viziunea holistică și rolul pe care fiecare furnizor, indiferent de domeniul de asistență și de modul de organizare, îl are în tratarea pacientului. Avem în acelaşi sistem de sănătate şi furnizori publici, şi furnizori privaţi, ambele categorii fiind finanţate şi din surse publice, şi din surse private. Spre exemplu, medicina de familie, care este finanţată aproape exclusiv din fonduri publice, este compusă în totalitate din cabinete private. Dar nu numai medicina de familie este privată. Cu excepţia asistenţei medicale spitaliceşti, pe toate celelalte paliere de asistenţă medicală predomină furnizorii privaţi, cu o largă majoritate. Chiar şi în asistenţa medicală spitalicească, din cele 663 unităţi sanitare cu paturi aflate în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, 291 sunt private – chiar dacă contractele cu acestea din urmă au valori mai mici, doar 5-6 % din totalul fondurilor alocate acestui domeniu de asistenţă medicală.
Este nevoie de o schimbare a mentalității populației privind asigurările private de sănătate? Considerați că este pregătită populația pentru un sistem care, probabil, ar necesita și o reducere a serviciilor medicale incluse în pachetul de bază și decontate din FNUASS, servicii care ar putea fi accesate doar prin asigurări private?
Cred că în primul rând trebuie schimbată mentalitatea populaţiei privind sănătatea, deoarece încă mai există larg răspândită opinia că serviciile de sănătate ar trebui să fie gratuite şi că acea contribuţie de asigurare socială de sănătate este foarte mare. Cât despre reducerea serviciilor incluse în pachetul de bază, se poate vorbi despre stabilirea unui număr de accesări a serviciilor decontate atât de sistemul public cât și de cel privat, dar nu despre o diminuare a pachetului de servicii.
Dacă s-ar dezvolta piața asigurărilor private de sănătate, alături de asigurările sociale de sănătate, ar putea exista o mai bună finanțare pentru anumite servicii medicale care în prezent sunt mari consumatoare de fonduri?
Categoric. Sumele atrase în plus de la populaţie de asiguratorii privaţi se întorc şi la ora actuală în servicii medicale către persoanele respective. Dar trebuie ţinut cont şi de limitele pe care le au asiguratorii privaţi, de faptul că nu sunt entităţi non-profit, că nici nu pot şi nici nu au ca scop distribuirea echilibrată pe criterii sociale a fondurilor atrase, sub formă de servicii medicale.
Ce sume au fost decontate în ultimii cinci ani (n.red. din sistemul public de asigurări de sănătate), dacă se poate defalcat, pentru serviciile medicale oferite de sistemul medical privat din România? În ce domenii au fost decontați cei mai mulți bani?
Pe domenii de asistenţă medicală, cel mai mare consumator de fonduri rămâne asistenţa medicală spitalicească pentru care se utilizează aproape jumătate din bugetul anual al CNAS. Ca pondere, al doilea mare consum de fonduri îl înregistrăm cu medicamentele compensate, inclusiv cu cele din programele naţionale de sănătate, iar pe locurile trei şi patru, aproape la egalitate, se situează cheltuielile cu concediile medicale, respectiv cele cu asistenţa medicală primară.
de Arina TOTH

Related posts

Primul proiect „smart street lighting“ al E.ON, finalizat în judeţul Arad

Ligia Voro

Autorităţile din Sibiu vor lansa Sibcoin, prima monedă locală din România, în pregătirea programului Sibiu Capitală Gastronomică Europeană din 2019

redactia

Irlandezii profită de Brexit. Vor să investească la Cluj

Nora Dumitrescu

Leave a Comment