Implicarea roboților în tratamentul tulburărilor cu spectru autist la copii ar putea ajuta România să treacă la un alt nivel de implementare a terapiei cognitiv comportamentale aplicate.
Un copil cu tulburări din spectrul autist este descris, de cele mai multe ori, ca nesociabil, speriat de interacțiunea cu oamenii, că preferă semnele în detrimentul cuvintelor, că este pierdut în „lumea lui”, acolo unde nici cel mai neînsemnat lucru nu ar trebui să se schimbe. Pentru această „fobie” de interacțiunea socială există mai multe explicații ce își au originea în știință.
„Până acum există mai multe teorii, iar una dintre ele spune că există un dezechilibru între excitație și inhibiție la nivelul creierului, cu deficitul inhibiției. Atunci când interacționează cu ființa umană într-un context social, un copil cu tulburări din spectrul autist este „copleșit” de numărul de stimuli care acționează asupra lui. El nu poate controla acest volum foarte mare de informații, ca urmare a deficitului de inhibniție, și astfel intervine „apărarea psihologică””, explică Daniel David, profesor de științe cognitive clinice la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB).
Și dacă ființele umane nu reușesc să intre atât de ușor în lumea lor, cercetătorii au observat că inteligența artificială reprezintă un mijloc de aur. Dezvoltați să capteze atenția și interesul, dar lipsiți de o încărcătură emoțională caracteristică ființei umane, roboții au capacitatea să devină terapia viitorului în tulburările din spectrul autist.
„Oricât de complex ni se pare nouă, robotul este mult mai simplu și mai predictibil decât ființa umană. Spre exemplu, când ne exprimăm emoțional sau când facem o anumită mișcare implicăm zeci de mușchi, în schimb robotul, fiind mai simplu sub acest aspect, nu reprezintă o problemă pentru persoanele care nu pot să inhibe informații nerelevante pentru sarcina pe care o au de rezolvat”, mai explică Daniel David.
Aceasta este una dintre teoriile care au stat la baza dezvoltării unui proiect unic în România care implică inteligența artificială în tratamentul copiilor cu autism. A început în anul 2015 şi face parte dintr-un program european, derulat de o echipă de cercetători condusă în țară de profesorul Daniel David.
„În condiții în care interacțiunea umană este dificilă în cazul copiilor cu tulburări de spectru autist, ne-am spus că trebuie să dezvoltăm robotul ca o modalitate de a le transmite acestor copii cunoștințe de care au nevoie în viața de zi cu zi – să identifice emoții, cum să ceară lucruri, cum să interacționeze cu ceilalți copii, cum să comunice în diverse situații, cunoștințe pe care copiii cu dezvoltare tipică le învață natural, din interacțiunea umană. Odată învățate, ei le pot apoi aplica și în interacțiunea cu ființa umană”, spune profesul Daniel David. Studiul controlat a durat patru ani, timp în care aproximativ 60 de copii au venit la clinică să învețe din interacțiunea cu roboții implicați în cadrul terapiei cognitiv comportamentale clasice.
„Al doilea obiectiv a fost să antrenăm abilități de bază și aici vorbim de trei mecanisme psihologice cheie: capacitatea de imitație, capacitatea de joint attention sau atenție împărtășită și capacitatea de turn-taking, adică de a înțelege situațiile de schimbare a rolului în interacțiunile sociale. Un alt obiectiv a fost să creăm o altă generație de roboți terapeutici, care să fie mai autonomi, luând decizii singuri, monitorizate de psihoterapeut, în funcție de comportamentul copiilor”, a mai explicat profesorul.
Acum, studiul se află la etapa finală și ar trebui să dea un răspuns ferm la întrebarea dacă terapia asistată de roboți aduce beneficii clinice și în afara mediului de cercetare. Având la bază același protocol terapeutic studiat în laborator, 12 roboți umanoizi sunt prezenți acum în 10 centre din Cluj-Napoca ce oferă asistență copiilor cu tulburări de spectru autist. Cercetătorii vor să vadă astfel cum funcționează acest tip de terapie în viața de zi cu zi, în condiții obișnuite. În cazul în care vor exista suficiente dovezi că terapia robotică aduce beneficii clinice, micii roboți ar putea fi folosiți acasă/în scoli, de către părinți/profesori, dar și incluși în terapiile comportamentale aplicate în cabinetul psihologului.
Ce știu să facă roboții umanoizi
Un astfel de robot costă în prezent aproximativ 5.000 de euro, dar prețul acestuia ar pute să scadă, este dotat cu o multitudine de senzori și camere video cu care poate să perceapă mediul din jur, are microfoane cu ajutorul cărora poate percepe sunetele şi poate fi programat să recunoască ceea ce oamenii vorbesc. Copiii sunt stimulați să dialogheze cu micii roboți, aceștia din urmă fiind capabili să spună povești, să cânte sau să danseze și au chiar și senzori de atingere. În proiect au fost implicați în total, în diverse etape, aproximativ 40 de specialiști din țară. Valoarea proiectului derulat în țară a fost de aproximativ 1 milion de euro.
