Au intrat în industria confecțiilor acum mai bine de 20 de ani, iar de atunci au reușit să dezvolte două fabrici, să crească numărul angajaților de aproape 20 de ori, să dezvolte un brand propriu, să deschidă 16 magazine și să înregistreze o cifră de afacere de peste 10 milioane de euro. Acum, strategia lor de viitor se concentrează pe valoarea adăugată pe care ar putea-o genera consolidarea brandurilor românești într-o prezență comună, care să ofere consumatorului nu un produs, ci un stil de viață.
Istoria lor începe acum 22 de ani, cu 20 de mașini de cusut închiriate și tot atâția angajați, într-o perioadă în care România intra în recesiune. Au testat pe bugetul lor controlul statului asupra prețului de schimb al valutei, al economiei planificate, dar și liberalizarea prețurilor și trecerea lentă către o normalitate, în măsură în care România și-a permis-o. Soții Cristina și Sorin Chiriac au absolvit Facultatea de Textile de la Iași, iar în scurt timp s-au și angajat la o companie engleză care producea lohn în România. În 1997 decid să înceapă propria afacere, alături de un prieten. Pe atunci, băncile nu dădeau credite decât în condiții aproape imposibil de îndeplinit, așa că antreprenorii aveau nevoie de cineva care să creadă în ideea lor. Și au găsit.
„Banca ne oferea 70 mii de mărci cu condiția să găsim un imobil pentru gaj cu valoare de trei ori mai mare, adică de peste 210.000 de mărci, ceea ce era imposibil la modul practic. Un apartament în Roman pe atunci dacă ajungea la 5.000 de mărci. Și atunci am apelat la cei de la compania Brother, care au avut curajul să meargă pe mâna noastră. Caremil, fabrica de confecții, a fost prima pe care am deschis-o. Prima dată am luat 20 de mașini de cusut, am angajat 40 de salariați și lucram în două schimburi”, rememorează Sorin Chiriac. Prima comandă a venit de la o firmă din oraș: trebuiau să coase câteva sute de halate, apoi clienții au început să vină ușor. Firma engleză, de la care plecaseră, s-a interesat de afacerea lor și astfel au apărut marile contracte, mai întâi pentru Italia, apoi pentru Anglia. Între anii 1999 și 2000 numărul angajaților a ajuns la 500, iar producătorul Brother a fost alături cu suplimentarea mașinilor de cusut.
A doua fabrică pe care o conduc soții Chiriac este Smirodava – o fostă fabrică de stat privatizată prin MEBO în 1994 și fondată în anul 1977, la care au devenit acționari majoritari în anul 2006.
Cu fiecare an, numărul contractelor a continuat să crească, hainele cusute la Roman, ajungând la consumatori din întreaga lume. Branduri cu renume european și mondial aleg să lucreze cu fabricile de la Roman, printre acestea Principles, Tesco, C&A, Next, Petit Bateau, Evans, Moschino, Chloe, Phase Eight, Country Casual, Reiss, Benetton, Max Mara, Marks & Spencer, Luisa Spagnoli.
Brandul SENSE
Dacă multe firme românești care fac lohn au început să se orienteze relativ recent pe piața românească, pentru a nu depinde în totalitate de contractele externe, antreprenorii de la Roman și-au dezvoltat propriul brand încă în anul 2000. Mai întâi, hainele „soft” produse la Roman, sub brandul Sense, erau vândute în rețeaua Metro, însă după scurt timp produsele au fost retrase pe de rafturi. Colaborarea cu magazinele existente atunci se baza pe un model nerentabil, astfel că în cele din urmă, în anul 2007 antreprenorii deschid propriul magazin.
„În acei ani era în vogă sistemul de plată pe măsura vânzării care nu e unul corect. Eu, ca producător, îmi asumam riscul pentru vânzător. Ce nu se vindea, se returna producătorului, deși vânzătorul ar trebui să fie acela care știe cel mai bine de ce cantități are nevoie și ce se vinde cel mai bine. Sistemul acesta funcționa de la cele mai mici buticuri, până la marile rețele Auchan sau Carrefour. Era un model care nu avea cum să funcționeze. Euro a scăzut foarte mult în anul 2004, ca răspuns la o masivă intrare de capital în țară, iar în afacerea noastră dai faliment dacă nu te ajută cursul de schimb. Am înțeles foarte repede că trebuie să vindem pe piața internă și că e timpul să investim în propriul magazin pe care l-am și deschis în anul 2007”. Prezența fizică a unui brand autohton a stârnit interes, astfel că într-un singur an au mai fost deschise încă zece. Din 2008, toate colecțiile sunt semnate de designerul Andreea Tincu. În total, în România sunt acum 16 unități de comerț, ceea ce ar reprezenta sub 20 la sută din ceea ce poate absorbi piața. Anul trecut, în toate magazinele Sense, plus cel online, s-au vândut haine pentru femei în valoare de 2 milioane de euro.
Lovituri pentru afaceri
Acum, aproximativ 500 de mii de bucăți produse la Caremil sunt destinate exportului, iar de la fabrica de tricotaje Smirodava aproape 400.000 de bucăți iau anual calea Occidentului. Ambele fabrici au generat, anul trecut, o cifră de afaceri de peste 10 milioane de euro. De zece ani, clienții rămân preponderent aceiași. Mai mult de jumătate din hainele produse la fabrica de confecții sunt exportate în Anglia, aproximativ 20 la sută – în Italia, iar restul sunt vândute pe piața internă. Tricotajele sunt destinate aproape în exclusivitate exportului. Produsele din amestecuri de lână, cașmir, mohair, alpaca, mătase sunt la mare căutare în Anglia, Germania, SUA și, mai nou, Canada, o nouă colaborare ce ar putea amortiza pierderile generate de cele două fabrici din cauza interminabilului Brexit.
„Ultimul an de creștere a fost cel dinaintea Brexitului, iar Brexitul ne-a afectat, deoarece lira sterlină a scăzut cu 20 la sută, iar o scădere a încasărilor la o asemenea valoare e greu de gestionat. În primele șase luni ale acestui a avut loc o revenire, căci tot din cauza Brexitului clienții englezi au făcut stocuri. În plus, am reușit să inițiem o colaborare cu o firmă canadiană foarte importantă, după intrarea în vigoare a CETA (Acordul economic şi comercial cuprinzător dintre UE şi Canada)”, explică Sorin Chiriac.
Și dacă factorii externi sunt gestionați, fie prin decizii la nivel macro sau mezo, în favoarea dezvoltării unui mediu economic competitiv de mai multe structuri la diferite nivele de intervenție, politicile luate la nivel național au descurajat mediul de afaceri. Modificările legislative prin care s-a majorat salariul minim au „mușcat” din profitul companiilor private, întrucât acestea de multe ori sunt nevoite să genereze un produs în lipsa forței de muncă calificate. Salariile au crescut, dar performanța a rămas la fel.
„Industria de textile presupune și o permanentă fluctuație a unui procent dintre angajați. În condițiile în care practic nu există forță de muncă calificată, solutia ar fi să-ți califici singur personalul, însă pe perioada formării, care durează aproximativ un an, salariatul nu generează venituri pentru firmă, dar trebuie remunerat cu salariul minim. În plus, nu toți cei care vin să învețe și rămân să muncească. Respectiv, în cazul lor salariile plătite în perioada școlarizării sunt bani pierduți. Există legislație pentru finanțarea formării angajaților, dar în limita bugetului AJOFM, care este extrem de mic față de necesar”, explică antreprenorul. Acum în fabrici și cele 16 magazine sunt aproximativ 720 de angajați.
Filosofia furnizorilor
Competitivitatea pe termen lung depinde de mulți factori într-un business cu atât de multe variații, însă determinantă într-un moment crucial va deveni calitatea. Din acest motiv, producătorii din industria textilă românească își caută furnizorii de stofe și accesorii aproape întotdeauna din afară. De altfel, România aproape că nu mai are ce să ofere la acest capitol, deși o revitalizare a pieței ar influența enorm costurile și capacitatea de producție. Fie că vin din Spania, Germania sau Italia, țesăturile folosite în fabricile de la Roman trebuie să corespundă celor mai înalte standarde. Unul dintre cele mai noi materiale, dar și ecologice folosit la Roman este cupro. La tricotaje, sunt folosite fire scumpe din cașmir, mohair, alpaca, mătase.
Smirodava colaborează și cu Rifil, filatura de la Săvinești, Neamț, care lucrează cu fire de acrilic. „Avem un mare noroc că există Rifil, atât de aproape de noi. Aproximativ 80 la sută din ce exportăm conține fir de la Rifil care oferă un fir de acrilic de foarte bună calitate. Și asta ne menține competitivi. Pe viitor vor fi capabili să furnizeze și fire scumpe, de lână 100%”, explică Sorin Chiriac.
Tu cât timp ai să-ți spui povestea?
Încercarea de a fi prezent întotdeauna și cât mai diferit în mediul online, un model de business pe care de decenii bune nimeni nu vrea să-l rateze, a generat o asurzitoare gălăgie digitală: se aude cel care strigă mai tare. Sau, altfel spus, cel care investește cel mai mult în strategii de marketing care să-l facă vizibil. În condițiile în care comportamentul consumatorului în mediul online devine tot mai greu de gestionat, iar investițiile pentru vizibilitate cresc, mulți producători mizează pe avantajul prezenței fizice. „Comerțul online ar trebui să-l completeze pe cel fizic, dar prețurile per click au crescut fantastic de mult și te gândești dacă prezența fizică nu-ți aduce mai multă notorietate. Cu un magazin fizic ai mai multe șanse să oprești clientul în fața vitrinei tale, să-l inviți înăuntru și să-i vinzi istoria ta”, este convins Sorin Chiriac.
Totuși, deși un producător autohton ar avea loc pentru aproximativ 100 de magazine pe piața românească, majoritatea se opresc la aproximativ 20 la sută din acest volum de saturație.
Motivul, crede Sorin Chiriac, este că producătorii s-au obișnuit să vândă un produs, nu un stil de viață. Soluția ar fi deschiderea unor magazine multibrand, unde cumpărătorul să poată găsi tot ce are nevoie, de la cravată, până la cămașă și palton.
„Comerțul fizic trebuie să fie rentabil, iar ca să fie rentabil este nevoie să facem parteneriate și cu alte branduri. Nu trebuie să inventăm bicicleta, este suficient să privim în afară. Un consumator, de obicei, nu are nevoie doar de o cămașă. S-ar putea să caute un costum, o pereche de pantofi sau un palton. Noi suntem specializați pe confecțiile pentru dame, noi nu știm să facem paltoane. Și atunci de ce nu ne-am regăsi în același magazin cu cei care știu să le facă? Cred în magazinele fizice multibrand și aceasta este una dintre strategiile noastre pe termen mediu și lung”, precizează antreprenorul.
Românii nu mai vor să se îmbrace global
Deși industria modei în România este condusă încă de cei mai mari retaileri ai lumii, producătorii autohtoni cred că această industrie va urma tendințele turismului ecologic și tradițional. Deși timid, românii tind să fie diferiți.
„Așa cum în turism devin căutate casele de țară renovate, autentice, așa se va întâmpla și în industria modei. Oamenii nu mai vor să se îmbrace global, impersonal. Este o tendință ce ține și de căutarea identității naționale și mândrie față de România”, consideră Sorin Chiriac.
Mă gândesc, plecând de la Roman, că ar fi naiv să credem că vreodată va dispărea cultul brandurilor. Vor exista întotdeauna consumatori pentru haine de lux, cusute poate chiar în România la prețuri de cinci sau zece ori mai mici. Oare s-a simțit cineva vreodată înfrânt într-o cămașă de 300 sau poate chiar de 1.000 de euro? Probabil că nu. Și probabil că e foarte bine așa. Acesta este „lanțul trofic” al industriei modei și niciun element nu are cum să dispară.
