Trebuie să recunosc că am auzit mai întâi de pălăriile ei „din altă lume”, care au cucerit chiar și inimile descendenților Familiei Regale a României. Din altă lume, spun, deoarece percep construcția lor grațioasă, delicată și fascinantă ca o expresie a unui caracter distinct, care să le poată „stăpâni” și nu știu prin ce magie fiecare caracter își găsește pălăria sa. De altfel, o pălărie nu e niciodată doar o pălărie, e un fel de a vedea lumea și de a împărți cu ea iubirea ce vine din interior.
Am căutat apoi mai multe despre ea, cea care le creează. Cu părul verde, albastru sau blond, machiată perfect și foarte îngrijită, Ana Istodorescu v-ar putea părea din prima un designer glamuros, infatuat, superficial, ancorat într-o lume perfectă pe care și-a creat-o fără să accepte nimic trecut de granițele ei, așa cum percepem noi lumea modei și a designului, spectatori dintr-o lume mult prea diferită. Adevărul este că Ana Istodorescu este foarte caldă și naturală, îndrăgostită de pălării și de lumea ei, dar conectată la realitățile zilei. E îndrăgostită de oameni și de felul cum îi poate transforma, numai dacă acceptă să se lase pe mâinile ei. Istoria brandului NITA SAO este despre perseverență, nebunie, implicare la minut și curajul de a nu ceda nicio secundă. Ce-ar putea fi atât de complicat la niște pălării, vă întrebați probabil. Haideți să aflăm.
Ana Istodorescu provine dintr-o familie de medici care au preferat calea businessului, așa că Ana nu avea cum să perceapă viitorul său mult prea diferit. Doar că ei îi plăcea să creeze lucruri care să treacă prin filtrul ei de imaginație și design. La 14 ani și-a creat prima colecție de haine pictate și, pur și simplu, a plecat la autobuz cu ele ca să ajungă la un magazin care promova tinerii designeri autohtoni.
„Inițial am făcut niște schițe, am urcat cu ele în autobuz, fără să le zic ceva părinților mei și am mers la un magazin pe Calea Victoriei, abia deschis și care promova tinerii designeri români. Am cerut să vorbesc cu responsabilii de acolo, am obținut o întâlnire, le-a plăcut ceea ce fac și m-au întrebat dacă pot să pregătesc o colecție în două săptămâni. Am răspuns sigur că da, fără să mă gândesc. Am lucrat și nopțile ca să mă încadrez în termen, am apelat la o mică fabrică unde m-au ajutat să le cos, iar noaptea le pictam. În două săptămâni am avut în magazin o colecție întreagă de hanorace și bluze pictate, cu siglă și etichete”, povestește Ana. Colecția s-a vândut, dar Ana a înțeles că nu este în stare să lupte cu alți designeri cu mai multă experiență, așa că s-a retras, gândindu-se atunci că va reveni neapărat.
A început să coase pălării mai întâi pentru ea. Iubea să le poarte, într-o perioadă în care românii preferau aproape întotdeauna să le privească, fără să aibă curajul să le și încerce.
„Mergeam des pe la evenimente și aveam nevoie întotdeauna de alte pălării, așa că le transformam singură. Așa se crea impresia că am o colecție foarte mare, ceea ce nu era neapărat adevărat”, își amintește designerul. Așa a aflat de unde să-și procure accesorii, de unde să le comande și cum să transforme în totalitate o pălărie deja purtată. A înțeles că ar putea avea potențialul unei afaceri, atunci când niște prietene au rugat-o să le împrumute accesoriile ei pentru un party regal.
„Mi-am dat seama că există un vid în piață pentru pălării și pentru accesoriile de cap în general. Este adevărat că exista un gol, pentru că nu exista nici cerere. Atunci am preferat să mă lupt singură ca să dezvolt o nișă, decât să dau din coate pe lângă alți zeci de designeri care fac ceea ce consumatorul cere”, punctează interlocutoarea noastră.
Așadar, la sărbătoarea regalității din anii precedenți au ajuns doar creațiile Anei Istodorescu, apoi a fost invitată și ea. Nu a putut trece neobservată. Cele mai importante comenzi de realizare a pălăriilor pentru party-ul regal din 10 mai au venit chiar din partea membrilor Familiei Regale care și-au încredințat imaginea în priceperea ei. A urmat marele test din cariera ei de pălărier, iar ca lucrurile să nu pară cumva prea simple, una dintre principese i-a mărturisit în avans …că urăște pălăriile.
„Mi-a spus din prima acest lucru. Urma să realizez accesoriile pentru Alteța Sa Regală Elena, Alteța Sa Regală Sofia și Alteța Sa Regală Maria. A trebuit să fie și cu poveste. Am comandat o parte din materiale din Marea Britanie, iar o parte din Australia. Nu știam de exemplu că Vama și Poșta Română nu vor lucra de Paștele Catolic și cel Ortodox, dar nici perioada dintre ele. Așa s-a întâmplat că toate cele necesare au fost ridicate personal din Vamă cu o zi mai devreme ca evenimentul să aibă loc. Au fost multe provocări la minut, dar când am văzut accesoriile aranjate pe cap și zâmbete pe fețele lor, a fost un sentiment incredibil de frumos”, își aduce aminte Ana. Astfel, la sărbătoarea din 10 mai în care membrii Familiei Regale și-au dat întâlnire cu românii, accesoriile Anei Istodorescu au putut fi admirate nu numai pe creștetele Altețelor Sale. Creațiile purtate de numeroși invitați tot de ea au fost lucrate.
Unele comenzi se întâmplă să ajungă și în ultimul minut, iar Ana Istodorescu este nevoită să facă livrări la miezul nopții. Nu pentru că ar fi indisciplinată, dar pentru că uneori este nevoită să lucreze în atelier doar ea. S-ar părea că este un business fascinant pentru oricine, însă nu există oameni care ar vrea să lucreze astăzi într-un atelier.
„O lună jumătate am fost absolut singură. Lumea ar crede că nu ar fi posibil și că ai în spate o echipă incredibil de mare. Nu-i așa, de obicei e doar o mână de oameni care lucrează pentru 20. Comenzile sunt tot mai mari, iar oamenii tot mai puțini. Și nu sunt singura care a trebuit să refuz comenzi, căci și așa lucrăm 22 de ore din 24. E un subiect pe care l-am putea discuta cu orele. Pe partea de croitorie și cusătorie este o absolută criză”, confirmă modista. În afară de faptul că există o criză generală în industria ușoară, atelierele private nu sunt luate în serios de oamenii din România, pentru că în opinia lor n-ar putea să le aducă acea siguranță zilnică, ani de-a rândul, pe care o asigură fabricile mari, specializate pe lohn.
„Este absolut greșită această percepție, căci atelierele private sunt foarte interesate să-și păstreze angajații. Trebuie însă să ieși din zona ta de confort, căci nu facem aceleași operațiuni zilnic, iar riscul de a greși este mai mare. Oamenii cred că dacă greșesc, designerii penalizează, ceea ce nu este deloc așa. Noi suntem interesați să avem angajați căci ceea ce am creat cu propriul efort, absolut de zero, nu are cum să crească sau chiar mai rău, nu mai poate funcționa fără specialiști”, spune designerul.
Cu sau fără angajați suficienți, timp de 5 ani, de când a luat naștere brandul NITA SAO, au fost cusute și create peste 1.500 de pălării, accesorii de cap, dar și câteva colecții de paltoane și rochii. Pălăriile, căci despre ele vorbim, au istorii cu adevărat fascinante. Unele, precum cele din seria „100 de cusături” reprezintă un proiect gândit de Ana Istodorescu cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire. Atât „pentru ea”, cât și „pentru el”, pălăriile din această colecție au fost gândite în cele trei culori care reprezintă identitatea românească, iar fiecare dintre ele este însoțită de o cusătură realizată exact într-o 100 de cusături, cu expresii românești haioase. „Dus cu sorcova”, „Câte-n lună și-n stele”, „N-are toate țiglele pe casă”, „Pisica blândă zgârâie rău” sau „Ochii văd, inima cere” sunt câteva dintre ele.
Pălăria cu 100 de bujori românești de la Londra
România a fost pe buzele modiștilor din întreaga lume la Londra în luna aprilie a acestui an, unde a avut loc expoziția „The Great Hat Exhibition 2019”, cu genericul „Grădinile Lumii”, unde Ana Istodorescu a prezentat lucrarea „100 de bujori românești”. A fost o ambiție a modistei de a crea o piesă originală, indiferent de efort. Spectaculoasa pălărie a necesitat 1.000 de petale, câteva sute de frunze și aproape trei săptămâni de muncă cu multă migală.
„Nu am putut să nu țin cont de marea sărbătoare a românilor de pretutindeni, iar cei 100 de bujori au fost aleși tocmai pentru a marca Marea Unire, iar bujorul, o flore atât de rară pe care femeile își doresc să o transforme în floare națională, a prevalat în proiectul meu tocmai pentru a trimite mai departe povestea lui și povestea României”, a subliniat aceasta. La Londra, patria pălăriilor, s-a discutat despre viitorul pălărierilor, dar și despre importanța furnizorilor. Ana Istodorescu este nevoită să-și procure accesoriile de peste tot din lume, cu excepția Chinei. Și asta pentru că în România n-ar putea să le găsească la nimeni, iar furnizorii existenți pe această nișă dispar cu încetul.
„La Londra am reluat discuțiile cu foarte mulți furnizori. Nu e vorba numai de România, se închid multe ateliere, nu mai există producători de lână sau alte accesorii. Nu pot să fiu foarte sigură că și peste trei luni voi găsi același furnizor de la care obișnuiam să cumpăr. Majoritatea persoanelor din industrie sunt secretoase când este vorba despre furnizori, deși nu ar trebui neapărat să fim așa. Și acesta este un factor pentru care industria moare ușor-ușor. Tocmai că ar trebui să facem cunoscuți furnizorii și să-i ajutăm să rămână în piață”, consideră Ana.
Așadar, oricine are curiozitatea și curajul să înceapă o afacere cu pălării nu ar trebui să se teamă că nu mai are loc pe piață. Să trezești în români iubirea de a purta pălării este totuși cea mai mare provocare.
Investițiile într-o afacere cu pălării și accesorii sunt mari, modista Ana Istodorescu spune că în acești ani a investit foarte mult, în primul rând în atelier, angajați, apoi în showroom și accesorii. Nu a calculat investiția, iar venitul acumulat încă se reîntoarce în totalitate în dezvoltarea afacerii. Designerul și-ar dori să nu mai fie în situația de a refuza comenzi, iar pentru asta ar avea nevoie de cel puțin o echipă formată din șapte angajați. Nu-și dorește o creștere fulminantă, superficială, motiv pentru care alege să nu-și promoveze produsele prin intermediul influencerilor.
„Vreau să clădesc relația cu clienții care se reîntorc de fiecare dată. Clienții recurenți sunt cei pe care nu vrei să-i dezamăgești, căci se vor reîntoarce la tine de fiecare dată când vor avea nevoie. Am crescut lent, dar sănătos și vreau să mă pot bucura de rezultatele pe care le am, căci nu am învățat să fac asta până acum. Am tot alergat să fac mai mult, iar când puteam mai mult, am alergat să fac imposibilul”, povestește creatoarea. Designerul crede că strategia de promovare prin intermediul vedetelor este greșită, căci oamenii vor percepe instant produsele mult prea scumpe și vor renunța, fără să se documenteze. De altfel, Ana spune că românii tind să perceapă greșit designerii și și-ar dori ca mai mulți oameni să le treacă pragul fără teama că vor fi judecați sau că nu-i ține buzunarul pentru produsele „made în România”.
„Eu sunt conștientă că nu oricine își permite o pălărie de 300 de euro, de aceea avem prețuri pe cât s-a putut de reduse. Și, apoi, designerii nu sunt acele persoane care să-și dea ochii peste cap când vă vor vedea, trecându-le pragul. Văd des cliente care vin la showroom foarte aranjate și se vede clar că au făcut efort de a arăta altfel în ziua respectivă. Dar pe mine pot să mă găsească obosită și nearanjată deloc, căci s-ar putea să nu fi ieșit ore întregi din atelier în acea zi”, punctează aceasta. Astfel, Ana spune că își ajută clientele să-și aleagă ținuta completă și, deși ar părea copilărește pentru cineva, a ajuta o femeie să arate bine atunci când ea nu știe să facă alegerea corectă este crucial. „Nu, sigur că nu salvez lumea, așa cum fac medicii, bunăoară, dar tratez oamenii de frici, nesiguranță și teama că nu vor arăta bine. Poate părea pueril și superficial, dar oamenii au momente în viața lor când vor să fie unici, iar noi suntem acolo pentru ei”, conchide designerul.
Dacă există oameni care salvează vieți, atunci trebuie să existe și oameni care să-i facă fericiți pe cei din jur. Iar dacă o pălărie poate aduce fericire, atunci, cu siguranță, oameni ca Ana Istodorescu ar trebui încurajați să creeze în continuare. Dacă aveți nevoie de o schimbare, începeți cu o pălărie.
Foto: NITA SAO
Articol publicat în Nr.89 al revistei Transilvania Business
Autor: Irina PAPUC
