Domeniul HoReCa a fost primul care a simțit din plin lovitura provocată de criza pandemică. Extinderea Covid-19 în lume, respectiv în România a determinat autoritățile să închidă restaurantele, cafenelele, hotelurile. Unii dintre proprietarii acestor afaceri s-au reorientat către livrarea produselor lor la domiciliu, alții au decis să renunțe la business.
Dan Paștiu este fondatorul francizei Dabo Doner – o rețea de restaurante fast food care a pornit în 2013 de la Sibiu. Brandul creat de Paștiu a devenit unul de succes cu fiecare an de activitate, cifra de afaceri a lanțului de francize Dabo Doner, crescând în fiecare an de activitate și ajungând în anul 2019 la 22 milioane de euro. Criza Covid-19 a determinat omul de afaceri sibian să-și reconfigureze planul de afaceri pentru anul 2020, dar spune în interviul pentru Transilvania Business că această perioadă are și efectele ei pozitive.
(FOTO principală: Dan Paştiu, împreună cu fii săi, Dan şi Bogdan, care au dat denumirea francizei – „Dabo”)
Cum este organizată activitatea companiei Dvs. acum; ce măsuri ați luat în contextul crizei pentru continuarea afacerii, dar și pentru protecția angajaților?
Noi am redus activitatea, conform Ordonanței de Guvern care interzice activitatea restaurantelor. În primul rând, am fost obligați să închidem total locațiile din mall, cele din centrele pietonale unde circulația este zero și am rămas cu 14 locații la nivel național pe delivery și pe livrări la geam din totalul de 50. Delivery facem și cu platformele de livrare, și în regie proprie.
În ceea ce privește măsurile sanitare, noi nu am făcut nimic special față de ce făceam și până acum – măsurile de igienă, de protecție și de atenția la modul în care lucrăm le-am păstrat aceleași: noi dezinfectăm periodic toate suprafețele pe care lucrăm la 2-3 ore, în funcție de fluxurile pe care le avem, lucrăm doar cu mănuși, avem părul angajaților prins, lucrăm doar cu echipamente care sunt doar pentru serviciu, nu vii cu ele de pe stradă și intri în producție. Ceea ce facem în plus față de ce făceam până acuma este că toți angajații lucrează cu măști, iar la intrarea în schimb tuturor angajaților le luăm temperatura cu termometre non-contact. Cei care au temperatură și au semne de răceală (strănută, răgușesc sau tușesc) îi trimitem acasă să se facă bine și chemăm alt coleg în locul lui. Și facem acest lucru de mai bine de o lună – de când au început să se agraveze lucrurile în Italia noi ne-am mobilizat.
Schimbă această criză modul cum veți activa în viitor? În ce fel?
Din punct de vedere al clienților, probabil se va schimba partea aceasta a comenzilor online și a livrărilor la domiciliu. Probabil că vor fi mai multe comenzi online și le vom da mai multă atenție, văzând importanța lor acum. Din punct de vedere al organizării până la clienți, am realizat că se poate economisi foarte mult timp, folosind întâlnirile online. Eu până acum eram adeptul întâlnirilor face to face, dar nevoia te învață să te adaptezi și văd că am făcut-o cu brio. Chiar sunt convins că eu cel puțin îmi voi schimba modul în care voi activa, ceea ce înseamnă că vom fi mai eficienți cu angajații, cu oamenii de la birouri, cu ședințele de management: cred că acesta e un lucru pozitiv care ne învață această criză.
Ați reușit până acum să estimați impactul economic al pandemiei Covid-19 asupra companiei Dvs.?
Cred că impactul economic asupra tuturor companiilor este devastator. Sunt cele care beneficiază de această criză, vorbesc de farmaceutice, de producători de medicamente, de lanțurile mari de supermarket și de afacerile online, cum sunt Netflix, HBO și toate jocurile online, dar și telecomunicațiile. În rest, cred că toate sunt foarte tare impactate. Cădere așa puternică nu cred că a avut economia mondială nici în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În ceea ce privește compania mea, noi lucrăm acum pe livrări în mare parte; avem aproximativ 25-30% din încasările pe care le aveam în aceeași perioadă a anului trecut – suntem pe avarie, cum s-ar spune. Dar ne ținem funcționali tocmai pentru a rămâne, unde se poate, la îndemâna clientului și a veni în sprijinul lui, ca acesta să aibă și alte opțiuni decât mâncarea gătită în casă.
Majoritatea celor care făceau până acum mâncare, din HoReCa, au încercat să facă livrări, dar ușor-ușor și-au închis businessurile, fiindcă dacă nu faci rulaj în businessul de food este foarte greu să rămâi pe linia de plutire. Noi facem eforturi să rămânem acolo la cererea clienților, chiar dacă sunt locații unde nu suntem nici măcar pe break-even. Sunt multe locații în care noi lucrăm, chiar dacă știm că la sfârșitul lunii, după ce vom trage linia, vom fi pe minus.
Probabil că pare ciudat ce spun eu acum, că ați putea să mă întrebați de ce mai activez: decât să muncești degeaba, mai bine stai degeaba. Clientul trebuie să știe că Dabo e lângă el și în momente grele, pentru noi e important acest lucru. Când toată lumea e pe piață și toată lumea nu știe cum să-și facă reclamă, atunci toți suntem buni și ne dorim să ne apropiem clientul. Acum cred că e momentul în care trebuie să fim și noi alături de client și să arătăm că putem lucra și fără profit – doar ca să fim aproape unul de altul, să înțeleagă că nu doar la bine, dar și la rău suntem aproape de el. Și nu spun asta doar ca să dea bine la interviu…
Dar lanțul de aprovizionare cu alimente cum funcționează?
Să știți că noi, atunci când a început criza, am făcut stocuri de materii prime cu termen bun de garanție ca să nu expire, iar ce luăm proaspăt și ce producem noi, suntem pregătiți și facem față deocamdată. Nu avem probleme. Încă nici la legume nu avem probleme. Sper ca acestea nici să nu apară. Într-adevăr, costurile sunt mai mari și cu aprovizionarea, și cu transportul, și cu furnizorii, dar ni le asumăm și pe acestea, doar ca să fim prezenți și să facem lucrurile ca și până acum.
Ce rol ar trebui să aibă Guvernul și ce măsuri concrete ar trebui luate de autorități pentru a sprijini companiile și mediul de afaceri din România?
Eu am foarte puțină încredere în clasa politică; că poate să gestioneze situația asta, fiindcă și pentru ei e o situație imprevizibilă, una cu care nu s-a întâlnit până acum.
Ei ar trebui să se gândească la cei pe care i-au închis prin OUG și ne-au interzis să funcționăm – cum suntem noi, în situația restaurantelor. Să se gândească la faptul că noi avem chirii de plătit, pe care majoritatea proprietarilor nu sunt dispuși să le reducă sau să le suspende pe perioada asta. Avem foarte multe locații care pe perioada asta sunt închise, cum e cazul mall-urilor sau zonele unde nu e circulație sau sunt orașe mici. Dau exemplul Slatinei, unde nu există platforme de livrare, nu există livrări la domiciliu, nu există firme cu care să lucrezi în direcția asta și atunci normal, neavând voie s-o ții deschisă, să faci livrări, locația a fost închisă sută la sută. Sunt multe alte orașe mai mici în aceeași situație. Dar noi trebuie să plătim chirie pentru locațiile respective. Aici ar trebui să se gândească la un mod de compensare și de limitare a acestor cheltuieli: cred că se pot găsi variante, cum ar fi să se pună o chirie pe metru pătrat și să se despăgubească proprietarii, iar nouă să ne fie suspendate chiriile respective. Cam așa cum e cu șomajul tehnic: ai dat oamenii afară, îți dă 75% din salariu, dar nu mai mult decât salariul mediu pe economie. Eu am avut oameni cu 12.000, 13.000, 15.000 lei salariu și după intrarea în șomajul tehnic li se reduc drastic veniturile, dar au înțeles. La fel ar trebui să se facă și în cazul chiriilor. Șomajul tehnic este o soluție, care ne ajută, dar mai trebuie și altele.
Ar trebui foarte atent găsită o modalitate de finanțare a IMM-urilor în această perioadă. Am văzut o propunere de finanțare cu credit de la bănci, cu dobândă subvenționată de stat, adică dobândă zero, dar finanțarea este doar pentru un an de zile. Eu cred că într-un an nici nu se pune problema să ne apropiem de normal, eu cred că intrarea în criză este ca o cădere în prăpastie – e o teorie a mea: dacă ai căzut într-o prăpastie, o faci în câteva secunde. Pentru cei care nu mor la această cădere, sigur rămân cu o mână ruptă sau cu un picior scrântit sau cu genunchiul spart. Ca să iasă din prăpastia asta le trebuie săptămâni, luni – vorbesc în comparație cu secundele în care am căzut în prăpastie, deci asta înseamnă în timpi reali ani de zile ca să ne revenim din situația asta. Și un credit care se dă pe un an – nu spun că nu ajută, dar cred că este o măsură insuficientă pentru a redresa economia care acum e în colaps.
Care credeți că vor fi efectele acestei crize asupra companiilor cu codul CAEN 5610 (Restaurante) din România și ce particularități există în acest sector?
Sunt două scenarii. Dacă distanțarea socială va ține încă 3-4 luni, eu spun că foarte mulți din domeniul HoReCa vor avea probleme mari, dacă nu chiar vor închide. Mai ales dacă nu se iau măsuri în ceea ce privește chiriile și finanțările. Vă dau un exemplu: eu am spații în care plătesc chirie de peste 10.000 de euro. O locație care plătește chirie de 3.000 de euro pe lună, gândiți-vă ce înseamnă acest lucru dacă nu i se reduce chiria: să o plătească vreo 3-4 luni și el să nu încaseze nimic. Ca să nu spun că e multă marfă care se aruncă, fiindcă iese din termen, e multă materie primă care nu mai e folosită, sunt ambalaje care trebuie aruncate. Sunt și alte cheltuieli, de fapt, nu doar chiria – întreținerea locației, fiindcă aceasta are nevoie de încălzire, curent etc. Plus că ai oameni pe care trebuie să-i ții și doar pe șomaj tehnic o să se reorienteze oamenii buni și o să meargă să-și găsească un loc de muncă în afara businessului tău, dacă tu nu-i ții să-și poată menține nivelul de trai măcar undeva aproape de cel pe care l-a avut până acum. Sunt industrii care încă funcționează, care nu depind încă atât de mult de această pandemie.
Cred că sunt mulți care vor închide, care se vor reface foarte greu și nu cred că este un business în domeniul acesta care va spune „ce bine am ieșit din criza asta, n-am pierderi, n-am prejudicii etc.”.
Eu mi-am reconfigurat business planul în ideea că mi-aș dori ca anul 2020, care se anunța un an cu profit bun, să fie pe zero. Dacă ieșim din 2020 pe zero, suntem foarte bine.
Al doilea scenariu este unul foarte optimist, în care într-o lună de zile revenim la o viață cât de cât normală și începem să ieșim din case. În acest caz efectele vor fi mai puțin dramatice, iar pagubele produse de această întrerupere relativ scurtă vor fi mai ușor de recuperat. Nu înseamnă că va fi ușor, dar oricum va fi mult mai bine decât în cazul unor întreruperi de peste 3 luni.
Putem contura deja imaginea relațiilor de afaceri din perioada post-criză?
Criza va arăta și ce înseamnă adevărații colaboratori și parteneri. Eu înțeleg că toată lumea trece prin momente grele, că această criză de clienți e generală – e ca un efect de domino: în momentul în care clientul nu mai cumpără produsul, eu, la rândul meu, nu mai pot să cumpăr materie primă, furnizorul nu mai poate să cumpere de la producător, producătorul nu mai poate să cumpere materie primă din care să ne facă nouă produse etc. Toate cad una după alta, fiindcă nu avem clientul final, care vine și ne plătește.
Eu spun la fiecare ședință și deschidere de locație că cel mai important om din businessul nostru este clientul. Acum avem dovada clară că fără el, fără omul care trebuie să iasă pe stradă moare toată industria. Și perioada aceasta de criză ne va arăta care ne sunt parteneri și care ne-au fost doar furnizori; ne va arăta cine ține să ne ajute ca relația să meargă mai departe și cine vine și pune niște clauze contractuale și niște instrumente financiare pe masă. La fel se întâmplă și cu angajații: aici se vede și cine e loial și pe cine te poți baza și cei care în momentele grele dau bir cu fugiții. Cred că e un moment pozitiv pe care îl creează această criză – ne vom da bine seama care sunt oamenii și firmele care sunt alături de noi și de cei care doar au profitat de pe urma noastră.
Ce sfaturi le puteți da antreprenorilor din România?
Am spus asta într-o ședință cu Pro-afaceri Brașov și o spun și acum: antreprenorii în România n-ar trebui să se teamă. Suntem într-o perioadă în care totul e în ceață, e neclar, nu se știe nimic absolut. E o nebulozitate totală. Doar presupunem încotro ne îndreptăm. Bine, sunt scenarii și o să vină mulți post-factum și o să ne spună „V-am spus noi!”. Știm, am gândit și noi, dar totuși neclaritatea e foarte mare. Dar am o întrebare pentru toți antreprenorii: când au decis să fie antreprenori, nu era la fel? La fel era de neclar, nu știam încotro mergem, dar tot am făcut-o. Acum avem un avantaj – avem o experiență în spate, chiar dacă plecăm poate de la zero sau de la minus, dar care poate să ne ajute. Antreprenor asta înseamnă – să te reorientezi. Întâlnești un obstacol, automat trebuie să găsești varianta să mergi pe alt traseu. Acesta e sfatul pe care îl dau. Și să nu stea în baza deciziilor și hotărârilor pe care le dă Guvernul, că dacă stăm în baza la ce ne dă sau ne spune Guvernul, e ca și cum am sta în baza timpului de afară și în baza a ceea ce se întâmplă la nivel mondial. Important este să ne punem bază pe noi – puterea și deciziile să fie la noi.
Vă mulțumim pentru interviu.
