Am ajuns la casa de vacanţă a Prinţului Dimitrie Sturdza din Brădeţelu, sat aparţinător al comunei mureşene Ibăneşti, fix la ora la care eram aşteptaţi, 14.00. După obişnuitele formalităţi care au durat foarte puţin, porţile automate ale reşedinţei ni s-au deschis cu o precizie demnă de mecanismele ceasurilor elveţiene.
Suntem invitaţi să intrăm într-o anexă situată între casa de vacanţă şi terenul de tenis, pentru a vizita Muzeul Vânătorii. Împărţit în mai multe compartimente, în funcţie de animalele vânate şi de zonele de provenienţă ale acestora, Muzeul conţine sute de trofee colecţionate pe parcursul a peste două decenii şi jumătate de deţinătorul brandului elveţian de cosmetice „Déesse”.
Prima vânătoare adevărată, alături de Ion Ţiriac
La rugămintea noastră, Prinţul Dimitrie Sturdza face o incursiune în timp şi rememorează prima vânătoare adevărată la care a participat. Se întâmpla la puţin timp după schimbarea de regim din 1989 şi în povestirea Alteţei Sale intră, firesc, şi omul de afaceri Ion Ţiriac, a cărei pasiune pentru vânătoare a depăşit de mult timp graniţele României.
„M-a invitat domnul Ţiriac în 1990 sau 1991 la Oradea, unde se organiza o vânătoare. Am aterizat cu avionul meu la Oradea şi m-am dus în seara de dinaintea vânătorii şi i-am spus: ascultă, Ioane, eu vin la vânătoare dar nu am nici armă şi nici nu sunt îmbrăcat ca de vânătoare. „Nu-i nimic, vii aşa cum eşti”, mi-a răspuns el. M-am dus acolo, maestru de vânătoare era un domn foarte bine îmbrăcat, englezeşte, foarte domn. S-a uitat la mine şi m-a pus într-un colţ, unde nu trecea nici un animal. Ţiriac l-a rugat însă să mă bage acolo unde să pot vedea şi eu un animal. Am schimbat locul şi am avut norocul să trag într-un mistreţ foarte mare, direct în inimă, care s-a oprit după vreo 30 de metri de alergare. L-am întrebat pe acel maestru cum se face corect şi mi-a răspuns că mistreţul trebuie împuşcat prin ureche ca să fie oprit pe loc. La goana următoare, s-a oprit un mistreţ în zona mea şi am ochit aşa cum mi-a spus maestrul, prin ureche.”, îşi aminteşte Alteţa Sa întâmplarea petrecută în urmă cu mai bine de două decenii şi jumătate.
Vizitatorii de bună credinţă, aşteptaţi la Muzeu
Înainte de a părăsi incinta Muzeului Vânătorii, suntem informaţi că acesta poate fi vizitat de orice persoană cu bună credinţă. „Muzeul poate fi vizitat de toţi cei care sunt de bună credinţă, care înţeleg ce este o vânătoare de gentlemeni. Au venit foarte multe clase cu copii de la Liceul de Silvicultură şi le-am explicat despre ce e vorba. Cei de rea credinţă să stea acasă”, conchide Prinţul Dimitrie Sturdza, nu înainte de a aduce mulţumiri pentru implicare lui Ioan Feier, administratorul Muzeului şi totodată al casei de vacanţă.
Cel mai frumos loc din lume, în Ibăneşti
Şi interiorul cochetei case de vacanţă din Ibăneşti este amenajat în stil vânătoresc de Prinţul Dimitrie Sturdza, care se declară încântat atât de gospodarii care populează Valea Gurghiului, între Reghin şi Lăpuşna, cât şi de peisajele care întrec prin frumuseţea lor numeroase locuri văzute de Alteţa Sa în continentele pe care le-a vizitat de-a lungul anilor.
În living, la loc de cinste se află trofeul unui urs, unul dintre cele mai mari exemplare vânate vreodată în România, care a primit 620 de puncte de specialiştii din domeniu. O altă piesă de rezistenţă este un trofeu de elan obţinut în Noua Zeelandă în urmă cu cinci ani, record mondial la acea vreme, în prezent clasificat în primele patru din lume. Oaspeţii Alteţei Sale mai pot admira şi trofeul unui cerb din România cu coronament aproape simetric, care cântăreşte 12 kilograme. În aceeaşi încăpere se află şi cel mai mare trofeu de elan vânat vreodată în Europa, precum şi numeroase trofee de căpriori şi cerbi.
„Dacă veniţi de la Reghin în sus, până la Lăpuşna, cred că nu vedeţi nicio casă netencuită şi fără flori la fereastră. Sunt locuri cu gospodari, oameni care se îngrijesc de casele lor, iar locurile sunt de o frumuseţe rară. Am fost în lumea întreagă şi aici îmi place cel mai mult. Pot să mă duc unde vreau, când vreau, dar aici vin mereu. Muntele acesta, Seaca, care este aici, am impresia că are o energie foarte, foarte pozitivă. Mă odihnesc senzaţional de bine, la anul fac 80 de ani, dar mă simt ca la 49. Mai am intenţia să vânez cât pot. Oamenii din Transilvania sunt foarte civilizaţi, mult mai civilizaţi decât în sud. Mai e ceva: aici se înţeleg toţii, şi românii, maghiarii şi alte naţionalităţi. Eu văd asta la vânătoare: când merg la vânătoare la Sovata de exemplu, jumătate din gonaci sunt români, jumătate maghiari şi nu este nicio vorbă rea între nimeni. În plus, aici mai sunt şi nemţi”, spune Prinţul Dimitrie Sturdza.
Valea Gurghiului, atractivă pentru vânătoare și pescuit
Fauna bogată de pe Valea Gurghiului/Munții Gurghiului, însemnând mistreți, cerbi, urși și râși, a transformat zona într-unul dintre traseele favorite ale vânătorilor. La partidele de vânătoare au fost prezenți, de-a lungul timpului, membrii familiei lui Nicolae Ceaușescu, liderul URSS Nikita Hrușciov, fostul preşedinte iugoslav Iosif Broz Tito, și cel bulgar, Teodor Jivkov. După Revoluție, printre celebritățile care au participat la partidele de vânătoare se numără Ion Țiriac și Prințul Dimitrie Sturdza. Pescuitul, la păstrăv în special, este o altă atracție a Văii Gurghiului.
Pentru cei interesați de mai multe informații despre vânătoare și pescuit în zona de munte, în interiorul Castelului Bornemisza este amenajat un muzeu de vânătoare. Vizitatorii pot admira diorame cu vânat specific Văii Gurghiului, păsări și pești caracteristici apelor de munte.
Valea Gurghiului este renumită și pentru tradițiile și obiceiurile din zonă valorificate în evenimentele care sunt organizate peste an – Festivalul Valea Gurghiului – Valea Regilor de la Ibănești, Târgul fetelor de la Gurghiu, Udatul Nevestelor de la Hodac.
Foto: Alex TOTH, Ştefan BRUMAR
(Din ediția specială TB 86 – „ENJOY TRANSYLVANIA!” – mai/iunie 2019)
