Procesul de fortificare a bisericilor din Transilvania a fost declanșat de distrugerile suferite după invazia turcilor din 1491. În prima parte a secolului al XVI-lea au fost fortificate peste 200 de biserici din satele săsești după modelul fortificațiilor folosit la orașe. Există trei tipuri generice de biserici fortificate, toate concepute ca soluții defensive la atacurile războinice din exterior:
i) bisericile cu incintă fortificată, răspândite pe platoul Ţării Bârsei. Instalaţiile defensive ale acestora sunt dispuse în zona de incintă, biserica propriu-zisă fiind puţin sau deloc fortificată. Ilustrarea cea mai clară a acestui tip de fortificare se găsește astăzi la biserica din Prejmer.
ii) bisericile fortificate cu elementele defensive distribuite atât pe clădirea propriu-zisă a edificiului, cât şi pe incintă. Navele laterale ale construcției inițiale au fost desființate, deasupra navei principale s-au construit etajele de apărare, peste corul bisericii s-a suprapus un bastion, iar turnul este transformat în reduit. De asemenea biserica a fost înconjurată cu o incintă fortificată. Aceste modele sunt specifice pentru zonele de colină. Ilustrative sunt bisericile bine conservate din Valea Viilor, Biertan (foto principală), Viscri și Moșna.
Biserica din Moșna, construită între 1480-1486 cuprinde în rețeaua ei defensivă incintă fortificată cu turnuri și bastioane, încăperi pentru provizii, capelă, turn de poartă, turn-clopotniță, zwinger. Este una dintre cele mai frumoase biserici gotice din Transilvania, la a cărei edificare a participat pietrarul sas din Sibiu, Andreas Lapicida. Acesta a lucrat de asemenea la bisericile fortificate din împrejurimile Sibiului, în Ațel, Richiș și Cristian, precum și la Catedrala Evanghelică din Sibiu într-una din etapele finale ale reconstrucției acesteia.
iii) bisericile-reduit, care constituie ultimul model de fortificație, introdus cam de pe la sfârşitul secolului al XV-lea. Acestea au fost proiectate de la început ca obiective cu rol defensiv, dotate cu incinte și instalații care serveau acestui scop. Prima construită după acest model este biserica de la Saschiz începută în 1496 și finalizată abia în 1525.
Inspirată din goticul târziu, a fost zidită din piatră de carieră, de tip sală, foarte lungă și lată, întărită de 22 de contraforturi, cu corul închis pe trei părți. Deasupra corului există un nivel de apărare clădit din cărămidă, iar deasupra sacristiei două niveluri. Cele trei portaluri sunt prevăzute cu ambrazuri în arc, iar în pereții etajului de apărare există guri de turnare mascate. Pereții sunt prevăzuți cu metereze, iar în partea cea mai înaltă există ziduri-tampon împotriva proiectileor. Înălțat cu 16 metri peste nivelul etajului de apărare, turnul face parte de asmenea din complexul defensiv.
Modul de protejare a comunităţilor prin fortificarea bisericilor a fost preluat de aşezările secuieşti, exemplară pentru această influenţă fiind biserica fortificată din Dârjiu, Harghita, care a fost construită în sec. XIII-XIV, și este între cele șase biserici fortificate din Transilvania incluse în anul 1999 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Forma actuală prezintă o versiune restaurată în stil gotic și extinsă, din secolul al XV-lea. De o valoare documentară deosebită este fresca din biserică, în care este reprezentată legenda Sfântului Ladislau și bătălia de la Chiraleș din 1064.
Autor: Vianu MUREȘAN
(Din ediția specială a Transilvania Business Nr. 86 – „ENJOY TRANSYLVANIA!” – Mai/Iunie 2019)
