Celebrul bancher și arbitru de fotbal Patrițiu Abrudan a împlinit, la începutul lunii februarie, un sfert de secol de când conduce Sucursala Regionala Cluj a celei mai mari bănci din România, Banca Transilvania (BT). 25 de ani în care a îmbinat rigoarea mediului de business cu pasiunea sportului. La ceas aniversar, Patrițiu Abrudan ne-a deschis o ușă spre istoria BT și ne-a vorbit franc despre alegerile personale.
Licențiat în Finanțe-Contabilitate, director comercial al fabricii Sinterom din Cluj-Napoca după Revoluție, Patrițiu Abrudan și-a început cariera bancară de la o alegere. La final de 1995, actualul director al Regionalei Cluj și-a depus CV-ul pentru un post la Banca Transilvania și a participat la un interviu cu presedintele Iosif Pop și vicepreședinții din acea vreme ai băncii, Cecilia Iliescu și Ioan Trenca. În aceeași zi era așteptat și la un interviu la Banca Țiriac, unde a decis să nu se mai prezinte. Aflase între timp că a fost acceptat la BT. A fost o alegere. Așa a început un drum profesional de 25 de ani, fiind angajat din 1 februarie 1996 ca economist la trezorerie, în structura centralei Băncii Transilvania.
Într-o perioadă a unor falimente răsunătoare, banca fusese fondată de 46 de acționari, cu un capital subscris de 4 milioane de dolari și ocupând câteva încăperi într-o clădire de pe Bulevardul Eroilor din Cluj-Napoca.
“Apoi am achiziționat apartamentele de la etaj până am cumpărat toată suprafața clădirii, de 2.000 mp, prima proprietate a BT. Acolo se mai găsește prima siglă din cele trei pe care banca le-a avut de-a lungul timpului. În clădirea aceea era toată structura centralei, la subsol, parter si etaj”, își amintește Patrițiu Abrudan anii de început.
Numit ulterior director al Sucursalei Cluj, iar mai târziu director regional, Patrițiu Abrudan a participat și a fost implicat în toată devenirea Băncii Transilvania, din punct de vedere al organizării sucursalei, al selectiei personalului, al atragerii de clienți noi, al dezvoltării rețelei și al multor alte aspecte care privesc evolutia și consolidarea unei instituții bancare.
“Evoluția în timp a BT a fost fulminantă, ajungând astăzi la o capitalizare de 2,7 miliarde de euro. Sucursala avea 64 de angajați la acea vreme. Astăzi, sucursala regională include sucursalele Cluj, Dej și Turda și numără 595 angajați”, face un arc peste timp Patrițiu Abrudan.
Să nu uităm, de asemenea, că BT va inaugura, în curând, un centru de procesare a numerarului ultramodern, cu toate dotările de ultimă oră în materie de tehnică și securitate a lucrului cu cash, și că a digitalizat o parte importantă a serviciilor bancare pe care le oferă clienților.
BT are astăzi acoperire națională, un obiectiv stabilit încă de la momentul înființării băncii, însă care a presupus luarea unor decizii investiționale din partea acționarilor care au hotărât capitalizarea dividendelor și au continuat să contribuie cu propriile resurse la capitalul băncii.
“O altă decizie bine gândită a fost limitarea la 5% a deținerilor persoanelor fizice, deoarece astfel nu și-a permis nimeni, prin subtilități financiare aplicate ca în alte părți, să formeze un grup majoritar care să decidă. Pentru a se ajunge la o evolutie ascendentă a profitului a fost nevoie de decizii foarte importante ale Consiliului de Administrație (CA), evoluția BT fiind marcată decisiv de gândirea domnului Horia Ciorcilă- președintele CA, un om calm, echilibrat, care a trecut prin toate greutățile băncii, dar și a altor membri ai CA, precum regretatul Claudiu Silaghi, Marius Nicoară sau Constantin Jeican. Printre deciziile majore s-au numărat cotarea băncii la bursă, în 1997, și intrarea BERD în structura BT cu 15%”, crede Patrițiu Abrudan.
Punctele forte
Pentru a ajunge la toate aceste rezultate, un punct forte a fost echipa care a depus eforturi mari, uneori supraomenești, reușind să depășească perioadele dificile.
“Aceste momente le-am trăit alături de echipa sucursalei, la care țin foarte mult. Pe atunci lucrurile erau ambigue, acum suntem structurați pe linii de business, pe tipuri de clienți. Eu participam personal la selecția oamenilor, dintre care mulți au ajuns în centrala băncii. Principiul pe care ne-am structurat activitatea este: clientul, legea BT. Eu așa spun echipei: să asculte toate solicitările clienților, chiar dacă le consideră imposibil de realizat. Tu ai obligația să rezolvi problema clientului care intră în bancă. Dacă nu reușești pe loc, ai obligația de a o expune superiorilor și apoi de a informa clientul, chiar dacă îi dai o informație negativă. Nu întâmplător apoi clienții au început să ne caute ei pe noi”, explică Patrițiu Abrudan.
În relația cu clienții, banca a introdus inclusiv un chestionar de satisfacție care este analizat cu șefii de agenții și împreună decid asupra solutiei de urmat.
Un alt punct forte al BT a fost colaborarea permanentă cu Banca Națională a României (BNR), care a sprijinit banca în a-și concretiza statutul și normele interne.
Trei directori generali, trei etape
Dezvoltarea BT, așa cum o percepe Patrițiu Abrudan, poate fi citită și într-o altă cheie, legată de personalitățile, stilurile de conducere și viziunile pe care cei trei directori generali ai băncii le-au imprimat traiectoriei instituției bancare.
“Primul a fost Iosif Pop, din 1994 în 2002, perioada prudenței, cum o numesc eu, bazată pe ce se întâmpla în sistemul bancar în general și în cel din Cluj în special. Un om dur, dar drept. A doua, cea a lui Robert Rekkers, din 2002 până în 2012, a fost de extindere teritorială. Numai în Cluj am ajuns la 42 de locații, cu apropiere de client și cu produsele duse la client acasă. A treia perioadă, a lui Omer Tetik, din 2013 încoace, a fost una de consolidare, din care fac parte preluările Volksbank și Bancpost, care ne-au permis să înaintăm pe primul loc în clasamentul pe active în România. În funcție de oportunități se pot lua și alte decizii de preluare a altor entități, dar să nu uităm că acum ne aflăm într-o perioadă dificilă”, le clasifică așezat cele trei perioade Patrițiu Abrudan.
Iar dacă am ajuns în acest punct, nu putem ocoli realitatea prezentă. Interlocutorul nostru recunoaște că e dificil să prevezi astăzi cum va evolua piața bancară și economia în general în anii următori.
“Noi ne vom face un plan de business al băncii și, implicit, al sucursalei, dar cu siguranță acesta va fi revizuit în cursul anului. Deja BNR a sugerat, cu titlu informativ, băncilor comerciale să nu acorde dividende în acest an, însă, dacă BT va decide să le acorde, ele vor fi diminuate din aceste motive. Nici acționarii nu sunt absurzi să pretindă ca banca să se sufoce acordând în această perioadă dividende foarte mari”, subliniază Patrițiu Abrudan.
Un bancher cu pasiune pentru fotbal
Nu sunt puțini cei care îi cunosc pasiunea pentru fotbal a lui Patrițiu Abrudan, fan al „U” Cluj, dar suficient de realist să îi recunoască rivalei CFR meritele sportive. Era inevitabil astfel să nu discutăm și despre sportul rege, care nu o duce prea bine în România. Cu toate că avem în față un om jovial, Patrițiu Abrudan consideră că asistăm la cel mai slab campionat de Liga 1. “Vorba lui Blaise Pascal: Când mă analizez, mă detest, când mă compar, mă declar mulțumit. Fotbalul nostru este condus de persoane care nu au treabă cu acest fenomen, în frunte cu președintele federației”, adaugă bancherul.
Arbitru activ 20 ani, 1979-1999, ultimii șase ani arbitru FIFA, vicepreședinte F.R.F, apoi observator federal și internațional, Patrițiu Abrudan și-a sacrificat timpul liber pentru fotbal în defavoarea familiei, însă recunoaște că acest sport i-a disciplinat viața și i-a oferit un spațiu unde să se relaxeze. Pentru fotbal a fost în stare la începuturile în bancă să fie pus absent nemotivat de la muncă pentru că nu a mai așteptat să îi fie semnată cererea de concediu. Era prin 1998, urma să arbitreze Oțelul Galați – Steaua București, când a aflat pe la Feldioara, jud. Brașov, că nu îi era aprobată cererea și i s-a spus să se întoarcă la birou.
“Ceream concediu secvențial în perioadele în care aveam meciuri sau eram observator internațional. Mi-am sacrificat toate concediile cu meciurile, până în 2019. Fotbalul era pentru mine o portiță de refulare, unde mă descătușam, iar deciziile rapide, dar întemeiate, pe care le luam ca arbitru m-au ajutat și în situații delicate pe care le-am întâlnit la bancă”, povestește Patrițiu Abrudan.
Fotbalul i-a oferit și șansa să arbitreze nume mari ale fotbalului, printre care se numără Prosinecki, Boban, Suker, Figo, Kahn, Buffon, Sa Pinto, Couto sau să stea la aceeași masă cu Michel Platini, în Elveția, ca observator. Printre altele, din experiența internațională, păstrează, ca amintire, tricoul lui Cristiano Ronaldo, cu autograf pe spate, în biroul său de pe Dorobanților.
La final alunecăm tot spre economie. Îl întrebăm pe Patrițiu Abrudan despre șansele ca o echipă românească să fie cotată la bursă. Poate vă dezamăgim, dar bancherul de la BT ne retează franc orice speranță. “La bursă nu are nicio șansă să intre vreo echipă din România deoarece mulți dintre cei care le finanțează nu vor să fie o carte deschisă și o bună parte dintre ele sunt finanțate de consilii locale sau județene pe care bursa nu le-ar accepta”, susține acesta.
Noroc că piața bancară nu e atât de fragilă și netransparentă precum e lumea fotbalului și nici nu e o lume a viselor nerealiste.
de Ligia VORO&Călin POENARU
Articol publicat în ediția print cu numărul 100 a revistei Transilvania Business, februarie – martie 2021
