București Infrastructura Real Estate Slider Ultimele stiri

Arhitectura industrială în România: tendințe, dezvoltare și așteptări

Seria evenimentelor SHARE Talks, inițiată de SHARE Architects, a adus în dezbatere arhitectura industrială și tendințele privind proiectarea obiectului industrial, clădirea efectivă, dar și spațiul industrial în contextul orașelor.

Moderatorul întâlnirii din 15 aprilie, arhitectul Răzvan Dracea, fondator ARI Consult și președinte al Ordinului Arhitecților din Brașov, Covasna, Harghita și invitații săi au abordat tema dezbaterii plecând de la relația zonelor industriale, vechi și noi, cu orașul, tendințele în industrie, impactul tehnologiei, valoarea arhitecturii obiectului industrial.
Proiectele industriale au o contribuție majoritară la cifra de afaceri a birourilor de arhitectură invitate, reprezentând totodată motorul exportului de servicii de arhitectură și proiectare industrială în afara României: Europa, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud, Orientul Mijlociu.

Evenimentul, organizat în parteneriat cu companiile Zumtobel, Frisomat și Isopan s-a desfășurat în compania invitaților:

Șerban Țigănaș – Co-fondator Dico & Țigănaș, Cluj – Napoca
Daniel Tellman – Managing partner SUBCONTROL, Timișoara
Gelu Gopșa – Fondator GT Arhitect, Iași
Octavia Floria Popeea – Fondator Oopy Arhitectura, București
Șerban Juverdeanu – Head of Development Global Vision, București
Alexandru Solomonesc – Managing director Bauprojekt, Ploiești
Ioana Pop – Fondator POP’94, Brașov
Roxana Lyons – Design Team Leader Blue Projects Company, București
Andrei Uleia – Director executiv & Head of Design DaSein Worldwide, București
Sandor Roland – Business Development & Marketing Manager Zumtobel Romania
Alexandru Ciucă – Director Tehnic Isopan
Ionuț Rădulescu – Director Comercial Frisomat

Prezentarea invitaților și transcrieri parțiale ale intervențiilor

Alexandru Ciucă

Sunt responsabil de Departamenul Tehnic al companiei Isopan și țin să vă felicit pentru această initiativă. Isopan reprezintă una dintre cele 4 direcții ale grupului mare din care facem parte. Activitatea primară a grupului Isopan este furnizarea de elemente laminate din oțel și inox în stare finită, bune de montaj. Cea de doua activitate, și care ne reprezintă, este cea de producție de panouri termoizolante. A treia este caracterizată de partea de inginerie și servicii de energie regenerabilă, iar cea de-a patra ramură, cea mai nouă, se numește Green Tech – sisteme structurale cu impact redus asupra mediului.

Grupul Isopan este unul dintre liderii internaționali în producția de panouri termoizolante și este în prezent reprezentat în lume prin 7 centre productive dintre care 2 în Italia, unul în România, unul în Germania, Rusia, Mexic și Spania, acoperind o arie destul de extinsă din punct de vedere al cerințelor acestor tipuri de produse. În cifre, grupul Isopan este caracterizat de cca. 4400 clienți anual, 640 angajați, cu o experiență de 45 ani în domeniu. Suntem cei care deservim 72 țări și avem o cifră de afaceri de cca. 290 milioane de euro. În România, Isopan este prezent de 14 ani, din 2016, ca și producător de panouri termoizolante, tablă cutată și accesorii. Avem 4 linii de producție din care 2 pentru panouri sandwich termoizolante, 1 pentru tablă autoportantă, 1 pentru tablă cutată. Suntem 130 de angajați în România, fiind un lider de piață cu o producție în 2020 de 3,26 milioane m2 – o cifra de afacere de 50,5 milioane de euro, cu 59% din producție intern, iar restul în țările vecine prin export. Avem un profit de 3,3 milioane de euro și suntem prezenți în România ca și furnizori de închidere în proiecte aferente mai multor sectoare, printre care sectorul logistic – proiectul EMAG, centrul Lidl Roman și Cernica, METRO Ștefănești – sectorul comercial – magazinele DEDEMAN, LEROY MERLIN, HORNBACH. Avem și reprezentări în proiecte precum Complexul olimpic de natație din Otopeni, Acoperișul stadionului Craiova, iar in domeniul comercial am furnizat materiale pentru Park Lake București, Colosseum Park București, Galeria comercială Deva etc.

Ionuț Rădulescu

Frisomat este prezent în Europa din 1978, iar în România avem peste 25 ani de activitate. Frisomat proiectează, produce și montează hale industriale dar, la orice lucrare pe care am executat-o, am avut contact cu arhitecții locali. Prin aceștia, am reușit să dezvoltăm fiecare lucrare în parte. Am construit în România peste 980 de mii de m2 de hale cu diverse destinații de la spații de agricultură, depozitare, producție industrială, showroom-uri auto și chiar sedii de birouri. Ca și obiectiv comun, pe lângă business-ul pe care dorim cu toții să îl facem, avem și un obiectiv de a realiza lucrări care să reprezinte clienții noștri, să ne reprezinte ca și furnizori, proiectanți și arhitecți. Consider că este foarte mult de lucru în România și doar împreună putem să dezvoltăm lucrări de calitate.

Roland Sandor

Sunt business developer și market manager la ZUMTOBEL Lighting Group ce se află în România de aproximativ 5 ani. ZUMTOBEL este unul dintre liderii pieței de iluminat profesional. Avem o experiență de peste 70 ani și suntem cunoscuți pentru inovațiile aduse industriei de iluminat, prin revoluționarea acesteia. Avem peste 5000 de patente în domeniu și ne propunem să ducem tradiția mai departe cu ajutorul celor peste 500 de colegi angajați și responsabili de dezvoltarea noilor soluții. Istoria în România a început în urmă cu 14 ani când lucrurile au luat o direcție mai serioasă prin apariția unui birou ZUMTOBEL în România. Principalele domenii pe care le-am abordat sunt iluminatul industrial al spațiilor de retail, logistică, iluminat stradat și arhitectural. Echipa locala are o istorie tehnică solidă cu un portofoliu complet. Venim în ajutorul dezvoltatorilor cu soluții tehnice de iluminat din fază de design, până la faza de implementare. Câteva exemple de proiecte – LIDL, HORNBACH, PENNY, PIRELLI – atestă faptul că ZUMTOBEL este un partener de încredere.

Roxana Lyons

Conduc departamentul de proiectare din cadrul Blueprojects, o companie înființată în România acum 14 ani, în acest moment, cu 19 birouri în 12 țări din lume și cu proiecte în 52 de țări din Europa, Asia, America, Africa de Sud. În acest moment, avem în jur de 20 de proiecte din care jumătate sunt pe segmentul extern pentru care acordăm suportul nostru celorlalți colegi din celelalte birouri pe partea de arhitectură civilă -arhitectură, structură, instalații. Cam 80% din proiectele noastre sunt pe segmentul industrial și logistic. Ce ne diferențiază ca și companie este partea de inginerie de proces pe care putem să o asigurăm în cadrul proiectelor noastre industriale – putem oferi un proiect la cheie, împreună și cu partea de project and construction management. Dintre clienții importanți pe care ii avem: STAR FOODS, PEPSI & CO, KELLOGG’S, PIRELLI, FORD, PFIZER etc.

Octavia Floria Popeea

Suntem o companie de proiectare înființată în 2003 cu experiență în proiectarea de arhitectură, inginerie și tot ce ține de domeniul proiectării civile și industriale. Reunim un grup de 70 de specialiști, avem sediul în București și o filiala la Cluj-Napoca. Proiectele pe care le dezvoltăm sunt în toată țară și în străinătate. Pe lângă cei 18 ani de activitate, avem aproape 1,1 milioane de m2 proiectați în domeniul industrial dintr-un total de aprox. 2 milioane. Ne bucurăm să fi fost și premiați în activitatea noastră de arhitectură. Începem să îmbinăm atât domeniul de actualitate cu domeniul civil al arhitecturii. Acoperim toate domeniile de proiectare și studii. Încercăm să stabilim conexiuni in activitatea noastră, atât cu clienții, cât și cu partenerii din domeniul public.

Ioana Pop

Pop94 din 1994 activează preponderent în domeniul arhitecturii industriale: hale de producție logistică, sedii administrative, clădiri de inginerie etc. Clienții noștri sunt companii industriale sau agenți economici din sectorul corporativ, internațional sau autohton, și din domenii de activitate diverse precum automotive, electrotehnice, produse de consum etc. Pe de altă parte, sunt și co-fondator al Fundației pentru cultură și patrimoniu FORUM ARTE, înființată în 2012 și spun asta pentru a sublinia că aceste domenii nu se exclud: arhitectura industrială, cultură, muzică, artă. Dintre clienții industriali pe care ii avem, enumăr SCHAEFFLER România, VIESSMANN, SENNHEISER, HOCHLAND etc. preponderent din bazinul german. Am avut norocul să creștem prin SCHAEFFLER România aproape de la venirea lor în Brașov în 2004.

Șerban Juverdeanu

Sunt Head of Development la GlobalVision de aproape 3 ani de zile. Firma a început acum 16 ani, iar de 3-4 ani focusul este exclusiv pe partea de logistică și industrial. Avem 5-6 locații în țară unde dezvoltăm parcuri logistice, cu preponderență spații logistice dezvoltate și customizate cerințelor diverșilor operatori, însă mai recent, am intrat pe piața industrială și am finalizat 2 fabrici de producție în vest – Oradea și Arad. Continuăm acest trend destul de agresiv și în Timișoara unde am reușit să introducem un producător american în una din unitățile noastre industriale. Pentru următorii 2 ani vrem să triplăm portofoliul și să ne extendim și în centrul, estul și nordul țării.

Daniel Tellman

Sunt partener în firma SUBCONTROL, firmă care s-a înființat în 1995 și este o firmă de familie în Timișoara. Se mândrește cu faptul că, datorită ei, Timișoara are parte de Continental în oraș, primul oraș din țară, iar de atunci noi activăm pe platforma Continental în diverse moduri. De 25 ani, firma lucrează în tandem pe partea de arhitectură și partea de project management – de șantier și de proiectare. Sub formă asta, în 20 de oameni, facem proiectare generală pentru clienți corporate din sfera germană, dar nu numai, lucrând pe proiecte industriale, civile și de urbanism. Suntem 50-50 femei și bărbați, egalitatea de sexe este bine reprezentată, suntem o firmă multiculturală, sunt multe etnii reprezentate între colegii noștri. Avem câteva milioane de m2 proiectați în zona industrială, în cei 25 de activitate.

Gelu Gopșa

Eu am fondat firma GT Arhitect în 2004, cu o experiență de 16 ani. Toată lumea mă întreabă de unde vine GT – sunt inițialele tatălui meu care a fost tâmplar și am ajuns să profesez cu mare entuziasm ca și arhitect. Suntem o echipă de 10 persoane, 6 arhitecți, dar zic că ne facem foarte bine treaba. Ne desfășurăm activitatea pe zona Moldovei, așa ne-am trezit că am apărut în TOP5 pe arhitectură industrială. Suntem micuți, aș spune eu, dar cu entuziasm și mult elan.

Șerban Țigănaș

Sunt arhitect în Dico & Țîganaș, un birou mixt cu ingineri și arhitecți. De la bun început, am optat să aducem toate profesiile împreună. Ne-am înființat în 1997 și ne-am stabilizat, de peste 10-15 ani, în jurul unei echipe de 50 de oameni. Pe parcursul timpului, am avut filiale temporare în diverse zone în care ne-am desfășurat activitatea. Îmi face mare plăcere să spun că primul nostru proiect pe care l-am început în această echipă a fost un proiect industrial în industria berii la Blaj. Am continuat și pot să spun că în prezent, o parte semnificativă din cifra de afaceri, mai ales în ultimii 15-20 de ani, este datorată proiectelor industriale. Tot acestea ne-au permis să facem export și ne-au permis să lucrăm în America de Nord, America de Sud, Orientul Mijlociu și în Europa pe proiecte de această factură – a fost o cale de a ieși în lume. Ceea ce ne leagă și ne ajută este modul de lucru în BIM. Mă bucur că am reușit în câteva gale de premiere de arhitectură să plasăm și proiectele din zona industrială în cadrul excelenței arhitecturale. Considerăm că arhitectura industrială este arhitectură, este foarte importantă și reprezintă lucruri spectaculoase care atrag privitorii.

Andrei Uleia

Ascultând relatările anterioare, eu am început să fac arhitectură industrială de înainte să fiu arhitect, eram încă student, lucram la o companie de arhitectură și am avut șansa să lucrez pe platforma DACIA. Conduc o companie de arhitectură căreia îi spunem Think Tank pentru că preocuparea noastră este mai mult în sfera inovației în domeniu. Dintre toate industriile, industria construcțiilor este cea mai în urmă, din punct de vedere al avansului tehnologic. Lucrul acesta ni se pare grav fiindcă suntem tineri și mai avem 40 de ani de profesie în față, fiindcă modul în care construim acum are un efect pe termen lung aspura mediului care ne înconjoară. Acum încercăm să găsim soluții, să folosim tehnologii noi, împrumutate din sfera IT, și să le aducem în ceea ce facem și proiectele pe care le construim pentru dezvoltatorii cu care lucrăm.

Alexandru Solomonesc

Eu sunt o părticică din echipa Bauprojekt. Suntem preponderent birou de arhitectură, nu am făcut încă pasul de a avea In House pe partea de inginerie. Facem parte din grupul Baupartner. Domeniul nostru de activitate este Design & Build, oferim și servicii de proiectareș; avem clienți cu care am lucrat împreună cu alte firme de construcție, dar în principal lucrăm Design & Build în cadrul grupului Baupartner. Preponderent activăm în zona de proiectare industrială, cam 90%, iar 10% în zona de proiectare civilă – ne stimulează imaginația mai mult, dar și pe zona industrială încercăm să tragem cât mai mult de arhitectură. Ca și experiență relevantă din ultimul timp, aș menționa că am lucrat și am construit, aproape finalizat, a două parte din centrul logistic EMAG, apoi, aici, lângă sediul nostru, am construit fabrica ROCKWOOL, prima fabrică de vată minerală pe acest procediu din România, iar acum, finalizăm fabrica de frigidere Haier. Am lucrat în producție și am construit fabrici care nu fac doar asamblare, ci și producție integrată.

Răzvan Dracea

Care este tendința în industrie? Ce este nou? Vedem că toate sectoarele vieții noastre suferă o dinamică fantastică, nemaiîntâlnită până acum. Sunt în permanență produse noi care trebuiesc inventate, sunt materiale și tehnologii noi care deservesc la această producție, nu mai vorbim de creșterea circulației și a cantității diferitelor componente.

Șerban Țigănaș: E foarte greu de spus pentru că, iată, suntem aici o serie întreagă de oameni implicați în niște zone diferite și ceea ce am constatat este faptul că atunci când lucrezi în domeniul industrial, se creează o relație importantă pe termen lung, o anumită fidelitate între clienți și biroul respectiv și asta mi se pare o caracteristică foarte importantă pentru noi. Să ai niște parteneri și lucrurile să meargă bine. Noi am lucrat în câteva domenii ale industriei, în special în domeniul de tehnologie avansată, fie că e vorba de automotive sau elemente tehnologice, dar și în industria alimentară și producție de bunuri de larg consum. Aș încerca să fac un numitor comun pentru a comenta ce e nou. Nici nu știu dacă este nou, noi am perceput că lucrurile evoluează linear. Am perceput toate aspectele despre ce înseamnă industria contemporană, o industrie evoluată, extrem de atentă la poluare, la mediu – aș putea spune că am avut șansa să lucrăm pentru fabrici care nu poluează deloc, total îndepărtate de ceea ce înțelegeam pe vremuri din industrie ca fiind cel mai important poluator. Un alt aspect important este că foarte multe din clădirile industriale actuale sunt clădiri eficiente energetic, avansate din punctul ăsta de vedere. Din perspectiva mea, se pare că această tendință este chiar în creștere, în comparație cu alte categorii de programe de arhitectură, cum ar fi birourile. Altă caracteristică, probabil nu ar fi trebuit să o las la urmă, este atenția pentru oameni, pentru cei care lucrează acolo și lucrează în niște condiții care pentru ei trebuie să fie extrem de bune. A lucra într-o fabrică nu înseamnă a lucra într-o hală și a te supune unui ritual de producție care, pe vremea veche, la începuturile erei industriale, îi spuneam lucrul la bandă. Nu mai este așa ceva, este vorba de prezența omului în astfel de procese, tot mai limitată din cauza robotizării, dar omul este încă destul de important, relația lui cu mediul, sănătatea lui, relațiile lui sociale. Eu asta am constatat în cerințele clienților noștri, poate că sunt lucrurile pe care le confirmă și ceilalți parteneri.

Ionuț Rădulescu: Am constatat o evoluție și o cerință din partea lor de a le oferi construcții cu o anumite flexibilitate. Au plecat în anii 1997 – 2000 cu spații simple de producție și au ajuns să își pună problema condițiilor de lucru pentru angajați, avem cerințe în care ne roagă să desfacem acoperișul să planteze un copac în zona de birouri pentru că vor un spațiu verde, plus această flexibilitate în adaptarea industriei – de la o hală de 500m2 au ajuns să construiască 2000-3000 m2 și asta într-un interval de 5-7 ani. În permanență trebuie să fim în contact cu ei, să urmărim nevoile acestor clienți și să venim cu soluții pentru aceștia. Din punctul nostru de vedere, răspunsul este flexibilitatea în adaptare.

Răzvan Dracea: Care sunt industriile pe care simțim sau observăm că se fac presiuni spre a intra pe piața din România? Ce îi determină să între în România?

Șerban Juverdeanu: Pentru moment, tot Industria automotive este la putere. În primul rând, în continuare este vorba de Vest datorită legăturii cu infrastructura care este mandatorie pentru ei. Cred că mâna de lucru are în continuare o pondere semnificativă, dar mai mult de atât, există o schimbare a abordării business-ului pe care până acum îl făceau într-un mod clasic – achiziție de teren, execuție și operarea halei. Ce se schimbă în cazul nostru sau ce e diferit acum în abordarea noastră este tocmai că ajutăm foarte mult la dezvoltarea unui business în timp. Nu numai faptul că putem acomoda operațiuni industriale într-un shell basic pe care îl putem customiza pe compartimente individuale, dar le oferim și o decalare în timp a cash flow-ului. Nu mai sunt puși în situația de a cheltui o sumă fenomenală de bani pentru a construi direct, pentru a își înrădăcina de la bun început industria și eu zic că ajută foarte mult. Avem deja 4 chiriași cu care vom închide contracte de acest gen în următoarele luni – doi dintre ei nici nu au fost până acum în România, s-au încheiat contractele online.

Răzvan Dracea: Ce înseamnă industria în ziua de azi? Care sunt așteptările în România față de alte țări în care urmăriți lucrări?

Roxana Lyons: Sunt în primul rând la nivel de standarde individuale ale clienților mari, însă, apropo de chestia asta, voiam să adaug faptul că o tendință pe care o observ la piața românească este legată de clienții de aici care au început să-și structureze mult mai bine cerințele, să fie mult mai atenți cu ce își doresc și să creioneze temele de proiect mult mai atent. (….) Există de asemenea, o parte de înclinație către clădirile certificate verde, pe partea de logistică cred că nu mai există nici în România ansambluri care să nu fie certificate cel puțin “very good”. La nivel de diferențe între ceea ce observ între proiectele din străinătate și cele din România este accentul pe eficiența energetică, mult mai mare în cazul lor. Cerințele de la început din tema de proiect sunt foarte stricte, ajung chiar la x W/m2/an pe care ei trebuie să îi găsească la sfârșitul execuției. Încep întotdeauna, punând accent, așa cum cred că ne place tuturor arhitecților, pe partea de fezabilitate, ceea ce implică un studiu de masterplan al terenului în care să poată să aibă o vedere pe următorii ani a dezvoltărilor posibile și își gândesc de la început ansamblurile rezidențiale așa încât să se poată extinde.

Răzvan Dracea: Mai reprezintă clădirile industriale vechi un asset pentru oraș? Le mai caută cineva din zona industrială?

Ioana Pop: Brașovul, de la postura de orașul cel mai industrializat, a ajuns să își piardă din păcate toate industriile din varii motive. O bună parte din construcțiile industriale și-au găsit drumul spre reconversie deja, ne referim la fosta Hidromecanica și alte incinte industriale care și-au găsit drumul de reconversie prin mecanismele pieței imobiliare, comerciale etc. A fost o dialectică prin care s-a creat acest lucru. Nu cred că putem vorbi de o intervenție conștientă sau foarte pregnantă a autorităților în trasarea acestui drum de reconversie, ci de interesele sau viziunea unor dezvoltatori.

Daniel Tellman: După cum știți, în Timișoara s-a schimbat administrația, iar noua administrație are un buget foarte mare pentru studii urbanistice. Speranța noastră este ca, în urmă acelor studii, să se traseze pe toată rețeaua de industrii din jurul inelul 2 al orașului, răspunsuri clare referitor la ce se va întâmpla cu acele zone care acum sunt lăsate în paragină. Văd o atenție destul de mare în ceea ce privește zonele cu industrie veche, elemente cu o arhitectură de la început de secol – și atunci acolo este un focus pe păstrarea elementelor industriale cu potențial de patrimoniu, dar tendința principală este cea de a elibera orașul de industrie și a muta industria în zonele periferice.

Gelu Gopsa: Zona industrială din Iași a fost foarte bine poziționată în Sud, vânturile predominante vin din Nord, orașul a fost ferit de poluare, dar în ultima perioadă, chiar dacă sunt foarte multe proiecte care se dezvoltă pe ramura industrială, au fost aprobate proiecte rezidențiale care au pătruns în zona industrială. Deși au fost programe destul de importante, au fost măsuri lansate pentru conservarea clădirilor din zona industrială, proiectele rezidențiale fac ca zona industrială să dispară. Există o tendință, dar din păcate nu este decizia autorităților din Iași, ci a celor din Miroslava, unde se dezvoltă o altă zonă industrială, dar din punctul nostru de vedere, prost amplasată pentru că acest parc industrial se dezvoltă în zona de Nord unde ar trebui să fie o zona mai lejeră pentru dezvoltarea orașului.

Răzvan Dracea: În ce măsură autoritatea locală are o preocupare în a reorganiza industria la nivelul orașului, de a gestiona după criterii noi?

Octavia Floria Popeea: Am lucrat în mai multe zone ale țării și aș puncta două aspecte. Unul este orientarea atât a clienților, cât și a noastră ca și arhitecți către oameni și către mediul pe care îl creăm împreună cu investitorii noștri, ca univers de viață, și al doilea, infrastructura. Aici am observat aportul că nostru poate să fie important în ceea ce privește parteneriatul dintre investitori și autorități. Industria și logistica se pot dezvolta în zone în care infrastructura e bine reprezentată sau are premise de dezvoltare. Am observat că primul proiect dintr-o anumită zonă este cel mai complicat, după aceea curg unul după celălalt și facilitățile se dezvoltă, administrația devine cooperantă, iar noi ca arhitecți avem ceva de spus în acest dialog. Desigur, nu în ideea de a face o investiție dezechilibrată deoparte sau de cealaltă, dar de a crea un mediu și un cadru pentru ca aceste lucruri să se facă corect.

Șerban Țigănaș: Legat de Cluj, răspunsul este combinat. Există o acțiune veche la Cluj, administrația județeană a făcut parcuri industriale încă de acum 20 de ani în urmă și există 4 parcuri industriale administrate public (…) Este o acțiune de business inițiată de administrația publică, nu i-aș spune locală. Mai recent, șirul operațiunilor de conversie pe terenurile industriale mari care sunt private s-a derulat fără nici un fel de implicare strategică a administrației locale – au rezultat 3 categorii de atitudini: tabula rasa, cele mai frecvente care au profitat de poziția în oraș și s-au convertit în rezidențial sau birouri; anumite proiecte care păstrează un 10-20% clădiri industriale interesante, nu neapărat monumente, dar există această tendință și multe forme de presiune, chiar și a arhitecților, au făcut să existe 4-6-7 situri industriale convertite, dar care păstrează ce a fost mai bun de acolo; există două combinate sau fabrici de mai mari dimensiuni care au deschis gardurile, deci au devenit spațiu public, iar clădirile au devenit un fel de cartier în care fiecare dintre clădiri s-a atomizat…această formă extrem de interesantă s-a întâmplat la Combinatul de pielărie și încălțăminte, foarte interesant fenomenul. Ca să termin relatarea de la Cluj, foarte recent, cred că sunt 2-3 săptămâni, primăria a declanșat o dezbatere publică cu mulți arhitecți pentru a răspunde provocării în legătură cu ce este de făcut cu marea platformă industrială centrată pe combinatul de utilaj greu – o arie cu circa 150 hectare – pentru a îi determina viitorul. Modul în care se pune problema la Cluj este de a discuta cu proprietarii să vedem ce intenții au și suntem aproape convinși că rezultatul final va fi un mix. Va trebui să gândim un masterplan, să găsim niște formule prin care zona respectivă care era exclusiv industrială, dar momentan cu unități de educație universitară – noi avem o parte din Universitatea Tehnică amplasată vis-a-vis de combinatul de utilaj greu – să îmbine lucrurile bine în prezent. Răspunsul final este că administrația a fost implicată, a avut și perioade în care s-a retras și acum își pune iar problema în zona planificării spațiale de a cataliza o gândire despre cum se poate transforma o astfel de zonă care, fără un feedback public, probabil va mai sta mulți ani cu niște construcții care se descompun.

Răzvan Dracea: Dacă ar fi să coborâm, să ne apropiem de zonele industriale și de clădiri, sunt multe preocupări în zona această. Am văzut că există o preocupare de a sincroniza cultura cu tehnologia și m-a pus pe gânduri: Oare mediul digital este mai evoluat decât cel fizic?

Andrei Uleia: Noi găsim cumva nevoia, pentru că aplecarea mea este către tehnologie, să punctez câteva lucruri. Dacă vorbim la nivel cât mai apropiat de noi, în lumea în care trăim, două tendințe sunt evidente: descentralizarea spațiilor logistice, de la zone centralizate care adună mărfuri, vorbim de zone mai mici care se vor amplasa mai aproape de oraș pentru a ajunge și a putea livra în timp mai rapid și o poluare redusă; depozitele alimentare care acum, pe perioada pandemiei, au crescut ca și cerere și se solicită mai multe depozite de frig și de spații cu temperatură controlată pentru a putea stoca alimente etc. Tendintele mai îndepărtate despre care putem să vorbim, vorbim despre ceea ce se numește la nivel global “totul ca un serviciu”, spațiu industrial/logistic ca un serviciu, adică un spațiu pus la dispoziție celui care urmează să îl folosească ca atare. Vorbim de proximitate, de a aduce cât mai aproape fie de zona de unde se colectează materialele care se folosesc în producție, fie de zona unde sunt generate produsele inițial, dacă vorbim de logistică, din aproape în aproape față de consumatorul general, producătorul sau cel care urmează să proceseze final produsul. Ca să punem capac peste aceste informații, mai vorbim de o tendința numită “orașul de 15 minute” care este o inițiativă semnată și la care au aderat primarii City 40, o asociație a celor mai mari orașe din lume, în care se dorește o descentralizare a orașului în centre mici care pot fi străbătute în 15 minute și care au o implicație indirectă asupra tendințelor de care am vorbit până acum.

Răzvan Dracea: Ce impact are această tendința asupra industriei?

Andrei Uleia: În primul rând, înseamnă că orice în acest areal de 15 minute, orice fel de industrie care necesită un trafic mai mare va fi exclusă, dusă în afara orașului. În al doilea rând, are un efect asupra logisticii, va solicita și va fi ca o presiune pentru cei care fac logistică să-și amplaseze depozite micro în acest areal. În legătură cu avansul tehnologic, din punct de vedere al observației, noi acționăm reactiv, reacționăm la ce se întâmplă în jurul nostru. Încercăm să ne adaptăm modul în care lucrăm sau în care folosim orașul sau lucrurile care ne înconjoară la ceea ce ele pot face. Un exemplu foarte bun, noi încă avem orașele organizate conform primei revoluții industriale, noi încă funcționăm după acel model într-o lume în care un terminal care este mobil ne permite să putem accesa, să descentralizăm, să putem lucra la distanță, să putem comunica în moduri noi. Acesta este un exemplu la îndemână. Din alt punct de vedere, mult mai dramatic, McKinsey, o mare companie de cercetare a pieței, spune că în 20 de ani tot ceea ce este standardizat, repetitiv și predictibil va putea fi înlocuit de o inteligență artificială. Deja trăim o epoca în care nu se reușește, dar asta s-a întâmplat și cu computerul acum 50 ani, dar se construiesc clădiri cu imprimare 3D. Majoritatea proceselor pe care noi le facem pentru clădirile industriale pot fi replicate și cred că este un mare moment pentru noi, ca profesioniști, să ne întrebăm care este rolul nostru. Vrem să fim în cele 49 de meserii care vor dispărea sau vrem să fim în celelalte?

Răzvan Dracea: Trebuie să fim în pas cu vremurile, dar pentru asta trebuie să simțim care sunt tendințele. Tendintele acestea pentru unii sunt evidente, pentru cei care activează într-un sector industrial, dar mai puțin evidente pentru urbaniști, administrația publică – un pion important în dezvoltarea orașelor.

Andrei Uleia: Eu cred că greșim. Întotdeauna legislativul va funcționa reactiv. Să ne uităm la ce se întâmplă, abia acum se nasc legi care pot să legifereze UBER, Youtube, Facebook. Din nefericire, așa suntem și noi ca industrie. Noi ne adaptăm din mers la evoluțiile tehnologice când acum 100 ani noi inventăm tehnologia.

Ioana Pop: Legat de implicarea autorităților care ar fi de dorit, dar nu de sperat. Planurile urbanistice ale localităților sau zonale ar trebui să se ridice din condiția pe care au îndeplinit-o până acum, de cele mai multe ori s-au rezumat la condiția de simple formalități, nu au analizat foarte tare lucrurile, niște formalități care nu au stabilit cu adevărat o politică urbană. Probabil că ar trebui să se schimbe abordarea.

Răzvan Dracea: Ce înseamnă clădirea efectiv, obiectul industrial de astăzi? Cum ar trebui tratat?

Alexandru Solomonesc: Cred că putem să sumarizăm cum arată în fapt. Deși ne uităm spre administrațiile publice locale și așteptăm ceva de la ele, acestea sunt reactive, driverii principali, când vorbim de dezvoltare și trend-uri, sunt dezvoltatorii, mai ales dezvoltatorii mari care pun spații sub închiriere, dar și cei locali care construiesc, dar nu au un cuvânt de spus atât de puternic. Ce am observat noi legat de urbanism este că nu prea mai pot fi reutilizate spațiile industriale vechi din proximitatea orașului. Majoritatea dezvoltărilor mari pe care le avem suferă de lipsa infrastructurii, lipsa utilităților și ne îndreptăm de multe ori spre nevoia de spațiu. Spațiul acela de multe ori este în câmp – pentru că este mai ieftin și dezvoltatorii aleg această variantă, dar și pentru că cele care sunt deja ‘’brownfield’’ nu pot fi exploatate în mod corect. Trendul pe care îl văd eu și e puțin “greșit” este că ne ducem spre terenuri ‘’greenfield’’ care nu ar trebui utilizate până nu ocupăm brownfield uri pe care le avem. Deși avem brownfield uri care au o relație cu orașul, avem și brownfield-uri care sunt mari platforme construite cândva și ar merge convertite – acele platforme au și marele avantaj că au deja și utilități. Ce vreau să spun este că ar trebui să ne uităm spre autorități, pentru că acest masterplan al planurilor industriale cu adevărat nu există și atunci dezvoltatorii reușesc să ocupe diverse zone pe care le convertesc în parcuri industriale, această tendința de a popula prin greenfield uri aduce o mare problema. Acolo ar fi focusul, să ocupăm brownfield urile care pot fi ocupate și apoi să mergem spre greenfield uri. Asta din punctul meu de vedere este foarte dificil de făcut în contextul actual.

Alt motiv pentru care este foarte dificil să ocupi o clădire în contextul industrial este pentru că cerințele s-au schimbat foarte mult și un operator industrial construiește o clădire în jurului unei tehnologii, unei linii de producție, așa că e foarte dificil pentru obiectul industrial. Acesta trebuie să fie versatil și adaptiv, dar până la urmă să se muleze pe ce produce operatorul respectiv. Trebuie să fie mulat în jurul fiecărei tehnologii sau utilizări specifice pe care o are. Dacă la logistice putem să fim flexibili și este o repetitivitate extremă, spațiile de producție sunt mulate pe ceea ce produc înăuntru. Acum, noi avem o glumă aici în birou că facem artă în panou sandwich, cu adevărat, structurile fiind dictate de trend-ul actual, în România prefabricatul din beton armat este la putere, ghidează modul în care arată construcția. Frumusețea obiectului industrial este foarte subiectivă, dar la bază, problema este una de poziționare și de încadrare într-un masterplan corect al parcurilor industriale în România.

Răzvan Dracea: Este greu de gestionat orașul. Cel mai simplu este să construiești pe greenfield.

Alexandru Solomonesc: Și cel mai ieftin. Să nu ne ferim de partea de cost care este driverul principal. În partea asta pur productivă care este dominată de corporații sau de interese economice totul este ghidat de costuri. Atâta timp cât în România poți să cumperi un greenfield și să îl convertești foarte rapid într-o fabrică, de ce m-aș duce într-un parc industrial?

Răzvan Dracea: Răspunsul ar fi tocmai că orașul trebuie să fie gestionat de către cineva – administrația publică. Aceasta ar putea să nu accepte așa de ușor să epuizăm acest spațiu verde și să ne rămână ca arie zonele industriale vechi în oraș cu care nu se întâmplă nimic. Nici nu sunt curățate, demolate, nici reconvertite, sunt efectiv niște carii. Aici cred că avem de lucru. Nu trebuiesc lăsate lucrurile la întâmplare.

Ionuț Rădulescu: Cea mai mare parte a proiectelor noastre este în spațiile greenfield. Făcând foarte multe construcții în cei 25 de ani de activitate, am avut ocazia în ultimii ani să relocam hale construite din interiorul orașului la periferie pentru a face loc unei dezvoltări urbane. Sistemele noastre constructive ne permit acest lucru, reprezentând și un avantaj important. Frisomat apare în discuție în partea a doua, când specialiștii ajung să dea o idee despre un proiect și vin către noi cu o tema privind ansamblul industrial. Din acest motiv, le lăsăm lor cuvântul în alegerea unei locații potrivite, în dimensionarea bugetului și în stabilirea unei geometrii și a unei arhitecturi.

Alexandru Ciucă: Avem câteva exemple despre reconversia spațiilor industriale. Unul dintre ele este compania Bilka din Brașov care a achiziționat o fostă platformă industrială și momentan o transformă într-o fabrică de producție pentru panouri sandwich și tablă cutată pentru care noi suntem furnizori de materiale. Pot să menționez și despre un viitor proiect în curs de construire – Shopping Centre în Ploiești – care se construiește pe o parte bună din fosta platforma PETROM. Este tot așa, ca și amplasament, în zona orașului.

Roland Sandor: Din perspectiva mea, trebuie să menționez că în majoritatea proiectelor în care am fost implicați, am observat că spațiile de retail iau locul celor industriale din proximitatea imediată a orașului. Cele industriale se mută în greenfield, unde construcțiile sunt făcute de la zero și au o gândire pe termen mai lung, probabil modulară. Aș face o legătură cu ideea de modularitate și descentralizarea producției și a spațiilor logistice. Observăm un trend în domeniul iluminatului de a furniza sisteme modulare. Tocmai din acest motiv, unul dintre cele mai populare produse este sistemul TECTON care pregătește industria pentru viitoarele investiții. Vom avea un sistem modular, adaptabil, care va permite integrarea tuturor sistemelor de gestiune, control, monitorizare într-un singur sistem de comandă.

Răzvan Dracea: Ce se întâmplă în zona industriei din perspectiva mediului? Sunt preocupări și normative legislative tot mai apăsate

Roxana Lyons: Certificarea verde este unul dintre aspectele legate de eficiența energetică. La nivel de clădiri de producție, cred că studiul modelului energetic este foarte important și este urmărit de la început, odată ce partea de proces este definită. La nivel legislativ și de reglementarea acelui 30% energie din surse alternative, se vede o preocupare din ce în ce mai vizibilă pe piață. Cam toți clienții ne întreabă mereu ce putem face, cum putem pregăti, însă lucrurile sunt la nivel de pregătire, avem soluțiile, studiem, le propunem și se implementează până la un anumit nivel, așteptând o modalitate de aplicare a acestei obligativități din partea administrației. Toată lumea este ocupată de acest lucru fiindcă duce la niște costuri mult mai mari, sunt niște investiții care trebuiesc făcute și de cele mai multe ori, lucrurile nu se opresc la panouri solare, ci se duc mai departe.

Răzvan Dracea: Cum abordați problemele eficienței energetice scăzute în proiecte?

Daniel Tellman: Sunt tipuri diferite de clienți. Cei care sunt conștienți de ce înseamnă impactul clădirilor și a activității lor asupra mediului și asupra costului de întreținere. Cei conștienți sunt și informați și deseori, noi ca și specialiști, avem un partener de discuție și soluțiile pe care le analizăm merg lin în proiectare. De regulă, acești clienți sunt străini și au deja experiența costurilor ridicate prin experiența din țările în care își dezvoltă profilul industrial, atunci deseori cu ei reușim să implementăm soluții care depășesc cerințele normate la noi. După, sunt clienții neinformați sau mai puțin informați și aici rolul nostru este de a pune lucrurile pe masă și de a oferi soluții alternative. Le oferim scenarii în așa fel încât să poată să înțeleagă beneficiile unei proiectări îngrijite din punct de vedere energetic. Din păcate, legislația noastră nu este una clară.

Șerban Juverdeanu: Noi încercăm să transformăm într-un soi de incentive acest concept. Evident că orice hala de producție sau refrigerate are un consum semnificativ și aici poate să fie un added value foarte mare pentru un dezvoltator în relația cu concurența. Nouă ne plac panourile fotovoltaice foarte mult, avem și loc pentru ele. Avem chiar în București pe aproape de 50 mii de m2 de acoperiș al clădirii existente și al fazei în dezvoltare unde vom instala panouri fotovoltaice. Pe moment, folosim energia doar pentru uz intern. Este un adaos mare. Noi ne-am gândit la proiectul ăsta pentru că este aproape exclusiv ocupat de spații de congelate, de frig, spații pentru online, e un consum destul de mare. Deci nu e un moft pentru a obține o certificare, chiar ne ajută și este și un incentive interesant pentru că putem reduce foarte mult factura de consum.

Ionuț Rădulescu: Partea această de energie verde, ceea ce am constat noi în ultimii ani, am ajuns chiar ca în peste din 20% din proiectele de hale să prevedem montajul de panouri fotovoltaice. 80% din halele noastre au acoperișul în două ape și atunci lucrul ăsta facilitează amplasarea unor astfel de panouri. Pe lângă asta, am observat că dimensiunea de panouri și atenția la detalii este din ce în ce mai pregnantă, ceea ce ne bucură. Dincolo de faptul că structurile noastre metalice sunt 100% reciclabile.

Despre SHARE TALKS – seria de pre-evenimente ale SHARE Bucharest 2021

SHARE Architects și Ordinul Arhitecților din România anunță cea de a 29-a ediție a Forumului Internațional de Arhitectură și Inginerie – SHARE Bucharest 2021 în data de 4 noiembrie, la București.
În preambulul celui mai amplu forum de arhitectură și inginerie al toamnei, invităm specialiști și beneficiari la o serie de mese rotunde virtuale pe teme specializate. Dezbaterile SHARE Talk sunt întâlniri de networking și de business și pregătesc conferințele tematice din cadrul forumului.
Solicitările de informații privind participare la evenimente, în calitate de speakeri sau parteneri, se pot transmite la adresa share@abplusevents.com.

Despre SHARE

Forumul SHARE a devenit în ultimii 20 de ani o rețea esențială de networking pentru profesioniștii din industria construcțiilor și arhitecturii din Europa Centrală și de Sud Est. Forumurile creează o platformă eficientă de cunoaștere și de înțelegere a diversității fenomenului arhitectural contemporan. În prezent, evenimentele SHARE au loc în Albania, Bulgaria, Bosnia & Herzegovina, Cyprus, The Czech Republic, Greece, Hungary, North Macedonia, Poland, Slovakia, Slovenia, Serbia, România, iar Comunitatea SHARE cuprinde peste 50.000 de membri din întreaga lume.

Related posts

În anul pandemiei, românii au investit cei mai mulți bani în amenajarea curților cu pavele

Nicolae Pop

Bancherul român Mihai Precup vrea să schimbe Europa de Est prin dezvoltarea piețelor de capital

redactia

Cluj: Începe reabilitarea, cu fonduri europene, a Drumului Bistritei

Stefana Muresan

Forumul Invest Satu Mare, autorităţile şi mediul privat la aceeași masă

Stefana Muresan

Romgaz a afişat un profit net în creştere cu 82,4% în 2017

Stefana Muresan

Viarom va moderniza străzile din cartierul industrial al Turzii

Nora Dumitrescu

Viitorii designeri ai industriei mobilei, formați dintre studenții de la arte

Nora Dumitrescu

Business Focus Timișoara: lideri în business și programe speciale de employer branding, inteligență emoțională și leadership

Ionut Oprea

Banca Transilvania vrea să preia restul de 33,23% din acţiunile Victoriabank

Stefana Muresan

”Pita de Sântimbru”, prima pâine ecologică din România

Stefana Muresan

Aeroportul Internațional Cluj se pregătește pentru zborurile intercontinentale

Stefana Muresan

Impact Hub, activ de la 1 martie

Transilvania Business

Oboseala la români: peste 9 din 10 persoane din mediul urban suferă de ea

Ligia Voro

Tinerii își prezintă ideile de business în fața antreprenorilor de top din România

Nicolae Pop

Maramureșul are stand virtual de Târgul de Turism al României

Nora Dumitrescu

Hexagon Offices & Apartments – Lucrările de finalizare ale primei investiții KÉSZ Group în România au început

redactia

Rynair sarbatoreste un milion de clienti pe Aeroportul Bucuresti

Documentaţia licitaţiei pentru construirea terminalului Aeroportului Braşov-Ghimbav, avizată de ANAP

redactia

Încep lucrările la pasajul de sub Bulevardul Magheru din Oradea

Ligia Voro

[Enjoy Transylvania!] Drumul aurului

Transilvania Business

Programul „Generaţia Tech” se lansează la Oradea

Traian Dan

Un restaurant din Cluj, cel mai bun din România

Nora Dumitrescu

Cursele de pe aeroporturile din Timişoara, Oradea și Cluj-Napoca urcă vânzările pe litoral

Stefana Muresan

ACI Cluj conectează energetic Moldova la Europa. Proiectul Transgaz Iași-Ungheni-Chișinău – faza a II-a a luat startul

redactia

Leave a Comment