Am mai scris despre acest subiect și cu alte prilejuri, dar de câte ori revăd aceste plaiuri nu mă pot abține de la a încerca să descriu bucuria sufletului ce emană din artistica priveliștii. Că Dumnezeu face minunile asta știm, dar ce face mâna omului, a țăranului de rând, din minunile create de Dumnezeu, asta cu siguranță că Maramureșul vi le poate devoala. Maramureșul, această obârșie a multor cnezate ardelenești și a toată Moldova, păstrează până la cele mai mici detalii tabieturile inteligenței primare.
Nu vei putea pătrunde nicicând în măruntaiele acestor taine dacă nu te-ai înnăscut cu ele. Poți doar să le admiri, să le invidiezi, să le studiezi, să le lauzi sau să le povestești. Pentru a fi de aceeași părere cu mine, sau din contră, pentru a mă contrazice trebuie neapărat să veniți la fața locului. O zi, o săptămână, o lună, un an… oricum nu vă ajunge pentru a descoperi tot, dar câteva argumente pentru a vă forma propria părere veți găsi.
Harta Maramureșului e vastă și eterogenă din punct de vedere al formelor de relief, al componenței zăcămintelor, al zonelor folclorice, al artelor populare aplicate (țesut, olărit, folclor, pictură naivă…), dar, ca orice hartă, are un centru. Dacă centru administrativ și cultural este la Baia Mare, cel al sporturilor de iarnă la Cavnic, Borșa și Mogoșa-Șuior, cel al căilor ferate la Vișeu (Mocănița, sâc!), al creștinismului la Bârsana, nu este mai puțin adevărat că centrul sănătății trupești se află la Ocna Șugatag.
I-am spus centrul sănătății trupești, dar Ocna Șugatag este și centrul geografic al județului ceea ce face să fie foarte căutat de toți cei ce vor să „trăiască” un pic în Maramureș. Îmi spunea un râșnovean (jud. Brașov), un profesionist al motoarelor pe două roți, că anul trecut a străbătut 1400 de km pe toate șoselele și drumurile colbuite ale Maramureșului și tot n-a reușit să vadă tot ce și-a propus. Așa că anul acesta a venit din nou. Cu soția. Pe patru roți.
Am regăsit zâmbetul înțelegător de sub mustața neaoșă a gazdei mele obișnuite, Pop, asul din deal. De ce-i spun așa? E simplu. El este factotumul, amfitrionul, pensiunii Popasul din Deal. Cum ieși din Ocna Șugatag pe mâna stângă de-o iei spre Sighet. O recomand cu drag oricui în afară de cheflii, infractori și răuvoitori.
O pensiune în care modernul se asortează natural cu tradiția. Aflată la marginea pădurii Crăiasca, pașii tăi oricând se pot strecura pe lângă spațiul amenajat special pentru un barbeque, pătrunzând astfel pe cărările umbrite de foioase și conifere. Aici, foioasele și coniferele și-au unit coroanele astfel luând naștere unul dintre cei mai curioși arbori de pe teritoriul României, laricele.
Nici un „chef” de la marile restaurante ale planetei nu vă pot găti o ciorbă ardelenească, sarmale sau balmoș ca bucătăresele de la Popasul din Deal. Dacă vin alde Michelin (ăia cu stelele) pe aici nu mai pleacă chiar dacă singurele anvelope din zonă sunt cele ale bicicletelor de munte (mountain-bike) pe care Pop, asul din deal, le oferă cu generozitate îndrăgostilor de natură.
Trebuie să recunosc că îmi face plăcere să vă dezvălui numărul de telefon, adresa de e-mail și pagina electronică ale Popasului din Deal, adrese la care puteți afla mult mai multe detalii despre zonă decât am reușit să vă relatez aici.
