De 12 ani, doi tineri antreprenori din Sebeș dezvoltă o afacere cu struți și și-au propus ca ferma lor să devină cel mai mare exportator de carne de struț din Europa. Struțul nu este „găina cu ouă de aur”, dar dacă ai răbdare, afacerea îți poate aduce rezultatele dorite, spun ei.
Anca și Ioan Marius Fărcașiu s-au născut și au crescut în Sebeș. După nuntă, s-au gândit ce pot să facă mai bine cu banii adunați, iar ideea nu a întârziat să apară. „Am început afacerea acum 12 ani ca o mică fermă de familie. S-a întâmplat dintr-o pură curiozitate, o curiozitate nebună aș numi-o. Am urmărit atunci la TV un reportaj despre o fermă de struți din Africa de Sud și ne-a trezit imediat interesul. Am început să citim, să analizăm ce soluții există și dacă am putea înființa și noi aici una. Ne-am dorit să facem ceva inedit, chiar dacă niciunul dintre noi nu are studii agricole”, își amintește Anca.
Totul a început cu o documentare amănunțită despre modul în care se cresc struții; mai mult din cărți decât de la cele câteva ferme care activau la acel moment în țară. Căci proprietarii nu erau dispuși să-și dezvăluie experiența. „Dar și în cărți foarte multe informații erau contradictorii; ne-am dat seama că nu erau scrise de niște specialiști sau de crescători de struți”.
Primele investiții, primele greșeli
Dezvoltarea fermei a început cu o investiție de 3.000 de euro, bani cu care tinerii antreprenori au cumpărat prima familie, compusă dintr-un mascul și două femele. „Am amenajat un țarc în grădina socrilor. Ne-am cumpărat și un incubator, pe care am plătit 1.500 de euro, unul mic, second hand, pe care l-am pus în pivnița casei, că alt spațiu nu aveam atunci. După aceea, am cumpărat 40 de puișori, pentru care am plătit aproape 4.500 de euro”, ne spune Anca Fărcașiu. De fapt, aceasta a și fost prima lor greșeală – lipsa spațiului suficient. „Prima noastră recomandare și sfatul nostru pentru toți cei care vor să crească struți este să dispună de un spațiu cât mai mare. Struțul este o pasăre în continuă mișcare”.
Au urmat mai multe încercări de identificare a modului corect de alimentație. „Am întâmpinat greutăți, pentru că nu știam cu ce să-i hrănim, nu aveam rețete adecvate și am început să avem pierderi. Din cei 40 de pui am rămas la un moment dat cu 20. La reproducători nu am avut probleme. Nu știam prea bine parametrii de incubație. Din 19 ouă am reușit să scoatem un singur puișor în primă fază. Dar nu ne-am dat bătuți, chiar din contră ne-am simțit foarte motivați să rezolvăm erorile și să reușim la următoarea încercare. Am început să colaborăm cu ingineri specializați pe nutriție. Ei ne-au pregătit rețete adecvate pentru fiecare categorie de vârstă. Și de acolo am început să avem un randament din ce în ce mai bun. Hrana struților o reprezintă masa verde în proporție de 70%, care poate fi lucernă, trifoi sau pășune și completarea de 30% sunt cerealele, preponderent grâu, porumb etc… În al doilea an am învățat și incubația corectă. Am reușit astfel să scoatem mai mulți pui. Apoi i-am selectat pe cei mai frumoși pe care i-am lăsat pentru formare de familie. Și tot așa, am făcut chestia asta timp de 12 ani. Acum am ajuns să avem 100 de reproducători în ferma noastră. Acum, posibilitatea de incubație este de 1.000 de pui pe an, care este și capacitatea maximă pe care o avem în prezent”, ne povestește Anca Fărcașiu. În total, la ferma de struți de la Sebeș erau 500 de struți maturi în momentul în care am realizat interviul.
Din fermă, la ușa clienților
Ferma „Ograda cu struți” de la Sebeș se întinde în prezent pe 5 hectare. Din 2017, proprietarii au reușit să-și amenajeze propriul abator, ceea ce le permite ca toate procesele de la sacrificare și până la ambalarea cărnurilor și a produselor din carne de struț să se realizeze pe teren propriu.
Anca Fărcașiu spune că aproape toată carnea de struți a fost până la începutul pandemiei vândută în afara României. În ultimul an printre adepții cărnii de struț se numără și românii, mai ales că antreprenorii au creat propriul magazin online care livrează coletele cu diferite tipuri de produse, printr-o rețea de distribuție, direct clienților. Produsele ajung a doua zi în principalele orașe din țară.
În ceea ce privește efectul pandemiei Covid-19, antreprenorii spun că cel mai dificil a fost atunci când clienții din HoReCa solicitau rezilierea contractelor din cauza suspendării activității. „Dar am înțeles acest lucru. A fost o chestiune pe care n-a putut s-o prevadă nimeni. Astfel, am încercat alte metode, ori să ajungem noi nemijlocit la oameni, ori prin intermediul altor parteneri, cum ar fi băcăniile din diverse localități. A fost greu. Dar n-am stat să așteptăm, trebuia să găsim soluții”.
Estimativ, în prima perioadă de pandemie „Ograda cu struți” a pierdut aproximativ 25-30% din vânzări. Anul trecut cifra de afaceri a fost de 800.000 de euro.
Dintr-un struț de 100 de kg rezultă 30 de kg de carne
În ciuda staturii sale impunătoare, struțul nu oferă la fel de multă carne precum tind mulți să creadă, țin să precizeze crescătorii acestei păsări. „Greutatea de sacrificare a struțului este de aproximativ 100 kg. Din cele 100 kg, noi obținem maxim 30 kg de pe tot struțul. Practic, toată provine de pe pulpe. Iar acolo sunt 14 grupuri de mușchi. Carnea se împarte în trei categorii: fileul, care e partea cea mai fragedă; steakul, care se aseamănă foarte mult cu cel de vită și dramul, care este pulpa inferioară. Acesta fiind un mușchi folosit la mers, este destul de rigid, respectiv e mai bine să fie procesat, fie pentru șnițele, fie înăbușit mai mult, dacă alegem să pregătim o friptură”, ne explică Anca Fărcașiu.
Fileul și steakul sunt comercializate la caserolă: 200 grame pe caserolă, vidată. Sunt două bucăți în caserolă, practic porția pentru o persoană la o masă. Pe lângă aceste produse mai există și carne tocată, mici, cârnăciori etc. Proprietarii fermei de la Sebeș spun că micii se vând cel mai bine.
În ceea ce privește condițiile meteo, proprietarii fermei de la Sebeș spun că struții sunt foarte rezistenți. „Noi chiar am rămas surprinși, fiind o pasăre exotică ne-am așteptat să avem probleme, dar ei nu intră în adăposturile lor nici măcar iarna. S-au aclimatizat foarte bine. Îi influențează clima doar în ceea ce privește ouatul. Dacă simt că e prea scăzută temperatura, întârzie un pic. Avem femele care ouă o dată la 2 zile, altele o dată la 3 zile. Depinde mult de femele și de perioade”. În cazul incubației ouălor, aceasta are o durată de 42 de zile.
Struțul nu e „găina cu ouă de aur”
Astfel, cea mai mare provocare a unei afaceri cu struți o reprezintă răbdarea. „Mulți din clienții noștri care vin și își cumpără pui se așteaptă că o să cumpere găina cu ouă de aur. Adică, azi să cumpere struții și mâine deja se visează cu un Porsche la poartă. Această activitate necesită însă perseverență și muncă, dar rezultatele vin. Dacă noi am reușit, oricine poate să reușească. Asta e cea mai mare problemă pe care am văzut-o la persoanele care vor să înceapă o astfel de afacere, faptul că nu au răbdare”, subliniază Anca Fărcașiu.
Anca și Ioan Fărcașiu vor să transforme ferma de la Sebeș în cel mai mare exportator de carne de struț din Europa. Încheie astfel: „Vrem să ne extindem în continuare. Noi vrem să devenim cel mai mare exportator de carne de struț din Europa. Acesta e planul nostru. Și vrem să ne dezvoltăm în continuare ca și număr de struți, ca și suprafață, ca și capacitate de stocare a cerealelor. Cu siguranță nu ne oprim aici”.
Un struț la vârsta de o lună costă 100 de euro. La abatorizare – 2,8 euro pe kg în viu, pentru struții care sunt mai mari de 100 de kg. Deci, aproximativ 280 de euro primește un crescător de struț dacă îl aduce la 100 kg.
(TB nr. 102, mai-iunie 2021)
