Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

Hidrogenul – noul normal în era Green Deal

Ecology energy solution. Power to gas concept. Hydrogen energy storage with renewable energy sources – photovoltaic and wind turbine power plant in a fresh nature. 3d rendering.

De anul trecut, Uniunea Europeană are o strategie privind hidrogenul, resursă recunoscută ca fezabilă pentru atingerea obiectivului de decarbonare până în 2050. În afara valorii sale energetice, hidrogenul reprezintă o materie primă pentru industrie, poate fi utilizat în transporturi, construcții etc. România, recunosc oficialii Ministerului Energiei, va avea o astfel de strategie. Când?, încă nu se știe.

 

Considerăm că în acest moment, fiecare european a auzit cel puțin o dată de decarbonare, emisii de gaze cu efect de seră, Acordul de la Paris sau Pactul Verde European. Uniunea Europeană are ambiții mari în ceea ce privește decarbonarea și una dintre direcții este utilizarea hidrogenului în acest proces complex.

Ca un pas înainte, Comisia Europeană (CE) a adoptat “Strategia hidrogen pentru o Europă neutră din punct de vedere climatic”.

În introducerea strategiei, așa cum a fost formulată de Comisia Europeană, pentru a justifica de ce este nevoie de o foaie de parcurs pentru hidrogen, se arată următoarele:Hidrogenul se bucură de o atenție reînnoită și în creștere rapidă în Europa și în întreaga lume. Hidrogenul poate fi utilizat ca materie primă, combustibil sau transportator de energie și stocare și are multe aplicații posibile în sectoarele industriei, transporturilor, energiei electrice și al clădirilor. Cel mai important, nu emite CO2 și aproape nici o poluare a aerului atunci când este utilizat. Astfel, oferă o soluție pentru decarbonarea proceselor industriale și a sectoarelor economice în care reducerea emisiilor de carbon este atât urgentă, cât și greu de realizat. Toate acestea fac hidrogenul esențial pentru a sprijini angajamentul UE de a atinge neutralitatea până în 2050 și pentru efortul global de punere în aplicare a Acordului de la Paris”.

Strategia adoptată în vara lui 2020 a fost urmată de semnarea de către 23 de state din Europa a unui document intitulat “Manifesto for development of the european hydrogen technologies and system value chain”. Printre semnatarele documentului agreat în decembrie se numără și România. “Suntem de acord că și tehnologiile hidrogenului pot contribui atât la crearea de locuri de muncă industriale durabile, cât și la realizarea obiectivelor europene privind energia și clima, în conformitate cu Acordul de la Paris. Reamintim comunicarea Comisiei Europene privind „O strategie a hidrogenului pentru o Europă neutră din punct de vedere climatic” și concluziile Consiliului „Către o piață a hidrogenului pentru Europa”, susțin reprezentanții statelor semnatare.

Prin acest document, se pun bazele colaborării transfrontaliere și a colaborării pe mari proiecte de investiții comune pentru a sprijini dezvoltarea și implementarea tehnologiilor și sistemelor de hidrogen.

“Proiectele comune vor include sectoare de-a lungul întregului lanț valoric al hidrogenului, în special (i) producția sigură și durabilă de hidrogen cu emisii reduse de carbon, în care ar trebui să se pună accent pe hidrogenul provenit din surse regenerabile și derivatele acestuia, (ii) fabricarea echipamentelor (incl. electrolizoare și echipamente pentru mobilitate grea, cum ar fi vehicule comerciale ușoare, autobuze, camioane, căi ferate greu de electrificat, transport maritim sau aviație), (iii) soluții pentru stocarea, transportul și distribuția hidrogenului (inclusiv stațiile de alimentare de-a lungul drumurilor, șine și porturi) și (iv) aplicații industriale ale hidrogenului (inclusiv decarbonarea instalațiilor industriale). Proiectele ar trebui să cuprindă activități de cercetare, dezvoltare, inovare, prima desfășurare industrială și implementarea pe scară largă a instalațiilor, fabricilor și rețelelor conexe, pe baza unei abordări grupate, acolo unde este posibil, pentru a realiza o gamă inițială de hidrogen semnificativ – reduceri bazate pe emisiile de GES, având astfel o mare importanță pentru obiectivele strategiei de mediu, energie și strategii de transport ale Uniunii”, se mai arată în document. În acest scop, sunt necesare dezvoltarea Proiectelor Importante de Interes Comun European (IPCEI) în domeniul tehnologiilor și sistemelor de hidrogen, consideră semnatarii, motiv pentru care la finalul documentului a fost agreat un calendar privind lansarea IPCEI și coordonarea cu Comisia Europeană, Alianța Europeană pentru Hidrogen Curat și industria europeană. Proiectele ar urma să fie aprobate până la finalul acestui an, iar în 2022 să înceapă deja implementarea. Ar mai fi de menționat că, la nivel european, ca infrastructură de transport al hidrogenului există o rețea de 1.500 km de conducte dedicate.

Însă pe viitor, ca parte din strategia CE privind hidrogenul: “Infrastructura adecvată este o condiție pentru dezvoltarea hidrogenului la nivelul UE, dar nevoile specifice de infrastructură vor depinde de modelele de dezvoltare, atât în ceea ce privește producția, cât și utilizarea. Cererea de hidrogen va fi satisfăcută în mare măsură prin producția localizată într-o fază inițială, de exemplu în clustere industriale sau în producția de hidrogen pentru stațiile de realimentare. Cu toate acestea, pentru dezvoltarea ulterioară vor fi necesare rețele locale și opțiuni de transport mai ample. Vor trebui luate în considerare diferite opțiuni, inclusiv reorientarea infrastructurii de gaze existente”.

 

Cum stăm acasă

 

Invitat în conferința online a Energynomics – “Proiectul Hidrogen – dezbaterea pentru România”, al cărei partener media a fost și Transilvania Business, secretarul de stat în Ministerul Energiei Dan Drăgan a susținut că țara noastră va avea o strategie energetică și un Plan Național integrat de energie și schimbări climatice, care vor fi aprobate de Guvern, și, separat, o strategie privind hidrogenul, la elaborarea căreia vor fi invitați să participe nu doar reprezentanții sectorului energetic, ci și cei din industrie și alte domenii, atâta vreme cât utilizarea hidrogenului e complexă. Ca mențiune, România este printre puținele țări care nu au la acest moment o strategie privind hidrogenul.

“Este important ca producția de hidrogen să poată fi folosită ca sistem de stocare a energiei. Având în vedere noua strategie și noile capacități de producere din surse regenerabile, de 6,9 GW, considerăm că va exista o piață semnificativă a hidrogenului, ca element de stocare. Există ințiative în piață prin care companii care doresc să dezvolte centrale pe gaz, iar în acest moment aceste proiecte sunt dezvoltate ca o viziune integrată, respectiv producția de hidrogen din surse regenerabile și folosirea hidrogenului în amestec cu gazul în producția de energie electrică. Prin această modalitate se dorește ca această producție să fie sustenabilă și să aibă emisii cât mai reduse de dioxid de carbon. Am văzut iarăși aplicații industriale și cred că industria se va îndrepta către hidrogen, pentru a fi folosit într-un mod mai intensiv în viitor”, a punctat Dan Drăgan, secretarul de stat în Ministerul Energiei, în conferința Energynomics.

Reprezentantul ministerului a oficializat astfel utilizarea în continuare a gazelor naturale, ca resursă de tranziție, însă rămâne neclar dacă Uniunea Europeană a acceptat acest parcurs.

Iar revenind la proiecte, ceea ce a mai oficializat Dan Drăgan este continuarea dezvoltării rețelor de gaze, în contextul în care mai toate comunitățile locale din România au început să proiecteze distribuții de gaz, astfel încât această resursă să fie utilizată pentru încălzire în locul altor combustibili fosili. O modalitate tot poluantă, însă într-un procent relativ mai redus, dar extins pe întreg teritoriul țării. Pentru a contrabalansa utilizarea gazelor naturale, acestor proiecte li se va aplica un retuș în acord cu noua direcție europeană de integrare a hidrogenului în sectorul energetic și nu doar.

“Toate rețelele de gaz care vor fi dezvoltate și puse în funcțiune în perioada următoare vor trebui să fie rețele care să accepte în transfer și gazele decarbonate, și aici ne referim inclusiv la hidrogen”, a explicat secretarul de stat în Ministerul Energiei.

Pentru dezvoltarea rețelelor de gaze adaptate pentru a transporta și distribui mixul de gaze decarbonate, alocarea anunțată de Ministerul Energiei se cifrează la 600 de milioane de euro, prin Programul Operațional Infrastructura Mare. Alți bani sunt prevăzuți pentru proiecte pe hidrogen în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), undeva în aceeași sumă, însă vom vedea exact ce proiecte vor fi susținute după încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană. Ministrul Energiei, Virgil Popescu a anunțat până acum un proiect combinat – gaz – hidrogen la Halânga, județul Mehedinți, “o centrală de producere a energiei electrice pe gaz natural în amestec cu hidrogen de 150 de MW, un parc solar de 50 MW și o producție prin electroliză de hidrogen, iar hidrogenul produs cu cea regenerabilă va fi reintrodus în circuit și ars în amestec cu gaz natural” și un proiect similar la Mintia, în locul termocentralei care aparține de Complexul Energetic Hunedoara, Transgaz propune un proiect pilot privind inclusiv injectarea de hidrogen în rețelele de transport gaze naturale, iar Nuclearelectrica și Hidroelectrica și-au anunțat intenția de a deveni producători de hidrogen.

Ceea ce este clar este faptul că proiectele pe PNRR trebuie să fie viabile și realizabile până în august 2026, astfel sumele de bani alocate vor fi pierdute.

 

Industria chimică nuanțează dezbaterile

 

Invitat în aceeași conferință, Mihai Aniței, președintele Federației Patronale a Producătorilor din Chimie – Metachim, a ridicat o altă problemă pe care strategii guvernamentali nu au reușit să o rezolve în ultimii 20 de ani, cel puțin, – utilizarea gazelor naturale în industrie pentru obținerea de produse cu valoare adăugată mare și nu simpla sa ardere, cum se întâmplă și acum, și după cum arată acele proiecte locale de dezvoltare de distribuții de gaz, va fi și în viitor o direcție. Singurele proiecte mari în zona publică, care încearcă să valorifice gazul superior rămân Centrala Electrică de la Iernut a Romgaz, un proiect deblocat recent, cu termen de finalizare 2022, după mai multe prelungiri și un anunț de reziliere a contractului, respectiv un proiect al unei fabrici de metanol care să fie realizat de același producător de gaz autohton.

“Obiectivul Europei privind producția de hidrogen este de un milion de tone de hidrogen până în 2030 și 10 milioane de tone până în 2050. Producția nu este un lucru complicat, însă nu toată lumea este la fel de norocoasă cum e Chimcomplex – să producă hidrogen ieftin din hidroliza sării. Vă spun, ca reprezentant al industriei chimice în ansamblu, că trebuie să gândim etapizat. Industria are o viziune, mai întâi până în 2030 să rezolvăm problema stocării și energia verde să devină accesibilă ca să o putem folosi pentru a produce hidrogen, să nu uităm că hidrogenul pentru industria chimică este și materie primă, să nu ajungem la terminologia că ardem hidrogenul de pomană, așa cum a fost și cu gazul, și să nu uităm că avem și amoniac, care are aceeași valoare energetică ca hidrogenul. La fel amoniacul se poate produce prin hidroliză, din gaz și se poate stoca”, a punctat Mihai Aniței.

Președintele Metachim a subliniat că toate acestea nu se pot dezvolta fără o legislație europeană privind emisiile de carbon, în contextul în care industria, cea chimică în special, plătește foarte mult pentru certificatele privind emisiile de carbon, pentru că altfel: “Tranziția aceasta bruscă către hidrogen poate distruge o mare parte din industrie dacă nu o facem etapizat și trebuie direcționate fonduri spre partea de stocare și pentru producție”.

Dacă aminteam de Chimcomplex, e de menționat că vorbim de cel mai mare producător de hidrogen din țară și din Europa de Est.

“Chimcomplex este astăzi cel mai mare producător de hidrogen din Europa de Est. Producem zilnic la nivelul companiei 15 tone de hidrogen prin electroliza apei și avem o capacitate de producție anualizată de 5,400 de tone. În actualul context economic în care asistăm la o schimbare de paradigma energetică, Chimcomplex va fi tot mai activ în producția de hidrogen. Suntem singura companie din România cu un potențial real de a utiliza acest combustibil, al viitorului apropiat, ca materie primă pentru procesele și produsele chimice, adaugându-i-se astfel valoare mai mare decât folosirea sa în energie. Proiectul nostru cu privire la hidrogen lansat sub brandul GreenComplex se află în analiză guvernamentală”, a declarat Tivadar Runtag, CEO Chimcomplex, la prezentarea rezultatelor companiilor pe anul trecut.

Compania investește continuu în eficiența energetică și în viitorul apropiat are în vedere realizarea celei de a patra centrale de cogenerare de înaltă eficiență de 50 MW, la Rm. Vâlcea.

De altfel, Dumitru Coman, CTO Chimcomplex, prezent în conferința Energynomics, a subliniat că “hidrogenul este și chimie, și energie, prezentând cum se pot utiliza CO2 și hidrogenul din energie verde pentru a produce chimicale verzi, cu un consum de energie de 40 de ori mai mic.

“Inovația cu care vine Chimcomplex este aceea de a pune la un loc chimia de sinteză, prin tehnologii validate deja, utilizând hidrogen și dioxid de carbon pentru a genera un lanț de produse chimice cu foarte mare valoare adăugată”, a explicat Dumitru Coman, CTO Chimcomplex.

Acesta a mai arătat că dezvoltarea unei investiții într-un electrolizor cu o capacitate de aprox. 35 MW se cifrează la 70 milioane de euro.

Pași semnificativi în această direcție a făcut și industria de fertilizanți în Europa. Sunt companii care au proiecte de producere de amoniac verde, cum este Yara, spre exemplu, ceea ce presupune un sistem de electroliză, iar prin electroliză obții hidrogen.

“Am avut o întâlnire cu alianța Hydrogen Europe. Există o previziune conform căreia hidrogenul costă 5 euro/kg, iar în România, Ucraina, Bulgaria ar fi 3 euro/kg pentru că sunt mai favorabile condițiile de climă în ceea ce privește potențialul eolian și fotovoltaic. Însă, cu un preț de 5 euro, înseamnă că doar hidrogenul pentru producerea unei tone de amoniac ne-ar costa 900 de euro, în timp ce prețul actual al unei tone de amoniac este de 300 de euro, ceea ce ar însemna creșterea prețurilor la fertilizanți. În consecință, trebuie să vedem care este impactul acestei tranziții, iar pentru România este clar că gazul este principala resursă de tranziție, însă ar trebui combinat cu captarea și stocarea dioxidului de carbon. În România se extrage gazul de peste 100 de ani, dioxidul de carbon poate fi injectat și stocat în pământ în acele câmpuri de gaz rămase goale. În concluzie, consider că strategia României ar trebui să includă utilizarea rezervelor de gaze naturale pe care le are, stocarea carbonului în vechile câmpuri de gaze naturale abandonate și să obțină resursele financiare care să îi permită finanțarea următoarei tranziții, de la gaze naturale la hidrogen. Energia electrică obținută din centrale fotovoltaice trebuie să crească de la 2% la 20-25%, ceea ce presupune o investiție uriașă. Dacă ne gândim doar la Azomureș, am avea nevoie de 10.000 de hectare de panouri solare pentru a compensa gazul pe care îl folosim. Chiar dacă am avea această suprafață, nu avem infrastructura de a aduce energia electrică în procesul de producție”, ne-a declarat Harri Kiiski, CEO Azomureș Târgu Mureș.

Ceea ce ar trebui să reținem în acest context este faptul că nu doar industria este afectată, ci și oamenii. Pentru că acele case care sunt în prezent încălzite cu gaze naturale vor începe să plătească pentru emisiile de CO2 și va veni un moment când toate orașele ar trebui să treacă la un sistem municipal de încălzire, deoarece într-o centrală mai mare, emisiile de CO2 pot fi captate și stocate. Casele ar putea fi încălzite cu energie electrică pentru a nu avea emisii de gaze cu efect de seră, însă aici intrăm pe un alt teritoriu minat legat de dezvoltarea rețelelor electrice și de prețul energiei electrice.

În final, nu ne rămâne decât să sperăm că vom vedea în perioada următoare care e strategia de hidrogen și să depășim cele spuse, în cadrul conferinței Energynomics, de Ioan Iordache, director executiv al Asociației pentru Energia Hidrogenului din România și cercetător științific în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice Râmnicu Vâlcea – ICSI: “Din păcate, momentul nu ne aparține, suntem cumva forțați de evenimente și de contextul european să digerăm acest hidrogen”, mai ales că a amintit că asociația pe care o reprezintă face lobby pentru această resursă încă din 2012.

 

Ce tip de hidrogen va fi sprijinit de strategie?

 

Hidrogenul din surse regenerabile este elementul central al strategiei, având în vedere că are cel mai mare potențial de decarbonizare și, prin urmare, este cel mai compatibil cu obiectivul UE privind neutralitatea climatică.

Strategia recunoaște, de asemenea, rolul altor procese de producere a hidrogenului cu emisii scăzute de dioxid de carbon, de exemplu prin utilizarea captării și stocării dioxidului de carbon sau a altor forme de energie electrică cu emisii scăzute de dioxid de carbon, pentru a curăța producția de hidrogen existentă, a reduce emisiile pe termen scurt și a extinde piața.

Diferențierea între tipurile de hidrogen va permite adaptarea cadrelor de politică de sprijin în funcție de beneficiile hidrogenului în ceea ce privește reducerea emisiilor de dioxid de carbon pe baza unor criterii de referință și a certificării.

 

Cum poate sprijini hidrogenul redresarea, creșterea economică și crearea de locuri de muncă?

 

Investiția în hidrogen va fi un motor de creștere care se va dovedi esențial în contextul redresării în urma crizei COVID-19. Planul de redresare al Comisiei evidențiază necesitatea de a debloca investițiile în principalele tehnologii curate și în lanțuri valorice, pentru a promova creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă. Acesta subliniază că hidrogenul curat este unul dintre domeniile esențiale care trebuie abordate în contextul tranziției energetice și menționează o serie de posibile căi de a o susține.

În plus, Europa este extrem de competitivă în ceea ce privește fabricarea de tehnologii nepoluante pe bază de hidrogen și este bine poziționată pentru a beneficia de o dezvoltare globală a hidrogenului curat ca vector energetic. Investițiile cumulate în hidrogen din surse regenerabile în Europa ar putea ajunge la 180-470 de miliarde EUR până în 2050 și la aproximativ 3-18 miliarde EUR pentru hidrogenul bazat pe combustibili fosili cu emisii scăzute de dioxid de carbon. În combinație cu întâietatea tehnologică a UE în domeniul surselor regenerabile de energie, apariția unui lanț valoric al hidrogenului care deservește o multitudine de sectoare industriale și alte utilizări finale ar putea angaja în mod direct și indirect până la 1 milion de persoane. Analiștii estimează că hidrogenul curat ar putea satisface 24 % din cererea mondială de energie până în 2050, cu vânzări anuale în valoare de 630 de miliarde EUR.

 

de Ligia VORO

Articol publicat în ediția 102 a revistei Transilvania Business, mai – iunie 2021

 

 

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

Pria Gala Fermierilor din Transilvania - 17 septembrie

Articolul următor

Fabricile de baterii auto pentru vehicule electrice – o soluție

Citește și despre galele The Voices of Business Awards:
The Voices of Business Awards Cluj 2023
The Voices of Business Awards Alba 2023
The Voices of Business Awards Sibiu 2023
The Voices of Business Awards Brașov 2023
Citește și:
Zi de Zi știri economice:
Loading RSS Feed
Total
0
Share