Ca să aducem turiștii nemți în Transilvania, trebuie să ne punem la punct infrastructura rutieră, îndeamnă managerul Centrului Cultural German (CCG) Cluj. Companiile germane au început să investească aici nu numai în producție, ci și în cercetare, însă bătălia pe specialiști devine una aprigă.
Ați lucrat în Germania, Africa, România. Care ar fi diferența între aceste țări?
Ar fi cu mult mai multe asemănări. În Europa avem multe diferențe, culturi, dar pe undeva simțim că ne aparținem unii altora ca istorie, moravuri, valori, țeluri. Pentru mine a fost ceva inedit să ajung în România, inițial mi se părea o aventură. Pentru germani, Transilvania pare o lume a romantismului. Am auzit de Cluj de la fostul meu șef, un pasionat de mountain biking, care a ajuns în această zonă și mi-a zugrăvit-o într-un mod pozitiv. Surpriza a fost, când am ajuns aici, că m-am trezit cu niște oameni amabili, relaxați, calmi, împăciuitori și unde mi-am găsit perechea vieții, finalul fericit al aventurii, cum ar veni. Sunt multe similarități între germani și oamenii din Nord-Vestul României. Sunt și multe companii germane interesate să facă afaceri aici, mai degrabă decât în India; e și mult mai ușor să zbori la Cluj, în două ore ești aici. Nu în ultimul rând, există o minoritate germană bine ancorată, de sute de ani. Vest-europenii sunt mai individualiști față de români, bulgari – mai implicați în comunitate. În România se spune “Mulțumim!”, dacă este vorba despre un grup, expresie fără echivalent în germană, franceză, engleză, una care trimite la comunitate. Fiecare zonă a României are ceva specific, dar ca german mă simt mai bine în Transilvania. Bucureștenii sunt mai energici – ceea ce este bine, chiar haotici, mai balcanici, ardelenii sunt mai serioși.
E bine ca românii să meargă în bloc să lucreze în Germania și să rămână de tot acolo?
Acum 7-8 ani, la cursurile de germană ale CCG veneau cam 80% studenți la medicină care după absolvire plecau să muncească acolo. Nu e bine deoarece se produce astfel acel exod al creierelor, al oamenilor educați care părăsesc țara. E adevărat că Germania are nevoie de personal medical, de ingineri IT, dar pentru Europa ar fi bine ca unii să meargă în altă țară timp de 4-5 ani, nu pentru totdeauna. Între timp lucrurile s-au schimbat: vedem că la Cluj a crescut standardul de viață, în special al persoanelor cu pregătire universitară, care au locuri de muncă decente. În echipa mea am mulți colegi care au trăit în Germania, au muncit acolo, au avut slujbe foarte bune în Bundestag, în agenții de relații publice. Toți puteau să rămână, dar au ales să se întoarcă. Deci să te duci în altă țară este un beneficiu, am simțit-o pe pielea mea. Când trăiești în altă parte, înveți multe, îți lărgești orizontul, iar experiența o aduci înapoi în țara ta. Uniunea Europeană este un exemplu semnificativ. Programul Erasmus, în care te duci să studiezi 1-2 ani în altă țară, este cel mai de succes din UE. Există deja un fenomen invers: mulți germani au venit aici cu compania și au rămas în Cluj.
Facebook și Google, sperietori pentru Mercedes
Este Clujul destul de interesant pentru investitorii germani?
Clujul e foarte deschis ca administrație, dar și ca locuitori. În 2013, Clujul a fost desemnat drept cel mai primitor oraș din Europa pentru străini, iar asta o simți – poți să experimentezi culturi diferite, pentru că sunt români, maghiari, germani, armeni, israelieni, romi, deci oamenii sunt obișnuiți cu această diversitate. De aceea ca german nu te simți însingurat, ci te integrezi repede, te simți ca acasă. Apoi, Clujul a devenit un bun hub pentru joburi, a intrat în curentul ce vizează înlocuirea mașinilor cu combustibili tradiționali cu cele electrice. Așa cum fac acum nu numai grupuri auto precum Daimler, Mercedes Benz sau Volkswagen, ci și companii de tehnologie ca Facebook sau Google care s-au apucat de construit mașini. Aceste tendințe vor aduce noi locuri de muncă nu numai în industria bateriilor, ci se vor reflecta inclusiv în artă, unde pătrunde tot mai mult inteligența artificială (AI). Sunt deja picturi create cu ajutorul AI. Deci trăim vremuri interesante. Pe de altă parte, va fi din ce în ce mai complicat pentru aceste companii să își găsească oamenii cei mai buni dintre cei buni pentru că trebuie să le ofere ceva în plus. Bosch a ridicat aici un spațiu de lucru foarte atractiv, întrebând angajații ce ar prefera să aibă la locul de muncă, iar designerii au lucrat după aceste dorințe: o clădire cât de modernă și de atractivă posibil.
S-a încadrat bine Clujul pe acest drum, cel al industriilor creative?
Când am venit acum aproape cinci ani, orașul era total concentrat pe outsourcing, 99% dintre oamenii care lucrau în tehnologia informației făceau testări pentru companii din Germania, Franța, Anglia. Este bine, dar periculos ca bază pentru viitor, deoarece nu e sustenabil pe termen lung. Am trăit acest “film” în India, unde acum câțiva ani a fost un exod al companiilor din Europa de Vest, dar s-au prins ulterior că de fapt nu e deloc ieftin să faci lucruri acolo deoarece apăreau alte costuri care se cumulau și au zis: gata, ne întoarcem! Este acel val al outsourcingului care până la urmă se retrage. În Cluj sunt specialiști în IT care o duc bine raportat la standardele de viață din România, chiar cu venituri bunicele pentru un englez sau un francez.
Tehnologia, inteligența artificială (AI) vor decima slujbe sau vor crea altele?
AI va fi întotdeauna, după cum îi și spune, artificială, nu inteligență umană. Ea va deschide o mulțime de posibilități, de mare ajutor, dar va avea întotdeauna nevoie de oameni care să o dirijeze. În viitorul apropiat, va fi unul dintre domeniile în care oamenii vor găsi joburi interesante și provocatoare, mai ales bine plătite. Va produce o uriașă schimbare în țări ca Germania, foarte axată pe industria auto, această tranziție. Este important să creezi standarde, inovare cu lucruri care provin de aici. Primăria, clusterele din Cluj au înțeles deja, încearcă să stimuleze energia creativă din oraș. De aceea, Clujul este recunoscut drept centru de artă și cultură. Vedem tot mai multe evenimente create pentru startup-uri, pentru finanțatori în ideea de a genera inovare. Festivalul nostru Clujotronic merge în această direcție, o abordare în care inovarea aduce laolaltă oameni din domenii diferite. Un exemplu este Apple, una dintre cele mai mari companii din lume, unde Steve Jobs, un foarte bun businessman, a îmbinat tehnologii performante din iPhone cu un departament nontehnologic foarte puternic, mă refer la design. Dacă vei avea doar oameni competenți tehnologic, vei crea un produs bun, dar nu unul de excepție, că telefoane inteligente erau oricum destule. În Cluj există un potențial pentru idei mărețe, fiind un oraș în care s-a creat un boom în trei direcții: business – socotit un Silicon Valley al Estului Europei, poate puțin exagerat, deși șomajul este totuși foarte redus; cultură și artă – orașul are o scenă vibrantă, cu universități dedicate, academie de muzică, două teatre, două opere, un flux consistent de artă independentă, recunoscută internațional; mediul universitar – mulți studenți cu idei noi și creativitate.
Centrele de artă, decimate de imobiliari
Totuși, aici încă nu există un mare centru al artelor, pentru vernisaje, prezentări de modă, iar inițiative de genul Fabrica de Pensule, Centrul de Interes sau H33, plasate în clădiri industriale dezafectate, au fost strivite de tăvălugul imobiliar.
Să știți că acest lucru s-a întâmplat în multe orașe europene. Clujul a făcut progrese mari în ultima vreme, iar unul dintre proiecte aparține Centrului Cultural Clujean (semn că pentru municipalitate scena artistică este importantă) care lucrează la edificarea Centrului European de Arte Contemporane care se vrea a fi chiar ceea ce ați menționat. Însă nu știm cu certitudine când va fi gata. Problema este că lumea artei este dependentă de finanțarea din partea primăriei sau a comunității pentru a-și asigura existența. În Cluj există presiunea gentrificării (renovare și revigorare a cartierelor urbane mai deteriorate prin aflux de rezidenți mai bogați, care duce la creșterea valorii proprietăților și strămutarea familiilor cu venituri reduse, micilor întreprinderi, n. red.). În consecință, atunci când zona s-a dezvoltat, iar chiriile au crescut, artiștii de la Fabrica de Pensule nu și-au mai putut permite să stea acolo. Este ceva ce vedem peste tot, inclusiv în alte centre mai mici de artă din Cluj. Pentru a evita acest lucru trebuie să existe o protecție din partea municipalității care să spună: noi găsim spațiul și plătim toate cheltuielile sau măcar jumătate dintre ele. Primăria trebuie să înțeleagă că acest lucru este la fel de important ca mediul de afaceri, altfel există riscul ca să nu mai ai deloc diversitate culturală. Altfel, pe termen mediu, vei constata că ai un oraș doar dedicat afacerilor în care tineri cu salarii mari vor dori cultură, dar pentru că nu o au, vor vrea să plece la Paris sau la Berlin.
Ce efect a avut apariția pandemiei asupra organizatorilor de evenimente?
A fost un mare șoc pentru viața culturală a Clujului. Am fost nevoiți să amânăm evenimente, cel puțin jumătate dintre cele pe care le organizam de obicei, să le adaptăm pentru siguranța participanților. Am învățat multe din aceste schimbări: că poți să faci o expoziție cu un anumit număr de persoane, dar că un concert e problematic. Echipa noastră a găsit modalități noi de a organiza un eveniment, în condiții de pandemie, inclusiv transferarea acestuia în online, însă de la un timp oamenii au cam început să se sature de mediul virtual. Iar un concert online nu va fi niciodată la fel ca unul fizic.
Clujotronic s-a repliat în pandemie
Clujotronic, evenimentul nr. 1 al CCG, se ține și anul acesta.
Este unul dintre puținele festivaluri din oraș care are continuitate în 2021, organizat de noi în colaborare cu Institutul Cultural Francez. O ediție aniversară, de 10 ani, lucru de care suntem mândri. Anul trecut nu am avut concerte, nu avem nici acum, în schimb facem mai multe în spații exterioare, mai sigure – instalații în fața Muzeului de Artă. Aducem vechiul și noul la un loc, creăm o platformă comună pentru tehnologie și artă. Avem proiecții uriașe, interactive, create de artiști independenți din Germania, Franța și România. O altă temă pentru Clujotronic este cea a jocurilor video serioase, care combină distracția cu educația și pot fi folosite în muzee, școli, medicină, de copii și adulți. Festivalul cuprinde și un hackathon, o competiție pentru profesori, grupați în echipe, care concurează cu idei de creare a unor astfel de jocuri în studiourile specializate din Cluj.
Jocurile video au devenit un business în Cluj?
Industria jocurilor a cunoscut o creștere enormă la nivel mondial în pandemie deoarece oamenii au stat mult în casă. CCG are parteneriate cu companii dezvoltatoare de jocuri din România, cu Gameloft, de exemplu. Noi însă ne uităm mai mult la creatorii independenți, mergem pe latura de creativitate, pusă în practică de 1-3 oameni. Ei au mai multe idei trăsnite, pe când un mare dezvoltator de jocuri pune bani serioși la bătaie pentru a penetra marea masă comercială. Unul dintre aceste jocuri din festival, creat în Germania, presupune că trebuie să aștepți foarte mult, până la 400 de zile! Este un joc al răbdării care cere timp, de fapt un joc al experienței, mai mult un experiment decât un joc video clasic. Un alt joc este legat de supraviețuirea în timpul regimului nazist, o experiență inedită pentru tinerii care nu au cunoscut acele vremuri.
S-a iscat o dispută între clujeni pe tema marilor festivaluri locale. Este bine ca Untold sau Electric Castle, cele care au pus Clujul pe harta internațională, să se țină în mijlocul orașului sau în afara acestuia?
Eu prefer ca festivalurile să aibă loc în afară, deși Untold se derulează în mod tradițional în Parcul Central, chiar dacă este doar patru zile. Electric Castle este ceva mai aproape de audiența pe care o țintim, am și fost parteneri. Nu sunt neapărat un iubitor al muzicii electronice, dar îmi place să merg la Electric Castle pentru atmosferă și locație, Castelul Banffy este mirific. Acolo publicul este mai divers, vezi oameni de 35-50 de ani, cu familii, copii. Sunt fericit că aceste festivaluri și-au găsit parteneri foarte puternici. La Untold prefer să plec din oraș, dar Jazz in the Park se ține în mijlocul orașului, e tolerat mai bine, probabil pentru că nu se prelungește mult în noapte, se ține în mai multe locuri din oraș, ai acces liber în parc, iar plata biletelor este voluntară.
România, o enigmă pentru nemți
Sunteți aici deja de 5 ani. Ce nu vă place la Cluj?
În general, nu îmi place traficul în România; oamenii conduc foarte agresiv, deci un străin va trebui să se obișnuiască și cu asta. Nici cu birocrația nu mă împac, cu toate că și în Germania este mare, am constatat asta la formalitățile de căsătorie, față de Primăria Cluj-Napoca, o surpriză plăcută din acest punct de vedere, cu angajați cooperanți și operativi. Nu îmi place nici infrastructura rutieră: drumurile cu gropi și lipsa autostrăzilor.
Dar ce vă place aici?
Este un oraș al tineretului, oameni cu idei multe și bune, însă te și simți conectat cu istoria vibrantă și diversă. Pe câte o stradă vezi o clădire medievală, una austro-ungară, una a brutalismului comunist, apoi una modernă, din sticlă. Mie îmi place această diversitate, o prefer celei din Sibiu, unde ai acel centru medieval, omogen, ceva în genul orașelor din Sudul Germaniei, care deja nu mă mai atrag. Îmi place spiritul oamenilor: auzi vorbindu-se în română și maghiară, dar și în germană, italiană, engleză sau franceză. Clujul se extinde, însă este și destul de mic ca să găsești tot ce vrei într-un spațiu restrâns.
Ce ați recomanda unui turist german să viziteze?
Sunt multe de văzut în această zonă a Transilvaniei: eu merg des în Munții Apuseni, dar mi-au plăcut mult Maramureșul și Bucovina. Când îmi vin musafiri, îi duc la Salina Turda, la Remetea, iar oaspeților din Germania le recomand bisericile saxone fortificate din Ardeal. Germanilor le-ar plăcea să facă turism în România, ei călătoresc mult în străinătate, dar sunt două impedimente: în primul rând le este o țară aproape necunoscută, au puține informații despre ea, față de Turcia sau Grecia, care mai nou sunt ocolite totuși. Transilvania are multe de oferit: peisaje uimitoare, locuri istorice, castele ca Hunedoara, Bran sau Peleș. Găsești dansuri populare, mâncare tradițională, ceea ce pentru un turist este superinteresant. A doua problemă este infrastructura: ceea ce pe îi gonește pe unii turiști din Europa de Vest. Ar fi bine ca străinii să nu își petreacă la Cluj câteva ore, ci să fie angrenați, în mai multe zile în tururi prin Transilvania, să vadă diferite locuri, cu cazare la mici pensiuni. Noi am ales un traseu care a inclus Sighișoara, Sibiu, Brașov, Peleș, Transfăgărășanul. Mulți dintre jurnaliștii germani prezenți la marile festivaluri au apreciat aceste lucruri și au transmis că România este o destinație turistică atractivă.
De la consultanță de business, la management cultural
Actual director al CCG Cluj, Ingo Tegge are experiență atât în lumea culturală, cât și în cea a afacerilor. Născut la Bremen, a lucrat în Africa de Sud, Nigeria, Germania și România. După absolvirea Freie Universität Berlin, cariera sa culturală a început la Goethe-Institut, organizație de profil din Germania. După doi ani în Africa, a intrat în domeniul consultanței la compania Dexina, aproape de Stuttgart. Pasionat de culturi străine, a efectuat apoi o călătorie în jurul lumii după perioada petrecută în Africa. A revenit pe scena culturală în 2016, la Cluj, când a preluat postul de director al CCG de la Fabian Mühlthaler.
(Publicat în ediția print TB 105)
