Istoria împletiturilor din lemn în județul Arad datează cu mult dinainte de Revoluție. Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu acestea erau valută forte la export, fiind foarte apreciate de țările din toată lumea. Acum, această meserie este pe cale de dispariție.
Despre istoricul împletiturilor și tradiția acestora în județul Arad ne-a povestit Măricuța Galu, administrator la Romimplet SA Arad.
„Arta împletiturilor în județul Arad datează de peste 40 de ani. Atelierele de împletituri, care au dus faima la export în toată lumea au moștenit tradiția de la sașii care au trăit pe aceste meleaguri, în special în Sântana și Vladimirescu, și de la unitățile înființate de cei care au învățat această meserie la Poarta Albă, în închisoare”, povestește Măricuța Galu.
Această meserie acolo se învăța, pentru că nu erau școli pentru așa ceva. Toate produsele erau livrate la export în întreaga lume. Zona de vest a țării era renumită în exportul de împletituri.
„La revoluție, activitatea a început să se diminueze. S-au pierdut plantațiile, direcțiile silvice n-au mai cultivat răchită. Ni s-a luat baza materială. Și această cădere a însemnat, pe de o parte plecare oamenilor în alte domenii de activitate. Puțini au fost cei care au fost legați, ori sufletește de meserie, ori condițiile lor nu le-a permis să plece în străinătate sau în altă parte să lucreze”, povestește femeia.
„Exportul a început să scadă, să se diminueze, iar unitatea din Arad, datorită faptului că avea oameni deosebiți profesional a început să realizeze produse noi, pentru piața internă, mergând pe ideea că și românii, odată și odată, trebuie să ajungă la faza să iubească produsele naturale, în locul plasticului”, precizează Măricuța Galu.
Lipsa meseriașilor și a materiei prime
După ani buni în care această industrie s-a aflat pe o pantă descendentă, în ultimii ani a început să se înscrie pe o pantă ascendentă, dar acum se lovește de lipsa meseriașilor. Ori un meseriaș nu se formează de pe o zi pe alta. Femeia spune că nu mai există pasiune pentru această meserie, pentru care este necesară îndemânarea. Câștigul este și el inferior. Statul ar trebui să sprijine aceste meșteșuguri prin scutirea de taxe și anumite facilități.
„Din păcate, munca pe care o facem nu este ușoară, dar este frumoasă și când totul faci cu plăcere și ești atașat, uiți de nopți nedormite, pentru a crea ceva frumos. Fiecare angajat este la fel de important”, subiniază Măricuța Galu.
Pe de altă parte, în prezent se simte și lipsa materiei prime. Plantații de răchită nu mai există, iar materia primă trebuie adusă din alte țări, la prețuri mult mai mari.
Femeia se mândrește cu faptul că produsele fabricate de ea și colegii ei au început să se regăsească mai peste tot în ultima vreme: pe mese, pe terase, în magazine și restaurante, în grădini etc.
„Și la Agroalim, aproape toate standurile au împletituri create de noi, în care își pun produsele și pe care le folosesc an de an. Asta înseamnă viabilitate, asta înseamnă durată”, se mândrește specialista în împletituri.
Produse unicat
Întreprinderea pe care o conduce s-a axat în ultima vreme pe lucruri mai deosebite, unicat, destinate adepților tradiționalului, restaurantelor, patiseriilor.
Dintre produsele create de Măricuța Galu și colegii ei amintim: scaune din împletituri, coșuri, decorațiuni pentru terase și grădini, pătuțuri pentru copii, sticle și servicii împletite, suport pentru brad, coșuri de fructe, cornul abundenței etc. O creație deosebită, care a atras atenția tuturor celor care au vizitat Agroalim sau alte evenimente, este o bicicletă din împletituri. Nu puțini au fost cei care s-au oprit să-și facă o poză cu bicicleta din împletituri.
Împletitul, meșteșug și terapie
Un alt meșteșugar care ne-a vorbit despre creațiile deosebite din împletituri este Constantin Perva, din Ineu.
A învățat această meserie pe vremea lui Ceaușescu, într-o fabrică de împletituri, prin 1985, și acum o practică împreună cu soția sa. Înainte de Revoluție, în județul Arad și în toată partea de Vest a țării, erau multe fabrici de împletituri, care produceau pentru export, și mii de hectare cultivate cu răchită. Acum, omul se plânge și el de lipsa materiei prime, pentru că nu se mai cultivă răchită.
„Pe vremea lui Ceaușescu erau mii de hectare cultivate cu răchită de către ocoalele silvice, dar acum nu se mai cultivă. Cultura de răchită este destul de pretențioasă, care trebuie îngrijită și stropită”, spune meșteșugarul.
Constantin Perva i-a învățat și pe copiii săi taina împletiturilor, chiar dacă și-au ales să practice alte meserii.
Meșteșugarul a devenit un fel de profesor în această meserie, învățându-i pe copii și pe oricine dorește, meșteșugul împletiturilor.
„Facem cursuri pentru copii și ateliere pentru adulți în toată țara. Suntem invitați la școli, la diferite instituții, la companii multinaționale, la oamenii care sunt stresați. Această meserie este și o terapie care te liniștește. Avem modele pe care le poate face oricine”, se destăinuie meșteșugarul.
Spune că a observat interes mare din partea copiilor, care sunt foarte curioși și dornici să învețe ceva nou, sătui de tehnologie.
Dintre creațiile lui Constantin Perva amintim: produse utilitare, precum coșuri de piață, de transport, sticle împletite, coșnițe pentru albine, abajururi etc.
Materie primă nouă
Omul nu lucrează împletituri doar din răchită. Criza materiei prime l-a făcut să se orienteze și spre alte fibre care se pretează la împletituri.
„Lucrez și cu amorfă, o plantă invazivă apărută în urmă cu 60-70 de ani la noi. Crește pe marginea apelor, pe drumuri, crește la munte, la mare. Este ca un salcâm, doar că nu are spini. Lumea nu știe să o folosească. Eu fac scaune din ea. Crește peste tot și este gratis”, explică specialistul în împletituri.
Constantin Perva este inventiv de felul lui și are multe idei. Unele le-a și pus în aplicare. Neavând răchită suficientă, a început să combine lemnul cu împletiturile. Astfel, au ieșit din mâna sa sticle din răchită pe suport de lemn, scăunele și măsuțe din buturugi de lemn, deasupra cu răchită.
Spune că este primul care a făcut așa ceva în România, să combine lemnul cu răchita.
„Combinația lemn – răchită a avut foarte mare succes la târgurile la care am participat. Lemnul pe care-l folosesc eu, butucănos, nu-l ia nimeni din pădure. Eu îi dau o utilitate plăcută”, precizează Constantin Perva.
Este unul dintre inițiatorii proiectului de înființare a Comunității Meșterilor Populari din partea de Vest a României, în urmă cu 7-8 ani, proiect care nu s-a finalizat din varii motive. Acum vrea să înființeze o asociație pentru a putea beneficia de finanțări pentru anumite proiecte.
„Marea problemă este că nu există o Lege a meșteșugurilor, care să ne protejeze. Pentru că în același târg se vinde marfă autentică și marfă cumpărată din China sau din alte țări. Noi, meșteșugarii, am avut dintodeauna niște facilități, pe care nu le mai avem. Nu vrem să ne îmbogățim din asta, doar să putem trăi”, conchide meșteșugarul.
Dan BIRTA
