Proprietarul clădirii încasează o chirie lunară de 5.000 de euro pentru funcționarea muzeului.
Muzeul Farmaciei din Cluj-Napoca (MFCN) s-a redeschis, după o pauză de șase ani, în Casa Hintz, la o lună și jumătate după inaugurarea Librăriei Cărturești, situată în același imobil. Ca și la evenimentul de anul trecut, sute de clujeni au luat cu asalt clădirea de la confluența Pieței Unirii cu str. Regele Ferdinand.
De data aceasta coada a fost în sens invers. Organizatorii evenimentului au decis să lase doar grupuri de câte 15 persoane, stabilind inițial un punct de ieșire pe str. Regele Ferdinand, unul diferit de cel de intrare. Cu toate că s-au deschis și librăria, și muzeul, o mare parte a Casei Hintz se află încă în șantier.
“Clădirea este deschisă acum doar la parter și la subsol. La etaj nu se permite intrarea; acolo proprietarul probabil că va amenaja un spațiu dedicat evenimentelor culturale. În dreapta clădirii este de asemenea un spațiu în reamenajare, posibil pentru o viitoare terasă”, ne-au explicat organizatorii.
Conducerea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT) a prezentat muzeul redeschis ca pe “o bijuterie a istoriei medicale și farmaceutice”. “Situat în splendida Casă Hintz, MFCN găzduiește o colecție remarcabilă de 7.000 de obiecte autentice care ilustrează evoluția farmaciei și medicinei în Transilvania.
Vă invităm să descoperiți exponate fascinante, de la aparatură medicală veche până la recipiente diverse și manuscrise valoroase, toate spunând povestea bogată a sănătății și bolii de-a lungul timpului. Fie că sunteți pasionați de istorie, de medicină sau pur și simplu curioși, MFCN oferă o experiență unică, educativă și inspiratoare”, conform MNIT.
Investiția în amenajarea MFCN s-a ridicat la 1,1 milioane de lei, cu finanțare de la Ministerul Culturii și MNIT, însă proprietarul a alocat câteva milioane de euro pentru renovarea Casei Hintz. Chiria plătită proprietarului pentru 312 mp se ridică la 5.000 euro / lună.
Două tezaure, descoperite la subsol
„Aici ne găsim chiar la biroul în care lucrau bunicul, străbunicul, stră-străbunicul, așa că a fost important să păstrez această oficină. Am preluat casa, în 2017, de la mama și unchii mei care au primit retrocedarea după ce a fost naționalizată, în 1949. Odată cu actele care dovedeau că sunt proprietar, am primit și un aviz de evacuare. Avocatul m-a întrebat când executăm. Am zis că nu executăm, am discutat cu cei de la MNIT și ne-am înțeles. Fără echipa MNIT nu s-ar mai fi deschis niciodată”, consideră proprietarul, Georg Hintz.
În timpul lucrărilor de restaurare s-au descoperit lucruri despre care nu știa nici moștenitorul: mai multe obiecte farmaceutice ascunse, tezaurele aflate în subsolul clădirii, dar și un zid roman. “Am descoperit un tezaur monetar din a doua jumătate a sec. XIX-lea. Epidemia de holeră a afectat persoana care a îngropat tezaurul, pentru că nu l-a mai luat”, a spus managerul MNIT, Felix Marcu.
„Inițial, officina, adică magazinul farmaciei, se afla într-o sală decorată cu picturi baroce, ulterior mutată în sala orientată către piață. Fosta officina a fost convertită în birou, devenind centrul administrativ al afacerii. La parter, farmacia dispunea de un laborator și de o cameră de depozitare, accesibile exclusiv farmaciștilor și asistenților.
Subsolul era folosit pentru stocarea lichidelor și substanțelor sensibile la variații de temperatură, iar podul servea la uscarea plantelor medicinale. Familia rezida la etaj, ocupând cel mai prestigios apartament, orientat spre piață.
Piesele de rezistență sunt leacurile de origine animală, praful de mumie, elixirul dragostei, manuscrise și tipărituri de sec. XVI. Puține obiecte au rămas din Farmacia Hintz, având în vedere că la naționalizare au fost majoritatea pierdute”, a explicat curatorul MFCN, Ana Gruia.
“La subsol, unde poate fi văzută și o masă de operație, este și patul la care lucra profesorul Iuliu Hațieganu. Avem chiar un ghidaj electronic în mai multe limbi, chiar când nu sunt ghizii disponibili”, a menționat muzeograful Ștefan David.
Privatul, mai grăbit decât statul
Spre finalul anului trecut, sute de oameni au participat la deschiderea noii librării din clădirea monument istoric. La ora inaugurării, s-a format o coadă de câteva sute de metri pe trotuarele din centrul Clujului, de pe str. Regele Ferdinand până la intersecția cu str. Matei Corvin, cei prezenți fiind atrași de promoția de inaugurare.
Autorii proiectului de reabilitare & amenajare a Casei Hintz / Librăria Cărturești sunt: arhitectură de interior – Klara Veer, BIA, proiectant general arhitectură – Planwerk, rezistență – Progir Structural, instalații – Progir Proiectare Construcții.
Printre colaboratori s-au numărat experții Lorand Kiss – restaurare tencuieli istorice, Zoltan Kiss – restaurare elemente istorice din piatră naturală, Augustin Popa – expertiză tehnică. Weberbau a figurat ca antreprenor general. Proiectul de reabilitare a Casei Hintz a câștigat premiul I (ex aequo) la secțiunea restaurare a Bienalei Națională de Arhitectură 2023.
Casa Mauksch-Hintz este un monument de arhitectură situat în Piața Unirii, colț cu str. Regele Ferdinand, cu prima farmacie din oraș. Clădirea a fost închiriată farmaciștilor particulari, primul fiind Tobias Mauksch. În sec. XIX a intrat în posesia familiei Hintz, fiind apoi naționalizată. Clădirea adăpostește colecția de istorie a farmaciei a MNIT. În 2013 a fost retrocedată familiei Hintz. În perioada 2018-2023, la inițiativa unicului proprietar actual, Georg Hintz, clădirea a intrat în proces de restaurare.
Ce conține muzeul reamenajat
Vechea farmacie. Muzeul este găzduit în locația celei mai cunoscute farmacii din Cluj. Prima farmacie publică s-a deschis în 1550, într-una dintre clădirile din jurul bisericii centrale (ulterior demolate). În sec. XVIII orașul a vândut farmacia, devenind privată. Farmacistul privilegiat Tobias Mauksch a mutat-o în clădirea de față. Farmacia Mauksch-Hintz a funcționat aici 200 de ani, până la naționalizare, în 1949. MFCN a început să funcționeze în spațiile vechii farmacii în 1954. Recenta renovare i-a relevat complexitatea: ruine romane în subsol, fundațiile a două case medievale unificate ulterior, grajduri și anexe pentru servitori construite în curte. Magazinul propriu-zis, officina, funcționa inițial în sala cu pictură barocă, iar apoi în sala dinspre piață. Vechea oficina a fost transformată în birou, devenind locul unde se încheiau afacerile. La parter funcționau laboratorul și sala de depozitare, unde aveau acces doar farmaciștii și asistenții. În subsol erau păstrate lichidele și materiile sensibile la temperatură, în pod erau uscate plantele medicinale. Familia locuia la etaj, cel mai bun apartament, cel dinspre piață, fiind rezervat cuplului ce conducea farmacia.
Noua officina. La sfârșitul sec. XIX – prima jumătate a sec. XX, farmacia funcționa în sala paralelă cu piața centrală, ușor accesibilă publicului. Ușa principală de acces era flancată de două vitrine, pe fațadă se afla firma farmaciei. În interior, noua officina avea un set impresionat de dulapuri decorate, o tejgea, numeroase scaune unde clienții puteau aștepta și socializa. Încăperea comunica și cu interiorul casei, între dulapuri fiind amplasate zone de acces spre birou (în vechea officina) și laborator. După ce farmacia a fost naționalizată, în 1949, colțul clădirii a fost decupat pentru crearea pasajului pietonal, distrugând jumătate din noua officina. Jumătatea rămasă e zona de intrare de astăzi în muzeu.
Camera materialis. Toate farmaciile erau dotate cu un spațiu de depozitare a materiilor prime, a recipientelor, ambalajelor. Ea a funcționat în a doua sală de la parter, unde se păstrează un vechi dulap de depozitare, recent restaurat. Dulapul, în formă de U, cu numeroase sertare marcate cu denumirea conținutului, a fost utilizat în acest loc 200 de ani. La restaurarea clădirii, din 2019-2023, a fost recuperat și un fragment din decorul baroc al bolții. Sunt expuse și alte piese de mobilier farmaceutic pictat, iar în centru, o serie de substanțe utilizate inițial ca leacuri.
Vechea officina. Este sala în care se vindeau medicamentele și se interacționa cu publicul în sec. XVIII. Un spațiu reprezentativ, bogat decorat, cu pictură și inscripții menite a impresiona și a anunța statutul de farmacist privilegiat al proprietarului din acea perioadă, Tobias Mauksch. Ulterior, în proprietatea familiei Hintz, officina a fost mutată în sălile dinspre piața centrală, iar sala a fost folosită drept birou. Decorul cel mai important e pictura de pe boltă, exemplu rar de pictură barocă laică din Cluj, decorul fiind adaptat funcției spațiului: în medalioane sunt simboluri ale farmaciei precum șerpii lui Aesculap pe Copacul Vietii, cocorul cu piatră în gheare, simbol al vigilenței, cornurile abundenței, simbol al bunăstării. Din alte vechi farmacii transilvănene provin piesele de mobilier și numeroasele vase farmaceutice. Erau realizate din ceramică, lemn, metal sau sticlă transparentă, lactată sau colorată pentru a proteja conținutul de razele soarelui.
Biroul farmacistului. Deși la naționalizare biroul era amplasat în vechea officina, MNIT a dedicat această sală farmaciștilor care au activat în clădire. Panourile interactive invită la descoperirea vieții și activității a doi dintre cei mai cunoscuți proprietari, Tobias Mauksch și Georg Joseph Hintz.
Pivnița. În prima sală de la subsol a fost sugerat locul în care farmaciștii depozitau substanțe sensibile la lumină și temperatură: uleiuri, grăsime animală (untura era folosită ca bază pentru unguente), ape minerale, vin, oțet. În vitrine sunt expuse recipiente pentru astfel de produse, dar și un lot important de sticle de farmacie și drogherie recuperate recent prin cercetări arheologice din curtea Casei Hintz.
Sala multimedia. Camera din subsol care corespunde colțului clădirii a fost umplută cu resturi de materiale de construcție și înzidită la finalul anilor 1950, când a fost realizat pasajul pietonal de deasupra. Recenta restaurare a clădirii a redat-o vizitării, iar acum este dedicată istoricului Casei Mauksch-Hintz. În vitrină este expus un tezaur monetar descoperit în subsolul casei. Panoul interactiv invită la descoperirea de fotografii ale clădirii și membrilor familiei realizate de către Ella Hintz în sec. XX. Sub ecran se poate observa un fragment de zid roman.
Laboratorul. În sec. XX, laboratorul Farmaciei Hintz funcționa la etaj, oferind acces rapid farmaciștilor pentru a pregăti rețetele. Locația exactă a laboratorului în sec. XVIII nu este clară. MNIT a ales să prezinte la subsol lotul de instrumente și echipamente utilizate în producerea de remedii, grupate după criterii funcționale: instrumentar pentru mărunțire (mojare), distilare (alambic, retorte), preparare la cald (creuzete, tigăi, vase), preparare la rece (percolator).
Sala pentru activități de educație muzeală. În una dintre sălile subsolului, MNIT a amenajat un spațiu pentru ateliere. “Dacă nu suntem ocupați să pregătim săpunuri sau parfumuri, dacă nu aurim pastile și nu distilăm Elixirul Dragostei, vă invităm pentru a experimenta procedeele mai simple din vechile farmacii, pornind de la mărunțirea ingredientelor”.
Colecția de aparatură medicală. Aceasta reflectă istoria medicală a Clujului și cuprinde obiecte folosite în spitalele şi cabinetele medicale de la sfârșitul sec. XIX-lea până în 1980. Lotul cel mai consistent a fost donat în 1997 de prof. dr. Pompiliu Manea. Piesele sunt grupate în funcție de specialități (stomatologie, oftalmologie, radiografie).
Amfiteatrul anatomic. Ultima sală este dedicată în principal chirurgiei, modul de amenajare sugerând structura amfiteatrelor de anatomie unde operațiile se desfășurau cu public. Funcția amenajării de cărămidă din colțul încăperii rămâne necunoscută.
Tezaurul din pivniță. Norocul în arheologie s-a întâmplat și în cazul celor două tezaure monetare descoperite în timpul restaurării Casei Hintz. În 2020, o studentă la arheologie, Katalin Vago, care participa la săpăturile arheologice preventive în pivnița clădirii, a descoperit un dublu tezaur monetar. Cele două tezaure contribuie la reconstituirea unei perioade mai puțin cunoscute din istoria Clujului și schițează povestea tristă a unui personaj rămas anonim. Cele 972 de monede au fost depozitate în două butelii ceramice de apă minerală. Ștampila de pe corpul vaselor arată că au a fost importate din zone îndepărtate și vândute chiar în farmacie. Cele două butelii provin din Nord-Vestul Cehiei de astăzi, Karlovy Vary (Carlsbad) și Zajecice, localități renumite pentru apele lor curative. Cea mai mare parte a tezaurului (927 de monede, 95% din total) este alcătuită din monede de argint de 10 și 20 de creițari, bătute în Austro-Ungaria. Au fost ascunse și câteva piese mai valoroase: 17 taleri și 5 monede de aur (florini) din sec. XIX. Tezaurul a fost îngropat în 1873, an în care Clujul a fost marcat de evenimente tulburătoare. Proprietarul tezaurului nu a ales întâmplător locul. El a considerat pivnița farmaciei, cu acces din casă și curte, locul cel mai sigur și cel mai accesibil. Omul era convins că, în caz de nevoie, va putea coborî pentru a dezgropa bănii. Toate indiciile arată că lucra permanent în clădire. Astfel, proprietarul banilor, o persoană cu venituri mai modeste era cel mai probabil un angajat al Farmaciei Hintz, eventual un servitor. Cel mai probabil epidemia de holeră care a decimat Clujul în 1873 e responsabilă pentru nerecuperarea banilor. O tragedie umană, îmbolnăvirea și decesul subit al proprietarului, pare a fi ipoteza cea mai credibilă în cazul tezaurului.
Gabriella Hintz. Născută Boros, Gabriella (Ella) Hintz (1885-1975), a fost soția farmacistului dr. György Hintz II și fiica episcopului unitarian al Clujului. A fost fotograf amator, prima clujeancă posesoare a carnetului de șofer, marochiner amator, jucătoare de tenis și vorbitoare a mai multor limbi. Ei îi aparțin câteva mii de fotografii cu familia, clădirea Farmaciei Hintz și alte instantanee urbane din Cluj și Transilvania, inclusiv experimente fotografice și colaje. Imaginile din albumele foto ale familiei au fost publicate de către Melinda Blos-Jani.
