Demografia reprezintă una dintre cele mai mari provocări pe termen mediu și lung pentru dezvoltarea durabilă a României. Populația României scade atât printr-un sold al migrației negativ, cât și prin scădere constantă a ratei sporului natural. Printre soluțiile identificate de către conducerea Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă se numără sprijinirea familiilor și eliminarea discriminărilor pe criterii de vârstă.
În ultimul deceniu, populația totală rezidentă a României a scăzut de la 20.121.641 persoane în 2011, la 19.053.815 în 2021. Scăderea demografică a fost cauzată atât de declinul natalității și a sporului natural negativ, cât și de migrația masivă în UE. Efectele negative pe termen mediu și lung prefigurează scăderea forței de muncă și afectarea sustenabilității sistemelor de asigurări sociale.
Conform unei cercetări sociologice realizată în cadrul proiectului „România Durabilă”, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă, aproape 60% dintre români identifică plecarea în străinătate ca principală cauză a declinului demografic.
Institutul Național de Statistică (INS) raportează date despre două tipuri de migrație: definitivă (persoane care își stabilesc domiciliul în altă țară), temporară (persoane care își schimbă reședința pentru o perioadă de cel puțin 12 luni).
Din perspectivă obiectivă, cu ajutorul datelor INS, se observă o creștere a numărului de persoane care emigrează definitiv de la 11.251 persoane în 2014, la 27.229 în 2018 și la 26.775 emigranți definitivi în 2020. În ceea ce privește emigrația temporară, pe parcursul anului 2021 au emigrat 170.186 de români. Trebuie menționat faptul că datele oficiale nu reflectă atât de fidel realitatea migrației, întrucât nu toți cei care aleg să trăiască în altă țară declară oficial acest lucru. Datele ne arată însă care este trendul general. Sunt statistici și estimări bazate pe cifrele comunicate de statele în care lucrează cetățeni români, care arată că numărul real este peste 4 milioane de cetățeni români care locuiesc în alte țări.
Tot datele INS arată o scădere constantă a ratei sporului natural, măsurat ca spor natural la 1.000 de locuitori în perioada 2008-2020: în 2008, diferența era de -1.4 pentru a ajunge la -3.1 în 2019 și la -6.2 în 2020. Mai precis, acest lucru înseamnă o scădere a populației cu aproximativ 11.500 de persoane doar în 2020, cauzată exclusiv de sporul natural. Mai mult, în 18 ani, între 2003 (21,63 milioane) și 2020 (19,2 milioane), România a pierdut 2,43 milioane persoane din populația rezidentă, un declin în mod cert îngrijorător.
În 30 ani, între 1990 (314.746 nou-născuți) și 2020 (201.849 nou-născuți), avem un declin consistent al numărului de nou-născuți cu 35,9%. De asemenea, comparând anul 2020 (298.651 decese) cu anul 1990 (247.086 decese), vedem o creștere a numărului de persoane decedate cu 20,9%. Toate aceste statistici obiective scot în evidență cât de accelerat este declinul demografic al României și cât de importantă ar trebui să fie această chestiune pentru decidenți.
Soluții pentru prevenirea migrației
László Borbély, coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României evaluează situația demografică din România ca fiind îngrijorătoare pentru susținerea sistemelor de protecție socială.
„Estimările arată că populația României ar putea scădea până la 15 milioane în 2070. De asemenea, raportul dintre persoanele cu vârste de peste 65 de ani și populația în vârstă de muncă (15–64 ani) se va dubla, ajungând de la 26,3% în 2016 la 52,8 % în 2070. Provocările demografice cu care România se confruntă deja de câteva decenii ridică probleme complexe de funcționare a sistemelor de protecție socială”, a declarat László Borbély.
Consilierul de stat a atras atenția și asupra lipsei forței de muncă și în privința populației inactive: „Lipsa de forță de muncă se apropie din nou de nivelurile record de dinainte de pandemie. Rata populației inactive era la 34% în al doilea trimestru din 2021, a doua cea mai mare din UE. În aceste condiții, la care se adaugă creșterea numărului de cetățeni activi care muncesc în afara granițelor, avem nevoie de acțiune imediată pentru a asigura un viitor durabil.”
În opinia consilierului de stat printre soluții se numără sprijinirea familiilor și eliminarea discriminărilor pe criterii de vârstă.
„Pentru ameliorarea problemei demografice trebuie să ne adresăm și familiilor și să găsim cele mai bune metode prin care să le sprijinim. Creșterea speranței de viață este poate printre puținele vești bune legate de demografie. Trebuie, însă, să gândim în perspectivă și să implementăm măsuri care să permită celor mai activi să muncească și după vârsta pensionării și să eliminăm discriminările pe criterii de vârstă”, a concluzionat László Borbély.
Provocarea migrației interne
În Raportul Național Voluntar privind implementarea ODD-urilor, elaborate de către echipa Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă și publicat în vara acestui an, se subliniază că, alături de migrația externă, România se confruntă şi cu o migrație internă, între regiuni, în condițiile în care creşterea economică a fost distribuită mai degrabă inegal.
Reducerea inegalităților reprezintă un obiectiv de interes pentru România din cel puțin două perspective: decalajul față de statele UE şi disparitățile regionale din interiorul țării.
Valorile ratei riscului de sărăcie şi excluziune socială la nivelul anului 2021 au poziționat țara şi 7 dintre cele 8 regiuni de dezvoltare ale României peste media UE, cu excepția regiunii Bucureşti-Ilfov care este expusă unui risc de sărăcie şi excluziune socială foarte mic. În 2021, cele mai dezvoltate 4 regiuni au înregistrat o diminuare a valorilor ratei sărăciei şi excluziunii sociale în medie cu cca. 15% față de 2016. Celelalte regiuni aflate peste valoarea medie națională, au continuat să se mențină la un nivel ridicat al decalajului, cu o diminuare medie scăzută față de 2016, respectiv cu cca. 6%. Regiunea Sud-Est rămâne în continuare cea mai vulnerabilă, cu 1,7% diminuare în 2021 față de 2016, cu un decalaj față de cea mai dezvoltată regiune de cca. 30%.
O altă dimensiune a inegalității economice între regiuni este ilustrată de venitul mediu net pe o gospodărie. Dacă în Bucureşti-Ilfov, în 2021, valoarea indicatorului era de 1.737 euro, în cea mai puțin dezvoltată regiune era aproape jumătate, 937 Euro. Evoluția dintre anii 2016-2021 arată că în regiunile mai puțin dezvoltate a avut loc doar o creştere nesemnificativă în raport cu media națională, ceea ce semnalează că este nevoie de amplificarea eforturilor astfel încât disparitățile între regiuni să se reducă.
Conform datelor din 2022, 47.7% din populație locuia în mediul rural şi 52.3% în mediul urban. Deşi venitul total mediu lunar pe o gospodărie a crescut în mediul rural, disparitatea de venit între rural-urban s-a dublat în acelaşi interval de timp, de la cca. 200 euro la cca. 400 euro. Decalajele dintre regiuni şi disparitățile salariale rural-urban au condus la fenomenul migrației forței de muncă în alte regiuni din țară sau Europa, cu efect vizibil în depopularea satelor sau oraşelor mici.
Pe lângă mediul de reşedință, inegalitățile de venit pot fi sesizate şi pe grupe de vârstă.
Finanțări pentru prevenirea migrației
Investițiile în mediul rural au fost sprijinite în special prin Programul național de dezvoltare rurală prin care facilitează accesarea banilor din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi care respectă liniile directoare strategice de dezvoltare rurală ale Uniunii Europene. În perioada 2014-2021, 93.875.487 euro au fost alocați pentru finanțarea fermierilor şi antreprenorilor din mediul rural, vizând investiții în exploatații agricole şi pomicole, investiții pentru procesarea şi marketingul produselor agricole şi pomicole, investiții în crearea şi dezvoltarea de activități neagricole.
Investițiile Teritoriale Integrate au fost un instrument financiar al CE în perioada de programare 2014-2020 pentru a stimula dezvoltarea teritorială integrată. În Acordul de Parteneriat 2021-2027 este prevăzută utilizarea investițiilor teritoriale integrate pentru microregiunile Delta Dunării, Valea Jiului, Moții – Țara de Piatră şi Țara Făgăraşului. Aceste fonduri sunt destinate persoanelor direct afectate de procesul de scădere a emisiilor gazelor cu efect de seră prin pierderea locului de muncă, celor indirect afectate de tranziția verde din cauza competențelor neadecvate sau insuficient adecvate, tinerilor cu vârsta de până la 29 ani, persoanele cu vârsta de peste 55 de ani, femeilor, membrilor familiei monoparentale, membrilor minorităților etnice şi persoanelor care se încadrează în categoria lucrătorilor defavorizați, a celor extrem de defavorizați şi a lucrătorilor cu handicap.
Programele Naționale Regionale 2021-2027 sunt principalele instrumente financiare pe care România le accesează de la nivelul UE pentru coeziunea cu blocul comunitar şi atenuarea discrepanțelor dintre regiuni. Pentru actualul exercițiu financiar al UE, 2021-2027, au fost aprobate 8 Programe Operaționale Regionale şi axele prioritare care reflectă viziunea de dezvoltare pentru diminuarea decalajelor între şi în interiorul regiunilor şi vizează finanțări pentru: competitivitate, inovare, digitalizare şi întreprinderi dinamice; oraşe Smart; oraşe prietenoase cu mediul; dezvoltarea sistemelor de încălzire centralizate; accesibilitate; educație; atractivitate din punct e vedere turistic şi economic.
Proiect realizat cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă.
Articol publicat în ediția cu nr. 124 a revistei Transilvania Business.
