Rețetele puse în practică de studenții Universității de Științe Agricole (USAMV) Cluj vor servi ca bază pentru certificarea de produse românești în UE.
“Haioșul ardelenesc este o specialitate ungurească de iarnă, din aluat uns cu osânză. Se pune untură de porc, preferabil Mangaliță – care are o dietă naturală bogată în cereale și cu acces la pășuni, făină de grâu de foarte bună calitate care să permită alcătuirea unui foietaj subțire, smântână de bivoliță pentru că este mai grasă, ouă din găini crescute la sol pentru că mănâncă și câte o râmă din pământ, oțet din struguri, pălincă de prune, sare din zona Salinei Turda, silvoiță – dulceață folosită încă din Evul Mediu”, a detaliat Vlad, autorul prăjiturii.
Demeter, din Harghita, a explicat secretele cozonacului secuiesc. “Kurtos kalacs-ul pe care l-am preparat eu are alt gust decât cel pe care îl găsim la tot felul de târguri, produse care sunt “industrializate”. Eu l-am făcut în șapte ore, cozonacul este din lapte proaspăt, grâu cultivat în zona comunei Dănești, necesită 5 kg de făină și 4 kg de unt topit”.
Natalia a venit din comuna sălăjeană Pericei cu o rețetă de Soskifli (cornuri cu sare). “Comuna noastră este cunoscută ca una a cepei: o cunună de 4,5 km a ajuns în Guinness Book, avem și un Mausoleu al Cepei, unic în lume. Aceste cornuri sunt consumate la evenimentele speciale din sat: botezuri, logodne, nunți”.
Cultura gastronomică – armă a economiei
“Avem produse din Dobrogea, Oltenia, Bucovina, Neamț, apoi tot ce înseamnă Ardealul, de la balmoș la sarmale cu păsat în frunze de viță. Miza nu e doar să prezentăm rețete tradiționale vechi, ci să reparăm un tezaur care se pierde; să-l trimitem într-o procedură la nivel național, chiar internațional, ca recunoaștere juridică.
În așa fel încât, ca și francezii, italienii, spaniolii, foarte buni la cultura gastronomică, să avem și noi peste 540 de produse recunoscute la nivel internațional, cum are Franța, față de numai cele 10 ale noastre certificate în UE. Dacă mergi într-un sat francez, găsești vreo trei feluri de mâncare, dacă te duci în jurul Clujului, găsești o diversitate extraordinară.
Diferența este că francezii le-au protejat juridic la nivel european, noi n-am crezut de cuviință. Cultura gastronomică este cea mai importantă armă a unei țări din punct de vedere economic dacă vrea să se poziționeze la nivel mondial, iar Franța este campioana Europei în această privință”, ne-a explicat coordonatorul programului, Avram Fițiu (foto), conferențiar la Facultatea de Agricultură.
Examen de storytelling
“Studenții mei sunt capabili să muncească acum, în calitate de consultanți privați, iar în cinci zile să facă un caiet de sarcini, costă 15.000 de euro finanțarea sa de către un grup de acțiune locală din România. Din punct de vedere tehnic nu este greu să certifici un produs din țară la nivel european, pe scheme de calitate: ecologic, tradițional, Denumire de Origine Protejată (DOP), Indicație de Protecție Geografică.
Așa a fost cu cârnații de Pleșcoi, cu brânza de Ibănești, o telemea banală în sine, dar ai cărei manageri au avut inteligența de a o face un produs european, o “jucărie” de 20 de milioane de euro. Arătați-mi un producător care vinde o asemenea cantitate de telemea. Iată cum o protecție juridică te propulsează într-o competiție mult mai interesantă, cu un public de nișă, clasa medie sau de elită.
Produsele de acest tip nu pot fi vândute pe cinci continente, fiind vorba despre mici producători, dar străinii, când ajung în România, au un motiv să vină la tine în sat să le vadă, să le deguste. În acest fel cultura acelei așezări rurale depășește granițele localității, județului, țării sau continentului.
Tu nu ai cantitate să vinzi în afara teritoriului respectiv, numai imaginea ta „zboară” în afara acelui teritoriu. Asta e și regula de bază pentru aceste produse: nu ai voie să produci decât atât cât poate produce o familie, cel mult 10 tone pe an. Nu poți să vinzi acel produs în Patagonia, ci la tine acasă, că vine celălalt să îți vadă produsul. Este acel element de unicitate pe care alții nu îl au.
Aici suntem la un examen de povești, de marketing, îi spune storytelling, 80% din caietul de sarcini, potrivit legii, este poveste – culturală, religioasă, istorică a comunei, doar 20% din numărul de pagini este rețeta în sine. În ziua de astăzi, clientul cumpără povești din punct de vedere emoțional. Nu cumpără un aliment, ci povestea unui teritoriu. Însă spre deosebire de poveștile din hipermarketuri, acestea sunt unele adevărate, nu inventate”, a spus universitarul clujean.
Show cu juriul
USAMV a organizat, la Centrul de Cercetare pentru Biodiversitate, Festivalul Produsului Tradițional, susținut de studenții din anul IV de la ingineria mediului, în cadrul cursului de controlul și certificarea produselor, coordonat de Avram Fițiu. Evenimentul a fost deschis de către conducerea USAMV. Degustarea de către vizitatori a bunătăților prezentate de către studenți a avut loc după jurizare.
Membrii juriului au degustat și evaluat produsele prezentate de către studenți, apoi au fost prezentate caietele de sarcini ale rețetelor tradiționale. Ei le-au sugerat studenților să treacă la pasul următor: prezentarea produselor sub formă de filmulețe, dar i-au și apostrofat dacă nu au vorbit la subiect, nu au echilibrat ingredientele sau nu au trezit destul interesul publicului la finalul expunerii.
Atât studenții, cât și cei din juriu au venit îmbrăcați în costume populare specifice zonei de unde provin. Printre comentariile juriului: „Dar pot să mă mai sui în mașină după ce mănânc o prăjitură cu pălincă?”, „Eu sunt vegan, de-abia am găsit un preparat de acest gen din tot ce s-a prezentat” sau „Găsim cozonac secuiesc tradițional și la mall-ul din Florești, dar cu nucă de cocos”.
Studenții au prezentat rețete de produse tradiționale din județele din care provin, inclusiv caietele de sarcini ale rețetelor, care au fost jurizate de profesori, alături de specialiști în gastronomie și tradiții populare. Festivalul de la USAMV readuce în prim-plan rețetele locale ale bucătăriei românești culese chiar de către studenți.
Ei dobândesc mai multe competențe: certificare și control de ferme și gospodării ecologice; elaborare de caiete de sarcini pentru produse agricole / alimentare tradiționale și de proceduri de certificare a produselor montane; certificare locală și etică a produselor; elaborare de caiete de sarcini pentru produse europene prin desfășurarea unei activități practice în localitatea de origine a familiei.
Obiectivul acestei activități vizează scoaterea din uitare a gastronomiei tradiționale țărănești, dar și formarea absolvenților ca specialiști în construcția de demersuri de marketing agricultural.
Rețetele jurizate:
- Poale-n brâu moldovenești de Nicolae Bălcescu (jud. Bacău)
- Dalauzi de Gherla (jud. Cluj)
- Învârtituri din Vale (comuna Aluniș, jud. Cluj)
- Varză a la Cluj (jud. Cluj)
- Mălăieș de Florești (comuna Florești, jud. Cluj)
- Virșli de Șoimuș (jud. Sălaj)
- Tochitură dobrogeană (jud. Constanța)
- Gulyas de Satu Mare (jud. Satu Mare)
- Sarmale de Cătina (comuna Cătina, jud. Cluj)
- Balmoș de Răchițele (comuna Mărgău, jud. Cluj)
- Gulaș secuiesc de Sâncrăieni (jud. Harghita)
- Zamă de șelate de Corușu (comuna Baciu, jud. Cluj)
- Păstrăv afumat în cobză de brad de Bucovina (Vatra Dornei, jud. Suceava)
- Gulaș de oaie de Bobâlna (jud. Cluj)
- Supă de fasole de Jichiș (comuna Jichișu de Jos, jud. Cluj)
- Cozonac secuiesc de Dănești (jud. Harghita)
- Mălai dulce de Sânmihai (jud. Sălaj)
- Cornuri cu sare / Soskifli de Pericei (jud. Sălaj)
- Scorușe de Țagu (Budești, jud. Bistrița-Năsăud)
- Sărățele cu brânză și chimen de Geaca (jud. Cluj)