Transilvania Business a însoțit echipa Traventuria într-un spectaculos circuit pe biciclete în Țara Lalelelor. O experiență total diferită față de vacanțele clasice ale românilor: cu 7-10 zile în șezlong de resort, la all-inclusive.
Grupul în care am fost angrenați a ajuns în Olanda din mai multe părți ale României, Iași, Cluj, cu diverse mijloace de transport: corporatiști, IT-iști, cupluri, prieteni, familiști. Nu există o regulă: unii vin cu microbuzul de agenție, care transportă și bicicletele, alții cu mașinile personale sau pe calea aerului.
Cei care preferă zborul Cluj – Eindhoven vor avea surpriza să ajungă pe un aeroport silențios, unde nu se anunță cursele în boxe. Și unde nu există zone de fumători. După sosirea în Olanda, ne-am adunat în campingul-labirint Halfweg, cu o mulțime de vile din lemn, având apartamente cu paturi duble, living cu bucătărie funcțională și mașină de spălat vase. Zona se află la 10 minute de mers cu trenul rapid din Amsterdam, fiind amplasată într-o pădure – parc natural.
Ca regulă generală, în tură pleacă întregul grup deodată, în șir indian, la o oră acceptabilă. Pe traseu există două puncte stabilite unde fiecare poate să opteze dacă pedalează în continuare (chiar să fie dus înapoi în camping mai devreme). Coordonatorul excursiei era însoțit de ghizii Iancu și Valentin. Poți să pedalezi mai repede, dar într-un anumit loc aștepți grupul.
Rutele se mai schimbă atunci când sunt zone închise, în anumite parcuri. Având o suprafață plată, Olanda este mai ușor de străbătut pe două roți decât Transilvania: un biciclist care urcă și coboară 15-20 km pe dealurile din jurul Clujului parcurge cu ușurință aici un traseu cel puțin dublu. Seara programul este liber: după nivelul de oboseală / adrenalină poți să stai la o șuetă în camping sau să vizitezi orașele din apropiere.
Peștele crud, specialitate olandeză
Prima zi a fost cea mai solicitantă, cu un traseu de 60 km. Plecarea a fost la 08:30; a urmat îmbarcarea în mașină și drumul pe Autostrada 857, către Edam. Am pedalat spre Monikendam, la Volendam am avut parte de o mâncare tradițională olandeză – țipar afumat crud cu ceapă, iar la Marken am putut imortaliza spectaculosul far din localitate.
Spre fericirea noastră, a doua zi era “proclamată” drept una liberă, numai bună de perindat prin Amsterdam. Aici poți să vizitezi Casa Rembrandt sau Muzeul Van Gogh, dar și să admiri sediile europene ale unor companii ca Netflix, Uber, Tesla sau autohtona Philips. În a treia zi, programată spre Haga, ne-am trezit cu o vijelie, alternativa la bicicletă fiind un program cu vizitare de muzee în reședința Guvernului Țărilor de Jos, unde se află și Curtea Internațională de Justiție.
Și unde, bineînțeles, am prins un miting de protest. Ghidul nostru, Iancu, s-a dovedit a fi un personaj nu doar inteligent, ci și calm și înțelegător. Ziua de pedalat – pe ploaie, vânt, soare, toate amestecate, că așa e primăvara în Olanda – începea de dimineață și se termina după 10-12 ore, cu 40-50 km la bord. Însă cum bicicliștii sunt preveniți să se echipeze corespunzător, o astfel de ploaie parcă nici nu mai contează.
Printre atracțiile unei asemenea vacanțe se numără Edam, Gouda – unde se produc vestitele brânzeturi (nicio legătură cu cele de prin magazinele din România), Volendam – fost sat de pescar devenit atracție turistică, Marken – aici se fabrică o bere “călugărească”, Texel – insula păsărilor, Aalsmer – bursa de lalele, Keukenhof – deșertul Olandei, Haarlem – orașul cu pavaje din cărămidă, Schoonhoven – manufacturi de ceasuri de argint, Kinderdijk – cu morile sale de vânt, Leiden – orașul cu 13 premianți Nobel, Delft – localitate unde se produce ceramică albastră, dar și Rotterdam – cel mai mare port al Europei.
Din Hawaii și Alaska, la Camăr și Batoș
După ce a străbătut Marea Caraibelor, Alaska sau Hawaii, antreprenorul Szabolcs Tyukodi și-a dat seama că “acasă” este Transilvania. S-a profilat pe un business care are la bază turismul activ: cu biciclit, drumeții, caiac, canoe, toate împletite cu gastronomie locală, vizite la berării și crame, obiective turistice și culturale.
Ai terminat actoria la Cluj, cum de te-ai reprofilat?
Când eram copil am vrut să mă fac fierar, pădurar, veterinar, preot, avocat, profesor. Am călătorit mult, în Europa, SUA și Asia. Demult cochetam cu ideea să văd lumea, să experimentez, să cunosc oameni și culturi, să fac și bani. Am lucrat mulți ani pe vase de croazieră, la companiile Carnival și Disney Cruise, ca ospătar.
De acolo am reușit să adun 60.000 de dolari, în ultima perioadă făceam un bacșiș foarte bun, 1.500 dolari pe săptămână. Într-una dintre călătorii am aflat de la un ghid de conceptul de tur pe bicicletă cu pedalat, descoperit cultura și gastronomia locului. Aveam varianta să cumpăr o locuință în centrul Clujului, costa 35.000 € (apartamentele erau foarte ieftine după criză), sau să investesc banii într-un restaurant sau un bar, lucru ce mi s-a părut foarte riscant.
Și pentru ce variantă ai optat?
Am ales să înființez o agenție specializată în excursii pe bicicletă și drumeții, în 2013, așa s-a născut Traventuria. Ideea era să aduc turiști din străinătate ca să le arăt frumusețile din Transilvania, Bucovina, Maramureș. Partea de incoming a fost de succes în zona săsească fiindcă aceasta are cel mai bun marketing. Acolo se duc cei mai mulți străini, are moștenire culturală germană, vine Regele Charles.
Am încheiat un parteneriat cu operatorul britanic The Slow Cyclist, din Marea Britanie, iar de la 4-5 pachete turistice pe an am ajuns acum la 35. Transilvania prinde foarte la public, cu legende, biserici fortificate, natură, pajiști, clientela fiind formată din străini cu venituri medii și mari. Un astfel de circuit la Biertan – Copșa Mare, cu cazare cinci nopți, poate ajunge la peste 3.000 de euro, însă este ceva deosebit pentru un turist britanic. De altfel, 7 din 10 oameni care călătoresc cu noi aleg să revină, ceea ce este extraordinar.
Ați ajuns să organizați și ture în Europa…
Mă gândeam că și românii vor vrea, la rândul lor, să călătorească, să facă și altceva decât să stea într-un hotel de resort în Grecia sau Turcia, la all-inclusive, o săptămână la mare, la soare, unde doar să bea și să mănânce. Am avut prima excursie la Balaton, cu bicicletele.
Apoi m-am extins în Cehia, Olanda, Italia. Anul acesta am făcut prima drumeție în Madeira. A ieșit foarte bine, deci voi continua. Totuși, mă voi implica mai puțin în ghidaj și mai mult în organizarea și administrarea excursiilor. Încerc să aleg cazări care sunt peste medie, dar nu din acelea luxoase, ci să aibă ceva autentic și din spiritul local.
Care este conceptul pe care îl promovezi?
Aceste excursii sunt de agrement: ideea e să fim în natură, să ne mișcăm, să ne simțim bine, accentul nu e pus pe numărul de kilometri pedalați sau pe altitudinile atinse; nu facem sport extrem, avem mașini de suport dacă o persoană obosește. Ne adresăm oamenilor în formă, activi, însă nu neapărat profesioniști; pot veni și cu bicicletă electrică.
Fiecare excursie are o tematică. În Olanda suntem cu florile – în primăvară înfloresc, acolo sunt lalele, brânzeturi, mori de vânt, canale, marea. Avem o cazare fixă, însă cutreierăm aproape toată țara și biciclim câte 40-50 km/zi, deoarece Olanda are teren plat, iar traseele nu sunt dificile.
În Cehia berea se află în centrul atenției, dar și lacurile lângă Trebon, sit UNESCO, o mlaștină imensă, din Evul Mediu, transformată într-un paradis cu canale, o oază a păsărilor. Găsești orășele cochete și drăguțe, locuite de germani. Toscana este mereu un pariu câștigător. Acolo pedalăm mai ușor, 25-30 km/zi, deoarece dealurile sunt foarte abrupte.
Ca să ajungi într-un asemenea orășel e ceva mai greu, totuși accesibil cu bicicleta electrică. Madeira e o destinație de drumeție. Turiști ne-au spus că nu ar veni acolo pentru excursie pe bicicletă. Este o perlă turistică ce nu trebuie ratată, cu o insulă vulcanică micuță, o adevărată bijuterie, cu o cazare ce are acces la mare.
Ce circuite pot fi încercate:
- Drumeții pe Insula Primăverii (8 zile)
- Pe tărâmul lalelelor (8 zile)
- Bere, tură și cultură (6 zile)
- Cu bița la balaton (4 zile)
- Toscana toamna bicicletta (8 zile)
Sursa: Traventuria
Nichita GRAMA (Olanda)
Călin POENARU (România)
