În decembrie 1989, oamenii curajoși și lucizi ieșiți în stradă pentru libertate și adevăr au cerut de la bun început, „Alegeri libere!” Au fost între primele revendicări politice, alături de libertate, democrație, pluripartidism, valori clar formulate și în documentele programatice ale revoluției.
„Vrem garanții pentru alegeri libere!” s-a cerut din nou, insistent în Piața Universității din București, în preajma alegerilor din mai 1990, în primul an electoral postcomunist. După 4 decenii și jumătate de „alegeri fără opțiune”. În noiembrie 1946, alegerile erau fraudate de comuniști, într-un mod grosolan și brutal, prin falsificarea rezultatelor voturilor pentru partidele democratice, cu consecințe teribile și îndelungate.
După 35 de ani de exerciții de libertate și democrație constituțională, suntem în plină criză politică, de reprezentare și de securitate. Cu un război convențional la granița țării și unul hibrid în interior.
Mai avem alegeri libere și corecte în A. D. 2024? Sunt alegerile nostre prezidențiale integre? Cred că aceasta este cea mai mare și mai acută problemă la ordinea zilei. Cu implicații grave pentru democrația noastră constituțională și pentru noi, ca cetățeni români și europeni. Nu am auzit, totuși, ca o astfel de interogație crucială să aibă ecou în spațiul public atât de inflamat și de divizat de retorica maniheistă Vest versus Est, Europa versus Rusia.
După primul tur de scrutin, alegerile prezidențiale par să fi fost profund viciate, nu atât ca rezultate, cât, mai ales, ca premise. Documentele CSAT (recent desecretizate la presiune publică) afirmă, nu fără echivoc, o situație gravă de ingerințe străine și atac cibernetic.
Dincolo de tragi-comicul politichiei carpato-danubiano-pontice și dincolo de cele două mari narațiuni salvaționiste pe care suntem chemați să le (in)validăm prin votul nostru la prezidențiale, ne confruntăm cu probleme serioase și complicate. Cea mai relevantă mi se pare, repet, integritatea alegerilor prezidențiale. Un punct de echilibru (instabil) în toată această anomie socială și politică este faptul că avem reprezentanți aleși în Parlament.
Dar ce (mai) înseamnă alegeri libere și corecte? În epoca post adevăr și a rețelelor de comunicare, cum mai putem face alegeri informate, în cunoștință de cauză?
Parlamentul European le definește astfel: „Alegerile libere și corecte sunt esențiale pentru procesul democratic. Alegătorii ar trebui să poată vota cu cine doresc fără ingerințe și manipulări. Din acest motiv, țările și instituțiile UE au adoptat câteva măsuri pentru a preveni ingerințele răuvoitoare, dezinformarea, atacurile cibernetice și încălcarea securității datelor pe durata alegerilor europene”.
https://elections.europa.eu/ro/free-fair-elections/
Or, documentele instituțiilor de securitate ale statului, dar și percepția publică a unei părți a electoratului, tocmai aceste ingerințe și influențe oculte/rusești ale votului reclamă. Ce-i de făcut? Cum mergem mai departe? Putem continua turul doi al alegerilor prezidențiale, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Ca și cum alegerile ar fi libere și corecte?
Pentru sănătatea noastră ca societate democratică, ar trebui restaurată integritatea alegerile prezidențiale, așa cum este democratic, constituțional și în acord cu valorile pro-europene și transatlantice, atât de invocate. De altfel, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA declara : „Suntem îngrijorați de raportul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) privind implicarea Rusiei în activități cibernetice maligne menite să influențeze integritatea procesului electoral din România. Informațiile menționate în raport ar trebui să fie pe deplin investigate (…) https://ro.usembassy.gov/ro/alegerile-prezidentiale-din-romania/
În situații atât de complicate și de grave, ar fi nevoie de timp și de responsabilitate din partea tuturor instituțiile abilitate ale statului de drept, pentru a clarifica și a rezolva aceste suspiciuni de imixtiune și de influențare ocultă a votului. Alegerile prezidențiale ar putea fi amânate și reluate în condiții de integritate, întrucât Constituția prevede și posibilitatea unui președinte interimar. https://www.constitutiaromaniei.ro/art-98-interimatul-functiei/
Cu toate acestea, turul doi al scrutinului pare a se desfășura implacabil, în 8 decembrie, plasând periculos pe umerii votanților, ca într-un plebiscit nedeclarat, responsabilitatea ce revine instituțiilor abilitate ale statului, de a tranșa situația și de a „salva” țara.
Ciudate alegeri. Ciudată grabă. (Toate marile greșeli ale istoriei apropiate, care grevează și acum, au fost făcute într-o grabă suspectă: de la alungarea Regelui, la uciderea tinerilor pe străzi în decembrie 1989 și execuția ultimului președinte comunist, în ziua de Crăciun).
În graba aceasta confuză (și poate complice) oricare va fi rezultatul, peste alegerile prezidențiale din 2024 va plana o umbră grea. Rămânem cu un deficit de legitimitate a alegerilor, un deficit de democrație, de libertate, un grav deficit de încredere în instituțiile statului. În instituția președinției, mai cu seamă. În ciuda retoricii salvaționiste, rămâne un sentiment de vulnerabilitate. Și totuși… Fie ca idealurile revoluției din decembrie, plătite cu viața semenilor noștri, să triumfe: Libertate!, Adevăr!, Alegeri libere!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Credit foto: Agerpres
Sidonia GRAMA
