Cu toate că a reușit să pătrundă cu lactatele sale atât în Vestul Europei, cât și în marile rețele comerciale, familia Bîcu a decis să facă pasul înapoi, la origini.
La cei 78 de ani ai săi, Marius Bîcu Senior are un program spartan: se trezește în fiecare zi la 7 dimineața și lucrează la fermă până seara. Inclusiv în weekend, de Paște sau Crăciun. Acum trei decenii, cercetătorul chimist renunța la o carieră încununată cu un brevet de invenție pentru săruri de decapare în industria metalurgică, trecând la agricultură, zootehnie și industria laptelui.
“În 1993, plecam de la zero: am luat un sediu de cooperativă agricolă de producție împreună cu fratele meu mai mic. Pe atunci nu știam nimic despre agricultură, dar am învățat să respectăm niște reguli. Am început cu opt vaci aduse de undeva din Austria.
Acum avem 500 de vaci, mulgem zilnic 7.000 l de lapte pe care îl predăm la fabrică, avem oi, o pășune de 200 ha, cultivăm cereale pe 800 ha de pământ. La fermă am făcut mai multe investiții, inclusiv o sală de muls ultraperformantă în care toate vacile sunt monitorizate, iar medicul veterinar vede permanent pe computer tot ce se întâmplă.
În 2019 firma s-a divizat, fabrica de lapte a luat amploare. Ferma cu Omenie a preluat-o băiatul meu, iar eu am rămas cu Unilact Transilvania. Inițial am vrut să găsesc un manager la firmă care să mă înlocuiască, însă discutând cu fiul mi-am dat seama că nu pot să găsesc un manager mai bun și mai ales mai ieftin.
Doar nu eram dispus să dau 3-4.000 euro / lună fără să știu ce poate un asemenea manager. Proiectul pe lanțul scurt alimentar pe care îl încheiem acum a fost o treabă foarte bună, fiindcă deși făceam producție aici, aveam vânzări orientate majoritar către export și supermarketuri, nu pe plan local”, spune seniorul familiei.
Au dat lovitura cu diaspora
Inițiativa care le-a adus vânzări importante celor doi întreprinzători din Alba, la începuturile afacerii din industria agroalimentară, s-a numit Pachet de Acasă, în ideea de a le aduce românilor plecați în străinătate acele brânzeturi și produse lactate care le aminteau de locurile și timpurile în care au crescut în copilărie. Ei au selectat cele mai cunoscute lactate din Transilvania pe care le trimiteau săptămânal în comunitățile de români din Europa: brânză de burduf, caș și telemea de oaie și capră, smântână cu până la 32% grăsime.
Lanțurile scurte, șansa producătorilor locali
“Familia Bîcu a dus la capăt un proiect care i-a ieșit, chiar dacă nu a fost ușor, AgroTransilvania Cluster (ATC) fiindu-i partener. Menirea organizației noastre este de a-i ajuta pe producători, procesatori ca mâncarea cu gust să ajungă pe mesele voastre. Noi căutăm oportunități, aducem finanțare.
De curând ni s-a aprobat un proiect de 1 milion de euro demarat de membrii noștri care își doresc pregătirea exactă a angajaților. Mai avem un proiect de 750.000 de euro pentru un festival de transfer tehnologic, plus alte șase proiecte europene. Invităm producătorii să fie parte din povestea noastră, să poată organiza evenimente precum cel de față.
Îi așteptăm deoarece suntem convinși că împreună putem face mai mult decât fiecare individual, că putem să punem câte o semnătură pe un contract de finanțare care să le permită să meargă mai departe”, a specificat specialistul în agribusiness Felix Arion, director general al ATC.
Mai cunoscuți în Occident
“Aici vorbim despre un proiect de marketing local: noi vindeam în mai toate supermarketurile din România, însă în zona noastră nu l-am făcut din frica de a nu risipi banii fără a avea vreun rezultat, greșeli pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Nu voiam să arătăm frumos, așa cum ne sfătuiau agențiile, că să arătăm exact așa cum eram.
Prin acest proiect am înțeles că marketingul era important; în consecință, consumatorii locali au venit la noi ca să ne găsească brânza. Inițial eram mai cunoscuți în magazinele din Italia sau Marea Britanie decât în județele noastre: Alba, Cluj, Mureș. Până în 2021 livram 50% la export și 30% în supermarketuri. Atunci am deschis un magazin în Alba. Acolo avem și producția, se poate vizita.
Colegele le povestesc oamenilor istoria fermei, le dau rețete, îi încurajează să vină să vadă văcuțele, dacă au copii, îi duc la măgăruș. Când veneau grupuri la poarta fabricii, colega Emese făcea prăjitură noaptea, să fie caldă, îi ducea la animale. Erau lucruri pe care nu le puteam face la Roma, experiențe pe care nu le puteam împărtăși la export”, a mărturisit Marius Bîcu Junior, diriguitorul Fermei cu Omenie.
„Producători” care vând ananas
La finalizarea proiectului, invitații au participat la o suită de degustări cu 15 specialități de brânză produse de întreprinzătorii din Alba, dar și de preparate gândite de Horia Simon, fondatorul Clubului Gastronomic Transilvan (CGS). Printre ingrediente: leurdă, ceapă, mărar, boia, miere, roșii, dar și semințe, zmeură sau cireșe amare.
“Sunt unul dintre puținii reprezentanți ai mișcării Slow-Food International în România, care și-au asumat o provocare în contrapartidă cu tot ceea ce înseamnă produs alimentar construit, făcut, gătit, crescut intensiv. Acest concept însumează și slow-living, slow-working, o hrană sănătoasă făcută dintr-un pământ sănătos și neforțat. În pandemie organizam brunch-uri la Ferma cu Omenie, dar mergeam în tot județul.
Atunci am creat în Apuseni o mică afacere la Mărgău, unde ne-am dat seama ce mult înseamnă microclimatul. De fiecare dată când ajungem în sat cu soția, cei de acolo îmi zic Horia a’ Nost – deși eu sunt localnic prin adopție – pentru că stau în comunitate, lucrez foarte mult cu ei. Acolo pot apela la un sătean care să îmi culeagă leurdă, cu altul mă duc la ciuperci.
În perspectiva în care vrem să deschidem și un restaurant acolo, îmi dau seama că așa trebuie să arate o microregiune dacă vrem să facem ceva relevant. Orice sămânță dintr-un ghiveci mic pornește, deci trebuie să ne întoarcem la comunitatea locală. Lanțul scurt înseamnă o rază de 70 km, iar dacă începem să consumăm zi de zi produse din zonă, județul va ava o suveranitate alimentară parțială.
În supermarketurile din țară nu avem destule produse locale. În Italia rafturile lor sunt populate cu multe produse locale de calitate. În satul nostru toată lumea produce lapte, dar nu găsești o brânză autorizată, cu brand, deci restaurantele vor prefera să o aducă din Metro sau Selgros. În zona Iulius Mall există 14 supermarketuri, în piața agroalimentară din cartierul Gheorgheni mai sunt trei tarabe cu „producători” care vând ananas”.
Praline cu brânză
Invitații de la complexul The Barn din comuna Gheorgheni au asistat la o degustare de brânzeturi, având acces inclusiv la praline gourmet din ciocolată cu brânză de burduf, dar și la un recital muzical susținut de Cristian Dumitru (Deva) – pian și Răzvan Marcu (Ocna Mureș) – voce. Proiectul european “Produse lactate transilvane. De la producător la consumator” vizează dezvoltarea lanțului scurt de aprovizionare în sectorul lactatelor tradiționale. Pentru realizarea sa, a fost constituit un parteneriat format dintr-o entitate în calitate de procesator și comerciant (Ferma cu Omenie), un fermier care furnizează materia primă necesară (Unilact Transilvania) și organizație nonguvernamentală (ATC). Finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, proiectul de 1,5 milioane lei a avut ca obiectiv dezvoltarea și comercializarea produselor lactate tradiționale direct de la producător la consumator, sprijinind economia locală și asigurând produse de calitate superioară.
