Brașovul a cunoscut o expansiune notabilă în ultimul deceniu, iar interviul acordat de Ionuț Țața, CEO Iceberg+, oferă o radiografie lucidă asupra parcursului sectorului tech local, dar și a blocajelor care frânează dezvoltarea sa în comparație cu alte centre. Acesta pune în discuție ecosistemul IT din Regiunea Centru, de la status quo, provocări, până la identificarea de soluții smart city dincolo de mândria locală. Discutăm despre oportunitățile emergente în domenii precum mobilitate urbană, manufacturing, turism tech, VR/AR sau fintech – dar și despre potențialul (încă neexploatat) al Brașovului în aeronautică și defense tech. Într-un moment în care corporațiile își reduc prezența, Brașovul se află la o răscruce: va putea genera următorul val de antreprenori tech? Citește interviul și află de ce acum e momentul să-ți planifici inteligent viitorul – fie ca antreprenor, cofondator sau inovator în noul val tech românesc.
Cum apreciezi că a evoluat industria IT-ului în Brașov în ultima perioadă?
Ionuț Țața, CEO Iceberg+: E interesant că suntem în clădirea Centrului de Afaceri, Transfer Tehnologic și Incubator de Afaceri – CATTIA, pentru care am definit planul de afaceri în 2011. La vremea aia l-am gândit uitându-mă la sectoarele economice dezvoltate și cele cu potențial din Brașov. Un sector economic undeva la mijlocul distanței dintre cele două categorii, adică dezvoltat, dar și cu potențial, era IT-ul. Timpul mi-a arătat că am avut prezumția corectă. La vremea respectivă, noi am înființat clusterul pentru inovare și tehnologie, care își propunea să reunească firme de IT locale și multinaționalele prezente în Brașov și să anime industria.
Am organizat diverse evenimente – festival de tehnologie – am adus oameni, am creat un spațiu și un context în care să dialogheze și să învețe lucruri. I-am scos din oraș, i-am dus să le arătăm cum funcționează lucrurile la Cluj, la Budapesta, și s-a dinamizat contextul, în jur de 2012-2013. Și continuăm: CATTIA găzduiește acum incubatorul dedicat IMM-urilor din aeronautică, energie regenerabilă, electrotehnică și IT, +ONE, iar în octombrie Tech Connect, Festival de Transfer Tehnnologic. Ulterior, fără să fie exclusiv efortul nostru, am avut impact: s-a văzut că începând cu 2013-2016 a început să crească industria IT foarte mult în Brașov. Cred că au apărut aproximativ 100 de firme noi, care s-au înființat în decurs de trei ani. Nu vorbim aici de PFA-uri făcute pentru eficientizare fiscală, ci de firme cu angajați, pentru că s-a înregistrat și o creștere de 1.500-2.000 de angajați în aceeași perioadă.
Este un salt major ca număr de angajați într-un sector economic emergent la vremea respectivă.
I.Ț: Da, dar care a fost limitat și gâtuit, pe alocuri. Când compari dinamica industriei IT din Brașov cu cea din Cluj, Timișoara sau Iași – orașe cu o dimensiune semnificativă a populației sau catchment area (inclusiv zona metropolitană), observi că aceste bottlenecks sunt, odată, în zona universitară, pentru că Universitatea din Brașov are mai puțini studenți decât au acumulat universitățile din cele trei orașe unde sunt mai multe instituții de învățământ superior. Universitatea de Vest și Politehnica din Timișoara acoperă subiectele relevante pentru IT disjuns, dar în concurență benefică până la urmă. Universitatea „Babeș-Bolyai” și Universitatea Tehnică în Cluj, care, la fel, acoperă spectrul ăsta, fiecare având secții relevante. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” în Iași hrănesc industria la comun. În Brașov, avem o singură universitate care alimentează solitar industria și atunci nu are cum să crească. Oricât de mult și-ar dori.
Altă gâtuire într-o zonă neașteptată, poate, e mediul construit și urbanismul. Matematic, ai mai puține spații de birouri clasa A în Brașov decât ai în Cluj, Iași sau Timișoara. Dar uitându-ne în zona metropolitană, avem la fel de multe, dacă nu chiar mai multe hectare de hală industrială și logistică, decât în Cluj, spre exemplu. Iar acest element are o influență cu dublu sens. Influențează și determină profilul economic, dar, în același timp, structura mediului construit e influențată de profilul academic și cele două se ancorează. Când companiile realizează că nu au unde să facă un sediu, nu au unde să pună 500 de oameni, că n-au de unde să mai închirieze spații, iar ca să construiești durează 2 ani, atunci nu mai vin în Brașov.
În timp ce în Iași, United Business Center are clădiri pregătite, negociate din timp, pe care le populează deja fie cu corporații, fie cu companii locale.
Iarăși, în Cluj, există deja o morișcă, care produce real estate pe zona asta. Și atunci, Brașovul fiind gâtuit în zona asta, cred că de la un punct încolo devine relevant să facem zoom-out, să ne uităm un pic mai larg la nivelul regiunii. Vedem că Sibiu a crescut destul de mult în ultimii ani și se simte lucrul acesta. Modul în care a crescut Sibiu e diferit de modul în care a crescut Brașov.
În ce sens?
I.Ț: Cred că întâi putem să facem o paralelă între Timișoara și Cluj, pentru că în Timișoara vei vedea că industria IT, dar și alte industrii, sunt dominate de multinaționale. În timp ce în Iași există un segment puternic de companii cu ownership local. În schimb, în Timișoara nu s-a întâmplat lucrul ăsta.
Cărui fapt i se datorează fenomenul?
I.Ț: Pentru că corporațiilor le-a fost mai ușor mult mai devreme să intre pe piață și să angajeze resursa umană. În timp ce în Cluj, parțial și datorită fenomenului Funar, până în 2004, nu le-a fost atât de ușor să intre pe piață și au avut timp niște antreprenori locali să se consolideze. Relația dintre Sibiu și Brașov e asemănătoare. A fost foarte ușor pentru corporații să pătrundă în Brașov și să angajeze oameni, pentru că se vedea în orice fel de statistică că există resursă umană.
Nefiind la fel de atrăgător în această regiune, în Sibiu multinaționalele au întârziat să apară și atunci au apucat companii locale să se dezvolte. Începând cu Sobis, vedem acum un cluster destul de semnificativ de companii mici și medii, care dezvoltă soluții. SmartBill e un exemplu relevant.
Faptul că SmartBill a apărut la Sibiu e pentru că a avut pe cine să angajeze. Și oamenii ăia n-au apucat să fie angajați de Siemens, pe salarii mari. În timp ce în Brașov, oameni cu talent, knowledge, probabil că sunt angajați la Siemens sau în alt loc. Cred că ne aflăm acum într-un moment în care corporațiile încep să-și reducă amprenta, ca să formulăm politicos, și e un moment bun pentru startup-uri și antreprenoriat.
Cred că e un moment bun ca și în orașele unde corporațiile domină, Timișoara și Brașov două exemple, să apară antreprenori care să preia resursa umană, în condiții competitive salariale și de cultură organizațională, și să mutăm capitalul uman în IT dinspre corporație și job înrolat înspre a fi cofondator sau a fi unul dintre primii angajați cu share-uri într-o companie de tip startup, de a participa la tot procesul ăsta de dezvoltare de produs digital, de a face un exit, de a face bani din asta, de a reinvesti. Adică, o schimbare de paradigmă carieristică în IT.
„A fost foarte ușor pentru corporații să pătrundă în Brașov și să angajeze oameni”, Ionuț Țața, CEO Iceberg+
I.Ț: Cred că poate să aibă. Aici m-aș întoarce la afirmația ta. E interesant de văzut ce a declanșat, de unde au pornit aceste profilări. De exemplu, în Iași, avem foarte multe firme care sunt bune în digital media. Acest fapt derivă din niște lucruri care au început în anii `90. În Iași s-a înființat Grapefruit, una dintre primele firme de branding din România, oameni super talentați, care apoi au intrat în zona de digital media, și, ulterior, s-au divizat și ramificat de multe ori.
De acolo au plecat mulți oameni care și-au înfiinţat firmele lor. A existat o gașcă în jurul lor, și, în ciuda tuturor așteptărilor, s-a generat un anumit curent: se vede astăzi în numărul de firme medii care fac digital media, exportă mult digital media. Pe lângă asta, însă au apărut alte valuri conectate la alte industrii de acolo. De exemplu, e o firmă specializată pe PLM (managementul ciclului de viață al produsului), care a apărut la Iași pentru că a existat talentul IT, dar exista și zona industrială către care să se facă pilotarea, prototiparea soluțiilor, testarea lor și așa mai departe.
Clujul a avut mai multe direcții de dezvoltare. Într-adevăr, AI-ul e un trend important acolo, cumva și prin investiții publice, pentru că acum se face acel hub de AI (HUB Român de Inteligență Artificială – HRIA). În Iași se face Centrul de Inovare Cuantică. În ambele orașe pare să funcționeze acest parteneriat academic-privat sau public-privat.
În Timișoara mi se pare că e un potențial mult mai bun în zona de hardware. Adică, pe de-o parte, soluții care merg spre manufacturing, pentru că există această tradiție a ingineriei și a fabricației acolo, dar, pe de altă parte, există capabilități reale în zona de cercetare, și am început să o văd și în zona de start-up-uri, care dezvoltă soluții ce îmbină software cu hardware. Și mi se pare prima regiune în care suntem pregătiți pentru pasul spre soluții hardware și software.
Cred că și București ar putea să facă asta, dar Bucureşti are o masă critică atât de mare încât se poate întâmpla orice acolo. Nu mi se pare profilat așa cum e acum.
Interesantă observația cu Sibiu, apropo de fintech. Mi se pare că e un efort mai proactiv în Oradea pentru a se poziționa pe fintech, pentru că fac Unchain Festival și caută să atragă mulți oameni interesați, preocupați, pricepuți în zona de fintech. Cred că MultiversX deține o doză de hazard că se întâmplă în Sibiu, adică putea la fel de bine să se întâmple în București. La fel cred că este și SmartBill, dar observația ta e corectă. Pentru că dacă s-ar putea construi pe cele două, ai putea să creezi un pol consistent în zona asta de fintech. Nu pare că se întâmplă lucrul acesta într-un mod sistematizat, totuși.
O să vedem, însă, că termenul fintech este bine articulat în strategia de specializare inteligentă a Regiunii Nord-Vest, adică Cluj-Napoca – Oradea. În zona aia, în mod asumat, există mecanisme de finanțare care caută să bage bani în asta. Și unde se vor investi bani, lucrurile vor crește. Din această perspectivă, cred că orice fel de efort care nu-i însoțit de suficient de mulți bani, va produce knowledge, va genera idei, dar până la urmă va face să migreze într-o regiune în care găsește bani.
Ce determină migrarea și cum încurajezi migrarea de idei?
I.Ț: Am lansat în Timișoara un program de accelerare dedicat startup-urilor de mobilitate urbană. Deci mobilitatea poate să fie software, un software de navigație, dar poate să fie și un device nou care reduce consumul sau care monitorizează materialul rulant. Și miza noastră e că o să apară și lucruri care sunt mai spre hardware în Timișoara și în Regiunea de Vest. În același timp, am gândit programul în așa fel încât să încurajăm fenomenul migrator al startup-urilor din alte regiuni spre Regiunea de Vest. Avem bani pe care să îi investim într-o idee bună, un sprijin inițial care să acopere costurile de setup ale firmei.
Implementăm acest accelerator pentru că e parte din obiectivele regiunii, asumate de Agenția de Dezvoltare Regională Vest, să se poziționeze pe anumite domenii, inclusiv mobilitate sau conexe cu mobilitatea precum manufacturing-ul și IT-ul, pentru că au o industrie de la Continental la toate celelalte firme din regiune care livrează pentru automotive.
Mai au și o industrie IT care livrează pentru aceeași zonă. Dar cele două nu se întâlnesc foarte des ca să facă produsul finit și ele livrează bucăți care devin produs finit altundeva.
Prin programul acesta de accelerare încercăm să aducem acest middle layer de startup-uri care să creeze produsul finit de mobilitate inovativ, tehnologic, localizat în regiune. Vom derula programul 2 ani, cu scopul de a crea un val nou de start-up-uri care sunt mature din perspectiva modelului de business, dar incipiente din perspectiva prezenței pe piață, după care ADR Vest, în paralel, creează niște fonduri de investiții administrate privat, dar cu bani publici, care să investească în start-up-urile astea, să le preia, să le dea banii pentru a crește mai departe.
Și, în felul ăsta, vedem cum se poziționează o regiune cu un anumit profil de startup, profil de inovare pe un anumit sector. Nu e suficient, pentru că nu poți să hrănești regiunea doar cu startup-uri de mobilitate. Evident, poți să faci același lucru pe mai multe sectoare. La fel, regiunile Centru sau Nord-Vest poate să facă ceva pe fintech.
Revenind la Brașov, există un profil?
I.Ț: Paradoxal este că, acum vreo 7-8 ani, valoarea cifrelor din industria IT din Brașov a depășit valoarea cifrelor din turismul brașovean. Era un semnal interesant. Nu știu dacă s-a păstrat sau dacă se va păstra mereu așa, dar legat de tot ce înseamnă inovare în zona asta de turism, HoReCa, e ceva ce putem încerca. Și există companii care deja fac asta. Dar, ca de obicei, ele sunt conectate la un lanț de valoare care contribuie la un produs. Produsul se întoarce mai târziu acolo unde a fost creat, dar fără ca ownership-ul să fie aici. Ăsta e un aspect.
Altul cred că e în zona asta de IT pentru manufacturing, pentru engineering, există un bazin manufacturier semnificativ în Brașov. Și mă mai uit la zona de tehnologie din industria creativă și culturală, care ține de VR, AR, de metavers. Avem muzee private care experimentează cu tehnologia asta, start-up-uri care dezvoltă conținut tech. Există o masă critică în care jocul cu tehnologiile și cu sectorul creativ se întâmplă, dar el încă nu a trecut complet strada.
AI-ul își găsește și el un loc. Dacă ne uităm la ce fac firmele: destul de mult suport, dezvoltare de software la comandă fără arhitectură proprie, adică piața mai are mult până devine matură, dar văd licăririle. Brașov are un startup foarte fain – Machinations – care a dezvoltat un tool de modelare pentru jocuri, folosit de toate studiourile mari din lume. De pe-un deal din Brașov administrează startup-ul, în condițiile în care echip Machinations.io e răspândită pe tot globul.
„Eu nu pot să codez software pentru apărare cu angajați care lucrează de acasă”, Ionuț Țața, CEO Iceberg+
I.Ț: Poate fi. Aeronautica era emergentă acum ceva vreme, dar e și astăzi, pentru că, din păcate, nu s-au făcut multe schimbări. Schimbările, transformările, creșterile în aeronautică sunt foarte costisitoare. Dacă ne uităm la partea de software, teoretic, s-ar putea spune că e mai ușor să faci antreprenoriat în IT pentru apărare.
Dar, de fapt, începe să se vadă că multe start-up-uri încearcă să se ducă spre așa-numitul dual use. Vezi cazul dronelor, care pot fi folosite și militar. Un software de human computer interface putem să-l folosim și militar. În teorie, da. Dar, în practică, trebuie instalate și respectate nivele de securitate care sunt în spatele unei tehnologii militare, care se conectează într-un lanț de valoare formalizat.
Eu nu pot să codez software pentru apărare cu angajați care lucrează de acasă.
Standardele la care trebuie să te raportezi sunt altele și nu sunt cunoscute de industrie. Trebuie să fii o companie sau într-o asociere cu o companie care a făcut asta. Cred că noi, în România, nu suntem în block start-uri. Cred că sunt alte țări care sunt mai bine pregătite. În aeronautică are sens să aprofundăm, dar mai cred că e drum lung până putem să beneficiem cu adevărat de tot ceea ce e în zona de defense sau așa numitul dual use.
Care ar trebui să fie rolul incubatorului +ONE, despre care spuneai la început, în ecosistemul antreprenorial din Brașov și Regiunea Centru?
I.Ț: În Brașov sunt mulți oameni preocupați de antreprenoriat. Am inițiat +ONE special ca să intrăm înapoi în jocul ăsta, pentru că e o mișcare critică. S-a văzut, de exemplu, la IQ Digital Brașov, unde am avut un panel de start-up-uri locale și care a avut un succes imens. Au venit câteva sute de oameni, dintre care zeci de antreprenori și-au luat idei de acolo. La fel, când am făcut lansarea +ONE, am întâlnit un val nou de oameni preocupați de antreprenoriat, întorși în țară, mutați din București în Brașov sau proaspăt absolvenți ai Universității Transilvania Brașov. Oamenii aceștia au nevoie de un loc și un context de întâlnire. Regiunea Centru împreună, Brașov cu Mureș, cu Sibiu, Alba, cu Odorhei și Miercurea Ciuc, cu Sfântul Gheorghe și Făgăraș, este probabil ca masă critică de antreprenori și startup-uri cât în Timișoara, nu cât Cluj.
Care e specificul local al zonelor menționate?
I.Ț: Complementaritate – cuvântul cheie. Dacă în Mureș poți să dezvolți startup-uri cu orientare pe zona medicală, în Brașov avem profilul industrial, turistic. Dar vine tare din urmă și partea asta de media, VR, XR, AI, aplicat în industriile creative, industriale și turism.
Sibiu se profilează, poate, pe fintech, dar, în mod cert, are potențial spre zona manufacturieră și IT public, care deja se dezvoltă în zonă.
Regiunea Centru are o complementaritate interesantă pe care poți să construiești, să faci foarte multe lucruri. Cred că, în triunghiul Brașov, Sibiu, Mureș, putem să prindem din urmă Timișoara, apoi Clujul.
În sensul ăsta, noi facem deja hackathoane în triunghiul – Brașov, Mureș, Sibiu, și vom menține ritmul cu mai multe evenimente care se întâmplă mereu în acest triunghi în care credem, mai ales datorită parteneriatelor cu universitățile din cele trei orașe, respectiv Universitatea de Medicină și Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” în Târgu Mureș, Universitatea „Lucian Blaga” în Sibiu și Universitatea Transilvania Brașov.
Urmează să facem un festival de transfer tehnologic, care se va întâmpla în perioada 7-9 octombrie în cele 3 orașe – cu speakeri experți naționali și internaționali, vrem să creăm un spațiu relevant de întâlnire și să conectăm comunitățile pe care le avem în toate orașele astea.
De exemplu, organizăm întâlniri cu startup-uri din Brașov în Mureș și se cunosc cu antreprenorii de acolo. După aceea îi ducem la Sibiu, vine Sibiu încoace. Din care poate să iasă colaborări, joint venture-uri foarte faine pentru întreaga regiune.
Cum am făcut, de altfel, și la lansarea incubatorului +ONE, am avut Incubatoarele din Sfântu Gheorghe și Făgăraș prezente și implicate.
Strategia pe termen lung pentru această triadă cu mult potențial Brașov – Sibiu – Mureș am gândit-o în jurul comunităților de antreprenori, universități, administrația locală – de la hackathoane la festivaluri în serie, ca să angrenăm startup-uri, inovatori și cercetători – transfer de know how și, evident, creștere pe termen lung.
„the city in the skies, futuristic smart city la care aspiri să ajungi”, Ionuț Țața, CEO Iceberg+
I.Ț: E multă filozofie. Smart city e un brand umbrelă sub care poți să pui foarte multe: de la bănci și alte elemente de mobilier urban, până la iluminat public. Dar nu este despre asta.
Dacă ne uităm în literatură, regăsim „the city in the skies”, futuristic smart city la care aspiri să ajungi – și cel mai bun exemplu cred că este NEOM sau The Line, din Arabia Saudită. Apoi vorbim despre „the failed city”, de exemplu, New Orleans cu inundațiile.
Deci, despre ce este smart city?
I.Ț: Este despre a mă apăra de ceea ce mi se poate întâmpla, despre un surveillance city ca să mă apăr de infractori, despre un oraș care să identifice din timp posibile catastrofe? Deci, smart cities este despre protecție sau e o chestie aspirațională?
Smart city se regăsește la intersecția a trei direcții: infrastructuri inteligente, cetățeni și serviciile administrației publice. De multe ori, ce se întâmplă e că furnizorii de infrastructuri inteligente sunt dominanți, iar sectorul public cumpără tehnologie, cumpără AI, dar nu are date. Cumpără pentru că e smart city.
Și mai avem cetățeanul care nici nu știe că administrația publică a cumpărat ceva și nici nu are vreun beneficiu, că el nu vede tehnologia.
Ăsta e fenomenul care se întâmplă, din păcate, de cele mai multe ori și e etichetat ca smart city că dă bine. Intersecția nu se întâmplă decât între două cercuri. Atunci, un adevărat smart city ar trebui să ofere beneficii cetățenilor, pe care ei să le perceapă ca atare, în urma raportului dintre administrație și furnizorii de tehnologie.
Deci fie să-i apere de catastrofe și probleme, fie să îi ducă într-o zonă aspirațională. Și dacă amestecăm conceptul acesta de smart city cu deciziile bazate pe date, ar trebui să presupunem că ne aflăm într-o societate 4.0. Deci, intersecția asta acum ar putea fi despre date și modul în care luăm decizii folosindu-ne de date. Și, în felul ăsta, am descoperit care e principala provocare pentru smart city-ul de astăzi, din era 4.0. Să am date.
Digitalizarea e doar un pas spre statutul de smart city?
I.Ț: Digitalizarea se întâmplă în interiorul zidurilor primăriei. Conceptul de smart city și efectele lui se întâmplă în afara zidurilor primăriei.
Iar cele două sisteme tratează datele pe principiul vaselor comunicante. Atunci, îmi trebuie niște infrastructuri digitale, în primul rând. Trebuie ca informațiile din primărie să existe digital. Dacă îmi integrez o solutie tip Gen AI, precum ChatGPT, în primărie, documentele trebuie să fie în format digital pentru ca AI-ul să-mi dea rezultate.
Din oraș trebuie să preiau informații. De exemplu, să știu câte mașini trec în timp real pe drumul ăla. Și e la îndemâna noastră să facem asta, dar nu se întâmplă. După care mă uit la date, trebuie să fac o analiză, să iau decizii.
Ce se întâmplă este că am prea multe date dintr-o dată. Și aici e provocarea smart city-ului de astăzi. Suntem într-o cursă continuă de cumpărat tehnologii noi, care generează complexități pentru care noi nu avem soluția de administrare a complexității.
Există inițiative, dar semnificativ mai puține. Dar ca să învățăm despre ce se potrivește, ce funcționează și cum funcționează, eu cred că e nevoie să testăm, să explorăm diverse soluții, problemă cu problemă.
Derulați proiecte în acest sens?
I.Ț: Asta încercăm acum să facem, printr-un proiect pe care îl avem, care se cheamă The Lab City. Încercăm să feliem provocările unui oraș inteligent, adică provocări legate de deșeuri, de aer, de trafic sau mobilitate.
Și pentru fiecare să vedem care sunt tehnologiile care funcționează, care îmi dau date, cum pot să interpretez datele și cum pot să intervin. După aceea să remontăm piesele.
Încercăm să împărțim în șase dimensiuni, să demontăm, să facem experimente pe cele șase și după aia să le reasamblăm. Problema constă în faptul că punem prea multe straturi de date. Datele vin în protocoale diferite, sunt non-interoperabile, după care ne chinuim să facem reverse engineering, să le aducem pe toate la un loc. Deci, din păcate, suntem acolo.
Pe de altă parte, dacă ne ducem și vizităm Arabia Saudită, vedem cum un oraș este gândit și construit de la zero deja cu infrastructuri digitale. Proiectează drumul direct cu senzori integrați ca să măsoare traficul. Când fac un parc, unul din 10 pomi va avea pe el integrat un senzor de către furnizor.
Spre exemplu, printr-un proiect în Regiunea Sud-Est, am convins Primăria Constanța să prindă în niște proiecte de reabilitare de școli un senzor care să dea date despre poluarea fonică și onoră atașată respectivului șantier, pentru a crea o hartă de zgomot și de poluare. Astfel, șantierele sunt monitorizate pe timpul desfășurării acestora. Dacă pilotul ăsta funcționează, poate să devină o politică publică prin care orice șantier peste o anumită durată de timp va fi dotat cu senzori pentru măsurarea poluării fonice și atmosferice. Se pot impune limite pe care dacă le-ai depășit, oprești șantierul până indicele coboară sub limită. Și așa se pot implementa soluții de smart city în zona de politici publice, de pe urma cărora cetățenii beneficiază. Abia atunci vorbim de un oraș inteligent. Altfel, beneficiile sunt într-o zonă de mândrie locală.
Ionuț Țata, CEO Iceberg+, coordonator FIT EDIH, Membru Consiliul de Supraveghere EIT Manufacturing, investitor în industrii creative, deep tech, green tech, e-health.
Cover story-ul ediției tipărite cu nr. 139 a revistei Transilvania Business (08 iulie – 05 august 2025)
