Biopesticidele în alternanță cu pesticidele clasice, soluții moderne de combatere integrată a bolilor, dăunătorilor și buruienilor

Biopesticidele sunt substanțe prezente în natură, cum ar fi ciupercile (fungi), bacteriile Bt, extractele de plante, acizii grași sau feromonii. Utilizarea biopesticidelor este în creștere rapidă la nivel mondial și sunt din ce în ce mai prezente în Managementul Combaterii Integrate a Bolilor Dăunătorilor și Buruienilor (Integrated Pest Management – IPM) pentru a spori randamentele și calitatea programelor de combatere, împreună cu impactul lor redus asupra mediului.
Biopesticidele oferă beneficii suplimentare, cum ar fi modurile de acțiune complexe și noi pentru gestionarea rezistenței și pentru a extinde durata de viață a produselor pesticide convenționale. Ele adaugă, de asemenea, flexibilitate într-un program clasic de combatere, cu intervale reduse de la ultimul tratament la recoltare, o foarte bună gestionare a reziduurilor de pesticide pentru produsele exportate și un profil eco-toxicologic excelent pentru om, animale și entomofauna utilă.
Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) definește biopesticidele ca anumite tipuri de pesticide derivate din surse naturale, cum ar fi animalele, plantele, ciupercile, bacteriile și anumite minerale. Uleiul de canola, usturoiul, uleiul de mentă sau de crizanteme, de exemplu, au aplicații pesticide și sunt considerate biopesticide.
Biopesticidele sunt deja recunoscute ca o opțiune eficientă de combatere a bolilor, dăunătorilor și chiar a buruienilor pentru culturile ecologice, cu precădere pentru culturile de legume, pomi fructiferi, viță de vie, plante ornamentale de apartament sau gradină, gazon, dar și pentru majoritatea culturilor de câmp unde se are ca obiectiv obținerea de recolte bio.
La ora actuală sunt înregistrate la nivel european destul de multe substanțe active cu profil de biopesticid, utilizate în variate produse, ca repelenți pentru cervite în silvicultură, repelenți pentru țânțari sau căpușe, dar și produse biopesticide pentru agricultura comercială, în special pentru combaterea dăunătorilor. Pe măsură ce sunt identificate și sintetizate mai multe surse naturale de biopesticide, numărul de astfel de produse înregistrate va continua să crească. În prezent, EPA recunoaște trei mari clase de biopesticide:
1. microbiene
2. biochimice
3. protectoare încorporate în plante (PIP)
Cererea pentru biopesticide este în creștere constantă în toate țările lumii, iar la nivel european este o alternativă sigură de înlocuire a multor substanțe active de pe lista destul de vastă a celor care vor fi excluse pe termen mediu și lung.
Opinia publică dar și utilizatorii de pesticide convenționale își pun tot mai des întrebări pertinente cu privire la impactul acestora asupra mediului și posibilele riscuri pentru sănătate dar și siguranța lucrătorilor, toxicitatea față de păsări, contaminarea apei de suprafață și freatică.
Un lucru este cert, iar fermierii și consumatorii finali ai produselor agricole, în marea lor majoritate, sunt conștienți de acest lucru: fără produsele clasice de protecția plantelor sintetizate chimic (pesticide) nu se poate concepe o tehnologie de combatere a bolilor, dăunătorilor și buruienilor eficientă și care să asigure o producție globală rezonabilă, care pe termen mediu și lung trebuie să satisfacă hrana omenirii în creștere exponențială.
Firmele mari multinaționale, care investesc în cercetare sute de milioane de euro pe an, pun la dispoziția oficialităților, fermierilor și consumatorilor, studii minuțioase cu privire la profilul ecotoxicologic al substanțelor active puse pe piață și își asumă responsabilități majore cu privire la modul de gestionare al acestora, oferind informații clare legate de recomandările de utilizare și protecția utilizatorului.
Produsele de protecția plantelor sunt, de fapt, medicamente pentru plante, indispensabile pentru menținerea sănătății acestora, cu condiția respectării stricte a etichetei (la fel ca la medicamente), unde sunt prezentate toate detaliile de utilizare: doza omologată la hectar, momentul optim de aplicare, numărul de tratamente recomandat și alternanța substanțelor active, intervalul de la ultimul tratament și până la recoltare etc.
La nivel european, ECPA (Asociația Europeană de Protecție a Plantelor), iar, la nivel national, AIPROM (Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România) oferă studii ample cu privire la modul de utilizare responsabil al produselor de protecția plantelor, dar si impactul major pe care îl poate avea asupra agriculturii naționale și europene scoaterea de pe piață a unor substanțe active, unele dintre ele neavând practic înlocuitor.
Ambele categorii de produse pentru protecția plantelor, biopesticidele și produsele clasice sintetizate chimic, își găsesc, cu siguranță, locul în cadrul tehnologiilor de combatere integrată a bolilor, dăunătorilor și buruienilor la nivel de fermă, atunci când sunt aplicate alternativ și respectând cu strictețe Bunele Practici Agricole.
de Dr. Gheorghe BOȚOMAN