Românii surprind retailerii internaționali prin faptul că sunt dispuși să-și cumpere haine și încălțăminte pe credite. Chiar și așa, în 2018 piața de fashion din România, estimată la aproape 5 miliarde de euro în acest an, a înregistrat ritmuri mai lente de creștere comparativ cu anii precedenți.
Românii dau prioritare hainelor de import la prețuri accesibile, de la branduri cunoscute la nivel internațional, pe când producătorii români rămân să lupte cu mania discount-urilor și cu accesibilitatea „hainelor de o zi”, unde calitatea e un criteriu uitat.
În România sunt înregistrați aproximativ 14.000 de retaileri de fashion, potrivit unui studiu al MKOR Consulting, însă doar câțiva dintre ei concentrează cele mai mari vânzări. Vorbim despre cei mai mari jucători: H&M, Zara, Decathlon, Pepco, C&A. Și o analiză a JeysFin îi menționează pe H&M Hennes & Mauritz SRL, Zara Bucureşti SRL, Roumasport SRL – deţinătorul brandului Decathlon, C&A Moda Retail SRL şi Pepco Retail SRL ca fiind cei mai puternici jucători din industria de profil.
În același timp, producția locală de fashion înregistrează un trend descendent, estimându-se o valoare totală a pieței de 3,5 miliarde de euro în 2019, în scădere cu 3% față de anul precedent. În același timp, 88 la sută din producție este orientată către export, mai constată autorii studiului MKOR Consulting. Așadar, ceea ce se produce în România este destinat exportului în mare parte, iar românii îmbracă ceea ce vine din afară.
Problemele cu care se confruntă producătorii locali au fost expuse în cadrul evenimentului „FashionROute 2019”, destinat industriei de modă din România, organizat de Wall-Street.ro.
Cum se descurcă brandurile românești
Brandul Pineberry este sută la sută românesc. Istoria pornește din 1994, cu o fabrică a familiei din Oltenița. 80 la sută din producție este destinată exportului, iar 20 – pentru piața din România.
„Consumatorul din România este axat pe fast-fashion foarte mult, iar noi – ca producător român, nu putem produce la prețurile la care o fac companiile internaționale. Se caută tot timpul reduceri, pentru că acesta este ritmul dictat de brandurile fast-fashion. Este nevoie de educarea consumatorului, dar și de transparență. Consumatorul trebuie să știe ce stă în spatele prețului produsului pe care intenționează să-l cumpere”, afirmă Alina Răchieru, fondatoarea brandului Pineberry. Compania a accesat fonduri în anul 2012 în sumă de 500 mii de euro, pentru a tehnologiza o parte din fabrică. A fost o soluție pentru lipsa constantă de personal pregătit în România.
Sorin Chiriac, managing director Sense/Caremil/Smirodava este de părere că românii au o atracție pentru brandurile internaționale, ca o obișnuință din perioada sovietică când tot ce venea din afară reprezenta o mare curiozitate. Sorin Chiriac mai crede că producătorii locali au capacități acum să lupte cu avantajele unui producător din afară.
„A rămas în memoria colectivă obișnuința din perioada sovietică, când cu toții ne doream foarte mult ceva din afară. Eu cred că noi consumăm mai mult decât spune statistica. O parte din export se întoarce înapoi în România. Dar România încă nu are producători care să poată concura cu cei din afară și aici este vorba despre multe aspecte – tradiție, know-how, prețuri, economie, competitivitate. Cred că industria românească se va rafina, se vor produce lucruri din ce în ce mai scumpe, mai dificil de făcut și mai bine plătite”, crede Sorin Chiriac, care este de părere că autoritățile trebuie să se axeze pe politicile de încurajare a producției.
Mihai Păsculescu, președintele Federației de Textile Confecții și Pielărie din România, afirmă că industria de profil este al doilea exportator din România, după industria automotive, cu 6 miliarde de euro export și 270 de mii de angajați. România totuși are o problemă-cheie privind competitivitatea.
„Principala problemă care ne reduce și eficiența este lipsa totală a industriei orizontale, primare, de țesături și filaturi, pentru că investițiile specifice sunt foarte mari. Să construiești o țesătorie cu finisaje costă cam 50 de milioane de euro, iar de filatură – cam 15 milioane de euro. În plus, este nevoie de infrastructură foarte bună pentru ele. De câțiva ani lucrăm la un proiect, să aducem țesături și accesorii, apoi să soluționăm aici, în România, problema finisajelor. Romania s-ar dezvolta mult mai mult, dacă am avea o sursă de materie primă”, a adăugat Mihai Păsculescu.
de Irina PAPUC
