Agricultura Industrie Mureș Slider Ultimele stiri

Mihai Aniței, director general AZOMUREȘ: “Este foarte important ca fiecare să realizeze că AZOMUREȘ produce valoare adăugată în România și pentru România” (I)

În ultimii 7 ani, cariera lui Mihai Aniței este legată indisolubil de AZOMUREȘ, care rămâne o companie fanion a industriei chimice românești, ultimul mohican care depune eforturi majore să reziste într-o economie globală fără a avea avantajele competitive de care se bucură alți producători internaționali. Trecută printr-un program grandios și ambițios de modernizare, AZOMUREȘ este astăzi dovada vie că se produce valoare adăugată în România și pentru România, așa cum subliniază Mihai Aniței, directorul general al companiei, un manager cu experiență în mai multe ramuri ale industriei românești, europene și globale.

Mihai Aniței ne-a dezvăluit, în interviul pe care ni l-a acordat, unde ne situăm ca țară și ce ne lipsește pentru a adăuga plusvaloare lanțului trofic agricol, pentru a deveni un hub energetic regional și de ce nu avem liderii pe care ni-i dorim.

 

După implementarea acelui program investițional grandios, de peste 250 milioane de euro, cum funcționează instalațiile de pe plaforma AZOMUREȘ, ați atins nivelul de producție pe care l-ați urmărit?

În 2012, atunci când AMEROPA a preluat AZOMUREȘ, compania avea un plan de conformare, care se finaliza în 2015, și producea în jur de 1,3 milioane de tone de fertilizanți. În acel moment ne-am angajat la un plan de investiții, pe de o parte să rezolvăm aspectele legate de mediu, să fim conformi cu normativele naționale și europene, iar pe de altă parte să mărim capacitatea pentru unele produse și să fim mult mai eficienți din punct de vedere energetic. La vremea respectivă ne situam undeva la coada Europei din punct de vedere al eficienței energetice, la consumul energetic pe tona de produs. După aproape 7 ani, am investit peste 250 de milioane de euro, am atins planul de eficiență, avem consumurile așa cum ne-am programat, ne clasăm printre primele șapte companii din Europa, am respectat planul de conformare, am primit autorizația integrată de mediu, am ajuns anul trecut la 1,6 milioane de tone de fertilizanți și ne-am propus și planificat să atingem un target de producție de 1,8 milioane de tone în 2019.

 

Ce înseamnă saltul de producție de la 1,6 milioane de tone la 1,8 milioane de tone, presupune și alte investiții?

Da, presupune și alte investiții, nu de anvergura celor care au fost, legate de portofoliul de produse, pentru că noi dorim să dezvoltăm produse noi, în special pe NPK-uri. Am schimbat total strategia AZOMUREȘ, în sensul că înainte de 2012, 85% din producție era destinată exportului, acum furnizăm undeva la 80% doar pentru piața internă, iar partea de export e strict regională – Ungaria, Serbia, Ucraina. Acest lucru înseamnă și o investiție foarte mare în logistică, pentru că înainte produsele erau comercializate în vrac, acum totul e ambalat, fiind livrat în România, iar, implicit, costurile sunt mai mari, în condițiile în care vorbim de destinații scurte și cantități mici.

 

Legat de portofoliul de produse, de care aminteați că influențează și producția AZOMUREȘ, anual, compania pe care o conduceți dezvoltă și lansează noi produse, cum este dezvoltat un portofoliu, de ce se ține cont?

Portofoliul este dezvoltat în funcție de mai mulți factori. Pe de o parte ne informăm în mod continuu în legătură cu ce se dezvoltă și se produce pe plan internațional, ce soluții inovative apar, care dintre ele sunt adecvate pentru solul din România ș.a.m.d. Factorul major este determinat de piață, de nevoile fermierilor.

Fermierii sunt cei care inovează sau ne determină pe noi să inovăm. Ținem cont de schimbările climatice, de exemplu, în condiții de vară foarte secetoasă planta are nevoie de anumite componente, de bor, zinc, kieserit, care trebuie adăugate în produs ca s-o ajute să reziste. Vă dau un exemplu extrem de interesant, am fost în Anglia la o stațiune de cercetare foarte veche, de peste 100 de ani, cercetătorii căreia au studiat sole în care nu au pus nimic, în altele au pus azot, respectiv NPK, NPK 15:15:15, NPK 16:16:16 și au observat că în cele în care nu au pus nimic, acum 100 de ani erau 170 de plante și acum mai erau 80, deci jumătate au dispărut. Și au mai observat că în anii 90 au dispărut foarte multe plante din cauza faptului că nu aveau sulf, iar sulful rezultă din gazele de eșapament și au făcut corelația că atunci au fost introduși catalizatorii la mașină. Planta are nevoie de sulf și atunci noi punem sulf în îngrășământ ca să îi dăm ceea ce îi lipsește plantei. Sulful îi dă rezistență porumbului, iar dacă discutăm de culturile de legume, sulful face pepenele, spre exemplu, mai dulce.

 

Se vorbește foarte mult despre fertilizanți că sunt hrană pentru sol, ne explicați ce fac fertilizanții pentru pământ, cum îl hrănește, de fapt?

Așa cum omul are nevoie de proteine, glucide, lipide, și planta are nevoie de azot, potasiu și fosfor. Azotul este ca o proteină pentru plantă, potasiul și fosforul ajută la rezistența plantei, la schimbările climatice și la protejarea ei împotriva bolilor, e ca un vaccin pentru plantă, având în vedere schimbările climatice substanțiale din ultimii 50 de ani. În final, aplicarea fertilizanților înseamnă o mai bună productivitate, ca și calitate a plantei, pentru că planta absoarbe din sol mineralele de care are nevoie.

 

4C pentru o utilizare eficientă a fertilizanților

 

Pe parcursul acestor ultimi ani ați dezvoltat parteneriate cu institute de cercetare, universități, fermieri care și-au pus la dispoziție terenuri pentru înființarea de loturi demonstrative, la ce rezultate ați ajuns?

Un produs nu este foarte greu de obținut, în domeniul nostru dezvoltarea unui produs nou durează 3-4 ani din momentul în care tu ți-l propui, apoi trebuie să-l testezi măcar 1-2 ani, să măsori rezultatul, să vezi că există efect, să îl omologhezi și apoi să îl pui pe piață. De aici a rezultat și partea de colaborare cu fermierii, cu institutele de cercetare și cu universitățile, pentru că ei, pe de o parte, au logistica și oamenii, iar pe de altă parte, au legitimitatea să confirme că rezultatele sunt conforme. Pentru a avea o obiectivitate în elaborarea testelelor am inițiat aceste parteneriate cu universitățile, institutele de cercetare.

 

Testele, din câte știm din anii trecuți, diferă în funcție de zona în care sunt aplicate produsele și nu numai…

Noi facem 13-14 loturi pentru un produs pe care vrem să îl testăm, pentru că diferă foarte mult condițiile pedoclimatice, obții un anumit rezultat în Transilvania, unde există anumite condiții pedoclimatice, un alt rezultat în sud, în sud-est etc. De exemplu, în Transilvania, solul este foarte acid din cauza ploilor acide și atunci trebuie balansat, se folosește acel amendament sau carbonat de calciu, care îl bazifică și îl aduce la un PH neutru, de 6-7. În sud nu există această problemă de sol. Datorită solului și diferitelor condiții de climă rezultatele produsului sunt diverse.

 

Ați dezvoltat conceptul 4C, ce ne puneți spune despre el?

Noi vrem ca fertilizanții să fie folosiți într-un mod eficient. Dacă solul nu are nevoie de un anumit produs, nu îl mai aplici, pentru că se pierde, ori levighează, ori se volatilizează. Ar putea părea un concept împotriva noastră, dar noi vrem ca fermierul să folosească cât mai eficient produsul, să calculeze exact cât îi trebuie, să știe când să îl aplice. Ne-am asumat, pe lângă vânzarea produselor, și un pachet de servicii care constă în învățarea fermierului cum să le folosească, pentru că fermierul din ziua de azi nu are cunoștințe decât din ceea ce a învățat pe vremuri. Ca să vă dau un exemplu, cunoscut și în universitățile din România, potrivit căruia pământul din România nu are nevoie de NPK, pentru că e atât de bun, aplici azot și e îndeajuns. De aceea, în România, în afară de AZOMUREȘ, nicio fabrică din cele 11 câte erau în țara noastră nu produceau produs complex, tot se ducea la export. E ca și acum ai mânca doar carne dându-i plantei doar azot. Poți mânca doar carne, dar pierzi o mare parte din energie. Azotul înseamnă energie și, practic, îi dai plantei putere să crească, dar ai nevoie și de protecție, ai nevoie și de vigoare, și de consistență. De aceea acordăm aceste servicii tehnice. Mai întâi faci analiza solului, vezi ce substanțe mai rămân în pământ și aplici exact ce îi trebuie plantei pe diferite tipuri de cultură. Există un mare abis între noi și fermieri, pentru că fermierul a trecut de la agricultura comunistă, unde era totul centralizat și nu știa ce trebuia făcut, doar avea terenul și stabilea partidul, iar acum el trebuie să decidă cât aplică, când aplică, ce tip de cultură seamănă, ce rotație face, pentru că există plante care lasă în sol anumite substanțe sau extrag din sol substanțele mai mult decât trebuie și atunci după acea plantă trebuie să cultivi altă plantă care pune la loc substanța respectivă.

 

V-ați asumat educația și consultanța fermierilor, ceea ce este un efort din partea companiei în ceea ce privește toate resursele – umane, materiale, financiare. De ce?

Având în vedere că nu există educație agricolă consistentă în România, mai ales că unii fermieri, cei vechi care știau au îmbătrânit, cei noi nu sunt, de fapt, fermieri, ci au învățat uneori, cu tot respectul, după ureche, ne-am asumat noi, AZOMUREȘ, ca vânzători de produse, rolul acesta de educație, care ar fi trebuit să fie făcut de școlile profesionale, de facultăți ș.a.m.d. Așa cum știm, de multe ori ceea ce învățăm e diferit în practică.

Astfel, ne-am angajat să adăugăm valoare produsului pe care îl vindem, educând fermierul cum să îl folosească, pentru că interesul nostru este ca fermierul să fie din ce în ce mai prosper. Producem în și pentru România valoare adăugată.

 

Am văzut în ultimii doi ani că v-ați schimbat echipa de vânzări, ați recrutat un director de vânzări dintr-o companie multinațională și alte persoane care au activat în marketing, care este noua strategie a AZOMUREȘ în domeniul desfacerii produselor?

Faptul că noi am trecut de la exportator net la vânzător și producător pe piața românească, a însemnat și o schimbare de viziune, de percepție și de mod de abordare a vânzărilor. Dacă înainte era de ajuns să ai un om, venea vaporul, încărcai și pleca, era doar o activitate de trading simplă, acum ne-am asumat să fim un jucător important pe piața românească, să facem educație și să oferim un serviciu adăugat produsului. Toate acestea înseamnă și o resursă umană adecvată. Vrem să ne implicăm activ în viața fermierului și pentru aceasta trebuie să ținem legătura cu fermierul, pentru a ține legătura cu fermierii avem nevoie de oameni, agronomi, specialiști în marketing, oameni care au lucrat în domeniul vânzărilor de inputuri, oameni care au experiență și viziune, care știu cum să abordeze și să ajute fermierul ș.a.m.d. AZOMUREȘ are, pe de o parte, o relație consolidată cu furnizorii de materie primă, de gaz în principal, și, pe de altă parte, e parteneriatul cu fermierii. Bineînțeles pe lanț mai sunt și alte companii care gravitează în jurul combinatului.

 

În această relație redusă, tripartită, ce contează cel mai mult? S-a schimbat ceva în optica dvs. față de această relație în ultimii 7 ani de când AMEROPA a preluat AZOMUREȘ?

E foarte important ca, în lanțul acesta de creare a valorii adăugate, fiecare să realizeze că fertilizanții AZOMUREȘ, începând de la materii prime, procesare și utilizare, sunt produse din România, se produce valoare adăugată în România și se utilizează valoare adăugată în România și la clienții finali, care sunt fermierii. Concis, este foarte important ca fiecare să realizeze că AZOMUREȘ produce valoare adăugată în România și pentru România. Cred că este printre puținele exemple din România unde pe tot lanțul de produs, valoarea adăugată rămâne în România. Ceea ce înseamnă foarte mult pentru economia României, pentru că e una să aduci îngrășământ de afară, valoarea adăugată rămâne acolo, cel puțin pe zona de producție, poate fermierul primește un produs simplu, poate puțin mai ieftin, dar aproape nimic nu rămâne în țară din tot acest lanț. Exact cum ați observat, transportatori, furnizori de servicii, distribuitori, peste tot sunt bani, salarii și toate rămân în România, toate acestea ar dispărea dacă AZOMUREȘ nu ar fi în această ecuație.

 

de Ligia VORO

(Va continua)

 

*Cover story publicat în revista Transilvania Business, ediția 90, luna noiembrie. Față de data realizării interviului, Mihai Aniței a acceptat funcția de Country Manager Ameropa Romania.

Related posts

Conferinta: Cities of Tomorrow #5

Ionut Oprea

MCSI a lansat proiectul educațional „Kidibot Cyber Security Training”

Ligia Voro

,,Produs de Cluj” ajunge la Alba

Stefana Muresan

Leave a Comment