Viața universitară din România se găsește într-o continuă căutare de formă, de identitate și funcție socială urmând tendințele adoptate imediat după revoluția din 1989. Inerția formelor anacronice și a metodelor vechi de educație specifice perioadei comuniste a făcut ca reformarea sistemului de învățământ universitar să fie anevoioasă în primul deceniu postrevoluționar, iar impunerea noilor metode și programe să-și întârzie efectul practic. Deciziile legislative adoptate chiar la începutul anilor ’90, privitoare la dezideologizarea învățământului universitar și autonomia universitară au constituit platforma pe care s-a dezvoltat în ultimele decenii învățământul superior.
Starea anacronică a curriculei universitare moștenite, lipsa specializărilor și competențelor reclamate de societatea modernă europeană au impus crearea într-un ritm rapid de facultăți, departamente, secții și specializări noi în toate universitățile, precum și înființarea unor institute de cercetare aferente noilor specializări. Deși făcute oarecum în grabă, mimetic și inițial ca „forme fără fond” unele, acestea și-au dovedit în timp utilitatea în procesul de maturizare a societății românești confruntate cu tendințe, habitusuri și solicitări pentru care nu era pregătită. Marele pariu al universității românești postcomuniste a fost adaptarea educației la modelul european și diminuarea handicapului cultural moștenit, prin modernizarea cât mai rapidă și eficace a metodelor de educație probate, ca și prin introducerea de domenii, discipline noi cerute de mersul societății aflate în schimbare accelerată.
În intervalul de criză de după 1989 – criză de model social, criză economică, incertitudine politică, lipsă de eficiență și de autoritate a instituțiilor statului – universitatea a fost cea care a menținut un echilibru social și a oferit repere prin adoptarea imediată a modelului european, spre care în mod firesc trebuia să tindem. Atât în plan cultural, în plan politic, dar și ca model de societate deschisă bazată pe informație, cunoaștere, comunicare, schimb de bunuri și idei, universitatea a stimulat constant și a întreținut schimbarea mentalității generațiilor tinere. În plus de asta, predictivă sub aspectul schimbărilor pe care societatea românească avea să le suporte în dificila perioadă numită „de tranziție” de la comunism la capitalism, de la dictatură la democrație, programele universitare s-au înnoit și ajustat încontinuu pentru a oferi studenților cunoștințele, abilitățile, calificările noilor nevoi de pe piața internă a muncii sau de pe cea europeană. Practic, într-o singură generație țara noastră a trebuit să facă trecerea de la modelul falimentar al economiei planificate socialiste la un model de economie liberală eficientă, dinamică, și de la o societate închisă, controlată, la o societate de tip european. Educația acestei generații decisive în istoria recentă a țării i-a revenit în principal universității.
Platforma europeană de la Bologna adoptată în data de 19 iunie 1999 și semnată de 29 de miniștri ai educației din țările UE a redefinit scopul educației în societatea actuală bazată pe cunoaștere. Reforma educației în spațiul european este susținută prin colaborarea ministerelor educației și a instituțiilor de învățământ superior cu reprezentanți ai Comisiei Europene, ai Consiliului Europei, ai UNESCO-CEPES, ai organizațiilor studențești și agențiilor de asigurare a calității ENQA. România s-a aliniat la Procesul Bologna, ceea ce a condus la restructurarea întregului sistem de învățământ universitar pe câteva culoare importante. Sistemul academic și societatea românească s-au ajustat din mers cu scopul adecvării la metodologia și curricula europeană. Aceste schimbări au fost de altfel impuse prin modificările introduse în Legea învățământului imediat după 1999. Punctele importante ale reformei sunt: a) structurarea sistemului de specializare pe trei cicluri – licență, masterat, doctorat; b) mobilitatea în cadrul instituțiilor europene a personalului academic, specialiștilor și studenților; c) cooperarea europeană în direcția asigurării standardelor de calitate în învățământul universitar; d) corelarea strânsă între educația studenților și profesiile/competențele cerute pe piața muncii; e) învățarea pe tot parcursul vieții, ca o condiție a acumulării de competențe și calificări în ritmul în care se schimbă societatea bazată pe cunoaștere, tehnologie și competiție.
Multe dintre universitățile actuale din România au fost înființate imediat după revoluția din 1989, la începutul anilor ’90 pe structura unor vechi institute de învățământ superior care au activat în perioada comunistă sau prin fuziunea unor facultăți și institute autonome ori filiale locale ale unor universități mari regionale. De remarcat este faptul că la începutul anilor ’90 facultățile cu profil tehnic și agronomic au cunoscut un declin brusc, odată cu falimentarea industriei, a fermelor și proprietății agricole de stat. Pe de altă parte însă, domeniul umanioarelor, studiile clasice, dreptul și specializările noi precum psihologia, informatica, tehnologia informației, mass-media și televiziunea, administrația publică, comunicarea, relațiile publice, studiile europene, studiile de securitate, precum și unele ramuri noi ale medicinei s-au impus într-un ritm exploziv la nivel universitar.
La noua configurație a curriculei universitare a contribuit și faptul că în această perioadă s-a dezvoltat informatica, industria calculatoarelor și tehnologia comunicării într-un ritm accelerat, care a produs schimbări în întreaga configurație profesională prezentă la nivelul societăților actuale. Crearea tot în această perioadă a rețelei globale de comunicare prin Internet a obligat sistemele de educație să se adapteze la această nouă platformă informațională care a produs o adevărată revoluție cu efecte care astăzi abia dacă pot fi întrezărite. Cert este că în câteva decenii omenirea a trecut într-o nouă eră, cea a tehnologiilor cunoașterii și comunicării în care informația este substanța realității, pe care mijloacele de comunicare și media o transformă într-un bun comun al societății globale.
Universitățile, ca loc de formare al elitelor, sunt instituțiile în care se asimilează informația la cel mai înalt nivel și se pune în sprijinul societății prin specializările și competențele oferite studenților. Specialiștii sunt „soldații” trimiși pe frontul viitorului, câtă vreme tendința de specializare este tot mai evidentă și orice problemă socială sau individuală se adresează „experților”, așteaptă rezolvarea de la ei. Dezvoltarea societăților moderne merge de sus în jos, de la nivelul specialiștilor și tehnologiilor performante la nivel de masă, prin educație, specializare și calificare în meserii, domenii ce presupun tot mai mult informația și tehnologia. Condiționarea de informație a funcționării societăților noi face ca toate mediile de informare să devină instrumente ale educației și formării tinerelor generații. Această evidență ne arată că școala, cu metodele și programele obișnuite, nu mai este unica instituție educativă, doar una dintre ele. În principiu, școala face efortul să rămână cea mai importantă. În fluxul infinit al informațiilor accesibile azi tuturor, universitatea este instituția care filtrează cunoștințele utile, formatoare, ideile, paradigmele și valorile culturale ale societății recente „fluide”, cum a calificat-o Z. Baumann.
La începutul anilor ’90 în Transilvania s-au deschis universități în aproape toate orașele mari, unele universități de stat, altele particulare, iar viața comunităților locale a fost dinamizată și în bună măsură modelată de evoluția activității universitare. Orașele cu cel mai bun ritm de dezvoltare și cu performanțe notabile atât în plan cultural, cât și administrativ și ca standard de viață sunt tocmai cele în care activitate universitară este foarte dinamică. Exemple în acest sens sunt Clujul, Timișoara, Brașovul, Oradea, Alba-Iulia, Sibiu, Târgu-Mureș.
Cunoașterea structurată academic este atât instrument al dezvoltării societății recente, cât și capital care poate fi investit în modelarea viitorului nostru. Circuitul cunoașterii prin informație și tehnologiile care o produc, difuzează și instrumentalizează, este la ora actuală principalul motor al dezvoltării sociale și, probabil, factorul decisiv în configurarea lumii de mâine. Inteligența, inovația, creativitatea umană au nevoie acum de suport tehnic pentru a acționa eficient în dezvolarea culturală și socială a lumii în care trăim.
*
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca poartă numele a doi savanți de reputație europeană: bacteriologul și morfopatologul Victor Babeș (1854-1926), născut la Viena într-o familie româno-austriacă și matematicianul maghiar János Bolyai (1802-1860), creatorul geometriei hiperbolice neeuclidiene. Originea îndepărtată a universității clujene se află în Colegiul Iezuit cu rang de academie și predare în limba latină, înființat de principele Transilvaniei, Ștefan Báthory în anul 1581. O altă școală clujeană importantă a fost Colegiul Unitarian înființat în 1557, care își desfășura activitatea într-o fostă mănăstire dominicană din zona centrală a orașului. Primul director al acesteia a fost David Francisc, cel care mai târziu va întemeia biserica Unitariană. De altfel, este cunoscut faptul că în perioada imediat următoare Reformei religioase, Clujul a devenit cel mai important centru de educație din Transilvania.
După desființarea ordinului iezuit, în 1774, colegiul este trecut în administrarea ordinului catolic piarist și capătă titulatura de Universitas, cuprinzând catedre de Teologie, Filosofie, Medicină și Drept. Universitatea românească clujeană a fost înființată abia în 1919 și numită Universitatea Daciei Superioare, iar din 1927 și-a luat numele Regele Ferdinand I, pe care și-l va schimba în 1948 în Universitatea Victor Babeș. Concomitent funcționa, înființată în 1945, universitatea de stat cu predare în limba maghiară numită Universitatea Bolyai. Titulatura actuală durează din 1959, obținută prin unificarea Universității românești Victor Babeș cu Universitatea maghiară János Bolyai, iar primul rector a fost reputatul istoric și arheolog Constantin Daicoviciu. În momentul unificării în universitate funcționau doar șase facultăți: Facultatea de Matematică și Fizică, Facultatea de Chimie, Facultatea de Științe Naturale-Geografie, Facultatea de Filologie, Facultatea de Științe Juridice, Facultatea de Istorie și Filozofie.
După revoluția din 1989, odată cu redobândirea autonomiei universitare, la Babeș-Bolyai au început să se dezvolte secții cu predare în limbile maghiară și germană, devenind instituția de învățământ din România cu cel mai pronunțat caracter multicultural, în care sunt reprezentate principalele comunități de pe teritoriul Transilvaniei. Astăzi este cea mai mare universitate din România și între cele mai mari din Europa Centrală, cu peste 42.000 de studenți înscriși la programele de licență, masterat și doctorat. În cadrul acesteia există 21 de facultăți, funcționează 516 programe de studii cu predare în limbile română, maghiară, germană, engleză și franceză. Prin cele patru facultăți de teologie existente – Teologie Ortodoxă, Teologie Reformată, Teologie Romano-Catolică și Teologie Greco-Catolică – sunt reprezentate în programele universitare principalele comunități religioase de pe teritoriul Transilvaniei.
Pe lângă facultățile din Cluj, universitatea mai are un număr de 12 extensii în câteva orașe din județele învecinate. Există și un număr important de instituții cu rol important în viața studenților și a comunității administrate de Universitatea Babeș-Bolyai, precum:
Grădina Botanică Alexandru Borza, care are o suprafață de 14 ha și cuprinde peste 10.000 de specii de plante reprezentând flora principalelor zone ale lumii, un muzeu botanic și herbarul în care sunt adunate circa 635.000 de coli cu ierburi din toată lumea;
Parcul Sportiv Iuliu Hațieganu, care cuprinde terenuri în aer liber de fotbal, tenis și rugby, pistă de atletism, două bazine de înot, o sală de atletism și săli de forbal, volei, baschet și tenis. Aici își desfășoară activitățile Facultatea de Educație Fizică și Sport, precum și membrii secțiilor de la Clubul Universitatea.
Biblioteca Centrală Universitară Lucian Blaga, care are sediul într-un palat proiectat de arhitecții Kálmán Giergl și Flóris Korb și construit între 1906 și 1908. Este cea mai mare bibliotecă din Transilvania între cele mai vechi și importante din România, cuprinzând peste 3.800.000 de volume, între care 500.000 de periodice, 55 de săli de lectură cu capacitate de peste 2.100 de locuri, colecții de incunabule medievale. Anual biblioteca este frecventată de peste 400.000 de cititori, cei mai mulți fiind studenți și cercetători.
Muzeul de Mineralogie din cadrul Facultății de Biologie și Geologie care cuprinde o colecție de minerale și roci minerale, geme prelucrate și mostre de meteoriți, aproximativ 16.500 de eșantioane în total.
Observatorul Astronomic, plasat în Grădina Botanică, echipat cu o stație de urmărire a sateliților artificiali, un refractor cu diametrul obiectivului de 15 cm, o lunetă de pasaj și un laborator foto.
Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca s-a constituit în câteva etape prin dezvoltarea Facultății de Medicină, incluse din 1919 în Universitatea Daciei Superioare, la care Iuliu Hațieganu a fost profesor și primul decan. În anul 1948 s-a constituit Institutul de Medicină și Farmacie în cadrul căruia funcționau Facultățile de Medicină Generală, Igienă, Pediatrie, Stomatologie și Farmacie, iar în 1990 a luat ființă Universitatea de Medicină și Farmacie, care a fost rebotezată în 1993 după numele lui Hațieganu. În cadrul universității funcționează trei facultăți care oferă 12 specializări, la care sunt înscriși în programele de licență, masterat, rezidențiat și doctorat peste 9.000 de studenți, din care mai mult de un sfert străini din aproximativ 50 de țări. Limbile de predare sunt româna, engleza și franceza.
Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu deține un Centru de Aptitudini Practice şi Simulare, singurul de acest fel din țară, unde studenții au posibilitatea să exerseze și să-și formeze aptitudinile practice în majoritatea specializărilor și la toate nivelurile, atât în situații comune, cât și în cele care presupun intervenție rapidă. Centrul este organizat modular, deține laboratoare specifice pentru manopere medicale de bază, pentru manopere de urgență, pentru tehnici chirurgicale de bază, pentru anestezie și terapie intensivă, pentru ultrasonografie, endoscopie, precum și o sală de intervenții chirurgicale pentru simulare și operații pe animale.
Scopul acestui centru este:
- să faciliteze studenților familiarizarea cu situațiile clinice, cu tipurile de probleme, dificultăți specifice;
- să asigure creșterea nivelului de dezvoltare profesională prin simulare medicală și chirurgicală;
- exersarea metodelor eficiente, folosind echipamentele și tehnologiile cele mai performante;
- asigurarea învățării individualizate la nivel cognitiv și procedural;
- îmbunătățirea abilităților de comunicare și muncă în echipă;
- stimularea inovației în practica medicală;
De facilitățile centrului pot beneficia studenții UMF, medicii rezidenți, medicii care lucrează în spitalele și centrele medicale din Cluj, studenți și medici din alte centre universitare prinși în programe de cercetare sau schimburi de experiență cu cei de la Cluj.
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca este între cele mai vechi școli superioare de agricultură din Europa, moștenitoare a Institutului de Învățamânt Agronomic Cluj-Mănăștur fondat în 1869, ridicat în 1906 la rang de academie și redenumit Academia de Agricultură Cluj. După 1990 universitatea s-a reorganizat în patru facultăți – Agricultură, Horticultură, Zootehnie și Medicină Veterinară – unde există programe de licență, masterat și doctorat.
Alături de aceste facultăți funcționează și un Departament de Pregătire a Personalului Didactic și un Departament de Asigurarea Calității. Pe lângă Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară își desfășoară activitatea Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură, care a dezvoltat de-a lungul celor peste 60 de ani de existență și omologat în domeniul pomicol 27 de soiuri, incluse în patrimoniul național.
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca este forma reorganizată în 1992 a Institutului Politehnic, care a funcționat în Cluj din 1953. În anul 2011 Universitatea Tehnică din Cluj a fuzionat cu Universitatea de Nord din Baia Mare, constituindu-se o nouă instituție numită Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca – Centrul Universitar Nord din Baia Mare.
În urma acestei decizii numărul facultăților a crescut la 12, iar numărul studenților a depășit 22.000, a doua ca mărime dintre univesitățile cu centrul la Cluj. Oferă programe de studiu de nivel licență, masterat, doctorat, precum și programe de formare continuă, limbile de predare fiind pe lângă română, engleza, franceza și germana. De asemenea, în fiecare facultate există structuri de cercetare, grupuri şi colective, laboratoare, centre şi platforme de cercetare pe domeniile: Tehnologia informaţiei şi comunicaţiei, Materiale avansate, Produse şi procese avansate, Utilizarea eficientă a energiei. Universitatea Tehnică are extensii în orașele Alba Iulia, Bistrița, Satu Mare și Zalău.
Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, dezvoltată după 1990 din fostul Institut de Arte Plastice Ion Andreescu, a ajuns în ultimul deceniu cea mai faimoasă școală românească de arte datorită recunoașterii și succesului internațional al tinerilor artiști formați la Cluj – Victor Man, Adrian Ghenie, Ciprian Mureșan, Mircea Cantor, Șerban Savu, Radu Comșa, Marius Bercea.
Calitatea strict pedagogică, precum și creativitatea artistică s-au dezvoltat la UAD Cluj într-un ritm pe care nu l-au mai avut niciuna dintre școlile de artă românești după revoluție. De asemenea, în niciun alt domeniu școala clujeană nu a ajuns atât de sus și nu a ridicat absolvenții la un nivel de reputație internațională incontestabilă precum școala de artă, în special pictura. La acest fenomen au contribuit atât programele educaționale, calitatea profesorilor-artiști, marea deschidere internațională a rectorilor Ioan Sbârciu, Radu-Călin Solovăstru și a cancelarului Radu Pulbere, cât și prezența în Cluj a unor maeștri precum pictorul Corneliu Brudașcu. Emulat și frecventat de cei mai buni și vizibili artiști ai acestei generații tinere, grupate în jurul conceptului art management numit Galeria plan B, maestrul Brudașcu a fost „partea nevăzută a icebergului, a ceea ce unanim se acceptă ca fiind Școala de la Cluj” (Mircea Cantor). Prin conceptul de management artistic promovat de plan B, arta școlii clujene a ajuns în expoziții din Austria, Germania, Italia, Franța, Anglia, SUA, Turcia, Israel.
Universitatea are două facultăţi și o Școală Doctorală – Facultatea de Arte Plastice şi Facultatea de Arte Decorative şi Design –, fiecare cu câte cinci secții și programe de studiu structurate conform sistemului Bologna în trei cicluri, de licenţă, masterat şi doctorat. Pe lângă programele de specializare propriu-zisă, universitatea clujeană de arte și-a asumat misiunea de cultivare în egală măsură a tradiției – în măsura în care arta are o evoluție organică în istorie, prin legături neîntrerupte de la o epocă la alta și de la un stil la altul –, cât și a inovației și creativității artistice. Aceste sarcini sunt menite să faciliteze integrarea tinerilor artiști în tendințele și stilurile contemporane, în care conceptele multiart și performance capătă un spațiu tot mai larg de manifestare.
Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie din Târgu Mureș este consorțiul universitar creat în anul 2018 prin fuziunea Universității de Medicină și Farmacie (Marosvásárhelyi Orvosi és Gyógyszerészeti Egyetem în maghiară) cu Universitatea Petru Maior (Petru Maior Egyetem în maghiară).
Universitatea de Medicină și Farmacie își are originile în secolul al XVI-lea când, la 1565 Dieta Transilvaniei a decis înființarea unui colegiu de medicină la Cluj, care avea statutul de oraș liber regesc. Pentru a asigura buna funcționare a colegiului au fost aduși profesori calificați din Franța și Elveția. Colegiul a fost administrat la început de Ordinul Iezuit, iar după desființarea acestuia de către Ordinul Piarist. După înființarea în 1872 de către împăratul Franz Joseph al Austriei a unei universități la Cluj care îi purta numele, în cadrul acesteia a funcționat o Facultate de Medicină cu predare în limba maghiară. După primul război mondial și reîntregirea României, facultatea de medicină cu predare în maghiară s-a mutat la Szeged. În 1940 s-a reînființat Universitatea Franz Joseph la Cluj, iar în 1945 aceasta s-a redenumit Universitatea Bolyai. Facultatea de Medicină din cadrul acesteia a fost mutată atunci la Târgu Mureș, în clădirea în stil secessionist maghiar a unui fost liceu militar construit între 1906 și 1907 de către primăria orașului. După reforma învățământului din 1948 a fost înființat Institutul Medico-Farmaceutic (Orvosi és Gyógyszerészeti Intézet în maghiară) cu predare în limba maghiară, care cuprindea facultăți de medicină generală, pediatrie, igienă, stomatologie și farmacie, al cărui prim rector a fost cunoscutul medic dentist, autor de literatură de specialitate și scriitor Lajos Csőgör. În anul 1962 a fost înființată secția română în cadrul Insitutului. Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, are statutul de universitate multiculturală, cu limbile de predare română și maghiară.
În anul 2018 senatele Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș și al Universității Petru Maior din Tîrgu Mureș (moștenitoarea Institutului Pedagogic înființat în 1960, redenumit ulterior Institut de Învățământ Superior), au adoptat decizia de fuziune prin absorbția Universității Petru Maior de către Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, creându-se astfel o nouă instituție care are un număr de peste 10.000 de studenți. În urma fuziunii universitatea și-a crescut numărul facultăților la șase. În cadrul acesteia funcționează – Facultatea de Medicină, Facultatea de Medicină Dentară, Facultatea de Farmacie, Facultatea de Inginerie, Facultatea de Științe și Litere, Facultatea de Economie și Drept – cu programe de nivel licență, masterat și doctorat.
Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia a fost înfiinţată în anul 1991 și cuprinde cinci facultăți – Facultatea de Istorie și Filologie, Facultatea de Drept și Științe Sociale, Facultatea de Științe Exacte și Inginerești, Facultatea de Științe Economice, Facultatea de Teologie Ortodoxă – care oferă programe de studiu organizate pe trei cicluri conform modelului Bologna, de nivel licență, masterat și doctorat. Denumirea universității este legată de semnificația istorică a zilei de 1 Decembrie 1918, ziua reîntregirii României, în care orașul Alba Iulia a devenit capitala simbolică a țării. Misiunea universității este să valorifice și să promoveze moștenirea cultural-istorică a orașului și zonei Alba Iulia în context românesc și european prin educație și cercetare, să contribuie prin pregătirea specialiștilor la dinamica socială, la modernizarea și dezvoltarea comunității locale și regionale.
Învățământul de nivel academic în Alba Iulia începe încă din secolul al XVII-lea odată cu școala superioară de tip umanist înființată de principele Gabriel Bethlen în 1622, care a fost a doua școală de rang universitar din Transilvania alături ce cea înființată de iezuiți la Cluj. Școala a funcționat într-o clădire construită în stilul renascentist târziu din Cetatea Alba Iulia. În anul 1629 Collegium Academicum Bethlenianum a fost ridicat la rang de școală academică, în care funcționau facultăți de filosofie, teologie și filologie cu predare în limba latină. Între profesorii care au predat la acest colegiu se numără și părintele literaturii gemane, poetul silezian Martin Opitz, precum și faimoșii învățați Johannes Henricus Alstedius, Johannes Henricus Bisterfeldius, Johannes Piscator şi Isaacus Basirius. Alstedius, considerat unul dintre cei mai importanți polihistori europeni din acea vreme a predat timp de 9 ani la Alba Iulia, unde și-a imprimat o parte din manuale și scrieri.
Tot la Alba Iulia episcopul Anton Sigismund Sztoyka a înfiinţat un seminar romano-catolic în anul 1753 denumit „Seminarium Incarnatae Sapientiae”, iar în 1758 a construit în apropierea catedralei o clădire pentru institutul de teologie. După desfiinţarea ordinului iezuit, împărăteasa Maria Tereza a transferat seminarului biserica şi mănăstirea iezuiţilor cu întregul patrimoniu în anul 1778. Aici s-au ținut cursurile teologilor până în 1792, când episcopul Ignaţiu Batthyány a obţinut fosta mănăstire a Trinitarienilor. În fosta biserică episcopul a amenajat valoroasa Bibliotecă Batthyaneum, iar în partea locuibilă a mănăstirii s-a instalat Institutul Teologic Romano-Catolic, unde însă se mai țin cursurile până azi.
Universitatea din Oradea, creată în anul 1990, are în acest moment 15 facultăți, 49 departamente şi 27 centre de cercetare, care oferă 112 programe de licență, 83 de programe de masterat și 12 programe de doctorat celor peste 18.000 de studenți. Studiile post-universitare și programele de cercetare asigurate de instituția orădeană contribuie la realizarea acelui obiectiv prevăzut prin carta de la Bologna, care este pregătirea continuă. Departamentul de Educaţie Permanentă care funcționează în cadrul universității are ca obiectiv principal tocmai dezvoltarea competenţelor şi îmbunătățirea cunoştinţelor acumulate într-o formă de instruire iniţială de tip licenţă, masterat sau doctorat. Prin activităţile din sfera formării profesionale continue se are în vedere conversia/reconversia profesională pentru calificărilor cerute de piața muncii indiferent de vârstă. În vederea acestui scop se oferă cursuri de specializare și cursuri de perfecţionare postuniversitare, workshop-uri.
Prin misiunea de educație și formare, universitatea creează premisele dezvoltării profesionale la nivelul cerut de dinamica societății noastre, strâns corelată cu cea europeană, și ale integrării absolvenților în colectivele de specialiști competitivi european. Transferul competențelor academice și calificării profesionale în spațiul comunitar este posibil doar prin colaborarea academică internațională, schimburi de programe și experiență, precum și prin participarea specialiștilor la proiecte comune. În programul ei de racordare la exigențele și nivelul instituțiilor academice europene Universitatea din Oradea a încheiat relaţii internaţionale cu 352 de instituţii din 39 de ţări.
Centrul universitar Oradea are o tradiție bogată, prima instituție importantă fiind Academia Regală Catolică de Drept înființată în 1780 de împărăteasa Maria Tereza, cu o Facultate de Filosofie și, din 1788, una de Drept, având maghiara ca limbă de predare. Academia a funcționat până în 1919. În anul 1923 au fost înființate două Academii Teologice, iar în 1934 Facultatea de Drept a fost transferată la Universitatea din Cluj. Institutul Pedagogic înființat în 1963 la Oradea avea în structură Facultatea de Filologie și Facultatea de Matematică-Fizică, la care peste un an se adaugă Facultatea de Educație Fizică și Facultatea de Istorie-Geografie.
Universitatea de Vest din Timișoara a fost propusă spre înființare în anul 1944 printr-o hotărâre de lege promulgată de Regele Mihai cu specializări în Drept, Litere și Filosofie, Științe, Medicină umană, Medicină veterinară, Farmacie și Teologie, însă hotărârea respectivă nu a mai fost pusă în aplicare. În 1948 a fost înființat Institutul Pedagogic, cu Facultate de Matematică-Fizică, la care în 1956 se adaugă Facultatea de Filologie, iar în 1959-1960 facultățile pedagogice cu durata studiilor de trei ani, în domeniile Istorie-Geografie, Biologie, Chimie, Muzică, Arte plastice și Educație Fizică. În 1962 Institutul Pedagogic de cinci ani, în cadrul căruia activau Facultatea de Matematică-Fizică și Facultatea de Filologie, este transformat în Universitatea din Timișoara. Actuala denumire a instituției a fost adoptată printr-un ordin al Ministerului Învățământului din octombrie 1994.
Universitatea de Vest are 11 facultăți, care oferă programe de studiu structurate conform sistemului Bologna pe cicluri de licență, masterat și doctorat, în jur de 13.000 de studenți, dintre care 4% străini.
Universitatea de Știinte Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara este denumirea dată în 1995 vechii Universități de Științe Agricole a Banatului (1991), a cărei structură veche s-a constituit în perioada celor cinci ani de după Dictatul de la Viena, când Facultatea de Agronomie de la Cluj a fost transferată la Timișoara. După 1945 Facultatea de Agronomie a funcționat în cadrul Politehnicii din Timișoara. Astăzi în cadrul universității funcționează șase facultăți: Facultatea de Agricultură, Facultatea de Horticultură și Silvicultură, Facultatea de Management Agricol, Facultatea de Medicină Veterinară, Facultatea de Tehnologia Produselor Agroalimentare, Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii. Începând cu anul universitar 2005-2006 universitatea a adoptat sistemul Bologna, organizându-se pe trei cicluri de specializare. Există 13 programe de studiu de nivel licență, 15 programe de nivel masterat și patru domenii pentru studii doctorale.
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, înființată în 1990 are în componență 9 facultăți cu programe de studiu organizate pe trei cicluri conform sistemului Bologna și un număr de aproximativ 14.000 de studenți. Istoria acestei universități este strâns legată de cea a Universității Românești din Cluj care a fost strămutată la Sibiu după Dictatul de la Viena, unde a funcționat până la sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial. În acea perioadă numărul studenților de la Sibiu a crescut până spre cifra de 3400, și tot atunci a luat ființă Cercul Literar de la Sibiu format în jurul personalității lui Lucian Blaga. Membri Cercului au devenit figuri notorii ale culturii române postbelice: Ion Negoițescu, Radu Stanca, Cornel Regman, Ștefan Augustin Doinaș, I. D. Sârbu, Nicolae Balotă, Eugen Todoran, Eta Boeriu, Radu Enescu, Dominic Stanca. În anul 1969 a fost înființată Facultatea de Istorie din Sibiu, ca filială a Universității Babeș-Bolyai, care peste doi ani va deveni Facultatea de Filologie și Istorie, cu secții de Română, Engleză și Germană. În 1976 s-a înființat la Sibiu primul institut autonom de învățământ superior, care includea facultățile de Filologie și Istorie, Drept Economic și Administrativ, și Tehnologia Construcțiilor de Mașini. După preluarea Facultății de Tehnologia Consrucțiilor de Mașini de către Institutului Politehnic din Cluj-Napoca, prin restructurare, celelalte facultăți și-au încetat existența.
ULBS are un proiect oficial de internaționalizare, adică de ieșire prin tipul de programe oferite studenților și competențele cultivate din granițele strict naționale și pregătirea lor pentru societatea europeană și globală. Din strategia de internaționalizare a universității fac parte:
- dezvoltarea ofertei educaționale în limbi străine, precum și a programelor cu caracter inter și transdisciplinar;
- stimularea mobilității internaționale a studenților și cadrelor didactice;
- accesarea de proiecte de cercetare internaționale finanțate din fonduri europene;
- valorificarea conexiunilor dintre educație și piața muncii la nivel internațional;
- valorificarea conexiunilor dintre învățământ și cultură în plan internațional.
Universitatea Transilvania din Brașov, cu cele 18 facultăți care oferă celor aproximativ 20.000 de studenți 105 programe de licență, 73 de programe pentru masterat și 18 domenii pentru studii doctorale, este cea mai mare instituție de învățământ superior din zona centrală a României. Denumirea „Transilvania” a fost adoptată de instituția brașoveană printr-o decizie a senatului și decizie ministerială în anul 1991. Este o universitate cu profil complex, care include specializări atât din domeniul tehnic, cât și cel medical, umanist, drept, administrație și silvicultură, astfel: Facultatea de Inginerie Mecanică, Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial, Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor, Facultatea de Design de Produs și Mediu, Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Facultatea de Ingineria Lemnului, Facultatea de Construcții, Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor, Facultatea de Alimentație și Turism, Facultatea de Matematică – Informatică, Facultatea de Muzică, Facultatea de Medicină, Facultatea de Drept, Facultatea de Sociologie și Comunicare, Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane, Facultatea de Litere, Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Din anul universitar 2005-2006 universitatea s-a aliniat la structura sistemului Bologna.
Universitatea din Brașov s-a creat prin fuziunea, în 1971 a două institute, cel Politehnic și cel Pedagogic, fiecare dintre ele cuprinzând câteva secții și specializări. În acel moment universitatea era structurată pe opt facultăți, la care s-au adăugat pe parcursul anului universitar 1990-1991 Facultatea de Electrotehnică, Facultatea de Muzică, Facultatea de Științe și Facultatea de Științe Economice, apoi Facultatea de Medicină în anul următor. În anul 2002 din Facultatea de Științe Economice se desprinde Facultatea de Drept și Sociologie, iar Facultatea de Științe se restructurează astfel: Facultatea de Matematică-Informatică, Facultatea de Litere și Facultatea de Sport și Educație Fizică. În 2003 din Faculttatea de Silvicultură se desprinde Facultatea de Construcții, iar în 2004 se înființează Facultatea de Psihologie și Științele educației. În 1995 Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini împarte în două: Facultatea de Inginerie Tehnologică și Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor.
Universitatea Transilvania din Brașov deține un Institut de Cercetare-Dezvoltare pluridisciplinar, care a fost finalizat în 2013 și reprezintă cea mai mare investiție în infrastructura de cercetare a vreunei universități din România realizată pe fonduri europene. Scopul institutului este să stimuleze cercetarea la nivel național și internațional și să crească nivelul de competitivitate al cercetătorilor. În același timp, prin cercetările efectuate, universitatea brașoveană își propune să ofere expertiză în cercetare mediului de afaceri regional și să coreleze programele de cercetare cu nevoile de inovare și activitate a mediului de afaceri.
Institutul își desfășoară activitățile în 11 clădiri, care găzduiesc 30 de centre de cercetare care dispun de infrastructură și echipamente de ultimă generație pentru cercetarea avansată. Principalele activități sunt:
- studii și cercetări fundamentale și aplicative;
- testări și prototipuri;
- dezvoltare de procese, mecanisme și îmbunătățirea unora deja existente;
- organizare de workshop-uri, conferințe, întâlniri, seminarii, discuții, mese rotunde etc.;
- organizare de cursuri de pregătire și formare profesională;
- seminarii și activități practice ale programelor de studii de masterat de cercetare.
Vianu MUREȘAN
(Articol publicat în ediția specială a TB86 – „ENJOY TRANSYLVANIA”! – mai/iunie 2019)
