Înființată încă din februarie 1949, Târnava S.A. din Sighișoara reprezintă una dintre primele fabrici de cămăși din România. Cristina Hâncu i-a călcat pe urmele mamei sale, Cecilia Hâncu, care a privatizat compania cu capital întreg românesc în 1997.
În 2013, după un parcurs de studii în Germania, Londra și Sidney și muncă în Germania în domeniul țesătoriei, unde la un moment dat a deschis și condus filiala Târnava, tânăra a ajuns după decesul mamei sale la conducerea companiei la sugestia acționarilor majoritari.
Creații proprii și pentru case de modă celebre
Pe lângă marfa proprie sub brandul Târnava, ei creează și ținute pentru companii externe cum ar fi Wappen, Luisa Cerano din Germania, Max Mara, Marella din Italia, Maison Kitsune, Maison Margiela din Franța sau Paper London din Anglia. De asemenea, au produs și produc în continuare, printre altele, uniforme pentru poliția germană, jandarmeria italiană și română, vama belgiană și armata austriacă.
„Aceasta a fost ultima stagiune în care am lucrat cu Max Mara, s-au mutat, din păcate, în Albania din cauza costurilor mai reduse și cred că o mare parte din firmele românești care au lucrat cu ei din zona Cluj, Alba, Moldova sunt afectate. Am ajuns să lucrăm cu ei în 2008 prin recomandare. În general, în Italia dacă ai lucrat cu câteva firme, ei te recomandă mai departe. La fel și cu Franța, foști angajați ne-au contactat și au dorit să continuăm colaborarea. La Maison Margiela a fost un caz special, ei au venit la noi printr-o firmă din Botoșani. Făceau acolo produse grele, dar aveau nevoie de un producător de cămăși. Maison Kitsune a venit, de exemplu, la noi prin târguri. Am fost la Première Visión și așa ne-am cunoscut, iar și acum ne contactează clienți care ne văd în catalogul târgului. Cam acestea sunt cele mai bune reclame: să te recomande o firmă, să mergi la târguri sau prin cunoștințe din România, dar asta se întâmplă mai greu”, a mărturisit Cristina Hâncu.
Compania confecționează îmbrăcăminte exterioară pentru femei, bărbați și copii, realizând un sortiment variat de cămăși, bluze, fuste, sacouri nedublate, salopete, pijamale și rochii. Materia primă este achiziționată de la companii din țară, din Uniunea Europeneană și Turcia.
Procesele tehnologice răspund celor mai exigente standarde practicate de societățile comerciale cu profil similar din țară și străinătate. Din cei aproximativ 150 de angajați, strict în procesul de producție lucrează cam 100, fiecare cu un anumit set de competențe care îi permite să execute anumite operațiuni.
Procesul de producție variază foarte mult
La reușita brandului contribuie, bineînțeles, personalul care lucrează în trei schimburi, precum și dotarea tehnică de calitate, constând în mașini de cusut de proveniență japoneză marca „Juki”, instalații pentru călcat „Veit”, prese pentru termocolat „Kannegieser”, mașini de brodat cu comandă electronică marca „ZSK” și sistemele de proiectare asistată de calculator.
Procesul de producție diferă mult în funcție de clientul pentru care se lucrează. Dacă lucrezi pentru anumiți clienți, sunt unii care trimit tot, de la model la auxiliare (ață, inserție, hârtie pentru ambalat, umerașe, multe altele), companiei revenindu-i datoria de a coase, verifica, ambala și trimite, alții care își doresc ca fabrica să achiziționeze inclusiv auxiliarele și există o a treia categorie de clienți care le oferă libertate aproape totală (oferind schițe tehnice și fotografii), într-un proces similar cu producerea articolelor de îmbrăcăminte sub brandul Târnava.
„Poate dura foarte mult, în sensul că depinzi în primul rând de cel care aduce țesătura, cel care plisează și doar după ajunge în producție, poate dura chiar 2-3-4 luni. De exemplu, lucrăm cu un client care își brodează în Bangladesh și în India unde noi trimitem părțile finite. S-a întâmplat să se întoarcă și după 2 sau 3 luni”, a spus Cristina Hâncu.
Dacă creează haine pentru colecția pentru brandul propriu, ei se ocupă de tot începând de la design. „Schițele sunt făcute de un designer, după care facem tiparul în sistemul CAD și alegem țesăturile împreună cu designerul, le comandăm și trecem la producția în sine”, ne-a informat Cristina Hâncu. Zona de producție se împarte în două, în prima asamblându-se gulere, accesorii, iar în a doua zonă se încheie lateralele, se cos tivurile, practic se execută tot ce ține de finalizarea produsului. Procesul diferă în grad de dificultate, de la o cămașă simplă până la articole de îmbrăcăminte cu căptușeală, broderii sau inserții speciale. La capăt de linie se fac verificările, articolele se calcă, se fac reparațiile necesare, se spală, vopsesc sau pliază în caz de nevoie, și ajung la controlul final. Fiecare parte din proces este atent supravegheată pentru a se asigura că nu ajung la client produse nefinisate sau cu defecte.
„România are o anumită faimă în Europa și, în general, se știe că aici hainele sunt bine făcute, lumea comunică și e punctuală. Am avut mulți clienți care veneau din Africa sau Asia spunând că au venit aici pentru că nu mai puteau cu întârzierile repetate. Însă deja chinezii lucrează cantități mai mici, Africa de Nord la fel și livrează mai rapid, deci poziția nu o avem stabilită. Însă faptul că în continuare suntem în Uniunea Europeană, adică Made in EU, ne ajută puțin”, a spus Cristina Hâncu.
Nu este nicidecum o industrie ușoară
Cea mai mare investiție de până acum au reprezentat-o mașinile de cusut achiziționate odată cu privatizarea companiei, achiziționarea mașinilor de brodat și sistemelor CAD, urmând înlocuirea ferestrelor cu geamuri termopan și recondiționarea toaletelor. Acum doi ani au vândut clădirea din față, spațiul fiind prea mare pentru necesitățile zilnice, banii fiind reinvestiți în renovarea actualei clădiri, țesături, dar și fond de rezervă.
Domeniul textil este unul ocolit deseori de guvernare, spre deosebire de firmele IT, de exemplu, iar subvențiile sunt mici sau inexistente în ciuda importanței exportului pe piața românească. Cu toate că multe fabrici se închid sau sunt cumpărate, Târnava continuă să se mențină pe poziții și să exporte aproximativ 80% din marfa produsă.
„Știu că mama spunea că industria ușoară nu este, de fapt, o industrie ușoară și așa și este. Nu e ușor deloc. Noi pe lângă că avem problema asta cu salariile care cresc atât de des, mai avem problema cu drumurile care încă nu au ajuns la standarde europene, avem problema cu forța de muncă, nu suntem finanțați sub nicio formă de stat, sunt finanțate doar câteva vizite la târguri, ceea ce nu mi se pare corect. De exemplu, în Turcia sunt subvenționați cei care produc bumbac, iar la noi nu există așa ceva. Să fii în România și să fii în industria textilă e foarte greu. Trebuie să fii foarte flexibil, de la cămașă la rochie, de la 5.000 de bucăți la 200, e foarte solicitant”, a mărturisit Cristina Hâncu.
Ei colaborează pentru colecțiile proprii pe partea de design cu un designer de la Cluj, Rinad Muti, care a terminat Institutul de Modă de la Milano. „Noi spunem cam de ce avem nevoie, știind ce se vinde, iar ea ne trimite schițele pe care le discutăm ulterior. În stagiunea asta toamnă-iarnă am lucrat destul de mult cu paiete, fir lame, cu un tul pe care sunt aplicate buline din piele ecologică, cu țesături gata plisate și cu țesături cu franjuri, carouri, care se poartă, iar culorile sunt închise în general. În premieră am făcut din paiete un sweatshirt care se poate purta casual. Pentru colecția primăvară-vară pot spune că în continuare este la modă stilul anilor 90”, a spus Cristina Hâncu.
Planul pe viitor este extinderea cât mai mare pe piața online prin influenceri și campanii de marketing bine țintite pe brandul propriu Târnava, nu ca white label. În țara noastră, mai ales în acest domeniu, deschiderea unui magazin fizic este mult prea costisitoare, spune Cristina Hâncu, însă cu toate acestea s-ar putea să vedem pe lângă magazinele proprii de prezentare din Brașov, Sighișoara și Germania un magazin în viitorul mall din Târgu Mureș care este plănuit să își deschidă porțile în primăvara anului 2020.
Momentan hainele Târnava pot fi găsite online pe www.tarnava.ro sau chiar pe www.emag.ro.
Elena POLEARUȘ
(Articol publicat în ediția print TB nr. 89 – septembrie/octombrie 2019)
