Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

Marius Cacuci, pledoarie pentru creșterea bivolilor

Bivolul, animalul săracului, poate fi o afacere pentru cei care iubesc viața la țară și tradiția. O vorbă spune că veșnicia s-a născut la sat. La fel crede și fermierul bihorean, Marius Florin Cacuci, care se zbate să ducă mai departe tradiția bunicilor, ambiționându-se să crească bivoli. Asta în condițiile în care sprijinul și subvențiile de la stat pentru aceste animale sunt ca și inexistente. În ciuda faptului că laptele și carnea de bivol sunt recunoscute ca având calități benefice pentru sănătate.

Ferma de bivoli a lui Marius este situată în satul Beznea, comuna Bratca, județul Bihor, într-unul din grajdurile fostului CAP, unde bivolițele sunt adăpostite pe perioada sezonului rece, vara fiind pe pășune.

Plăcerea pentru creșterea bivolilor vine din dragostea pentru animale. Cu bivoli am crescut de mic, pentru că bivoli au avut bunicii mei, care mi-au lasat mie și fratelui meu agoniseala lor de-o viață, eu ducând mai departe gospodăria lor și chiar dezvoltând-o”, povestește Marius Cacuci.

Marius Cacuci este pasionat de creșterea bivolilor

Tânărul locuiește pe vatra părintească, moștenită de la bunici, loc încărcat cu o istorie de peste 300 ani.

Dragoste și pasiune pentru munca sa

Bihoreanul crește în prezent 30 de bivoli. A constatat pe piele lui că este o problemă la nivel național cu forța de muncă în zootehnie, și calitatea acesteia, mai ales, în creșterea acestor animale, majorității fiindu-le teamă de ele. Este în fermă tot timpul, fiind ajutat de tatăl său și de câțiva prieteni din copilărie, când este nevoie.

Nu cu mult timp în urmă a avut și 100 de capete de bivolițe. Sprijinul inexistent din partea statului l-a făcut să-și reducă șeptelul. Nu a putut refuza o ofertă tentantă din Marea Britanie, prin care i se oferea 2.000 de euro/bivoliță. Așa a vândut 30 de bivolițe.

Întrebat dacă îi este greu să se ocupe cu ferma de bivoli, Marius zice că dacă faci cu dragoste ceea ce faci, greutățile devin mai suportabile. Nu este ușor să te ocupi cu aceste animale. Trebuie să ai o doză de nebunie, bivolii fiind animale semisălbatice. Ei au un simț aparte în a intui orice pericol, având și un comportament mai rece față de persoanele străine. Pe cât sunt de agresivi cu pericolul ce le stă în față, pe atât sunt de afective cu stăpânul”, explică fermierul.

În general, sunt mai ușor de crescut ca și vacile roșii, dar dacă dorești să ai producție de carne sau lapte, toate trebuie hrănite corespunzător. Bivolii au un dezavantaj, că se dezvoltă mai greu. Ajung la maturitate mult mai târziu. Spre exemplu, la vacă avem primul produs – o vițea la 2 ani, de la o bivoliță avem la 3 ani. Perioada de gestație este mult mai mare, 11 luni la bivoliță, în comparație cu 9 luni la vaca roșie. Un avantaj ar fi laptele de bună calitate. O bivoliță dă mai puțin lapte, comparativ cu o vacă, dar acesta nu este apreciat la adevărata lui valoare. Și nici carnea de bivol”, precizează Marius Cacuci.

Probleme cu desfacerea

Fermierul bihorean spune că se confruntă probleme la desfacerea și comercializarea laptelui și cărnii de bivol. Eu sunt axat, în mare parte, pe producția de carne. Vițeii de bivol îi dau în mediul privat, formându-mi deja o clientelă, iar animalele adulte la abator. Aici sunt ceva probleme, că stabilești un preț, iar când ajungi acolo, constați că prețul a scăzut cu 1 – 1,5 lei/kg, ceea ce nu este puțin. La care se mai adaugă și cheltuieli de transport autorizat. Prețul la abator este 9 – 11 lei/kg carcasă, iar la viței în carcasă 18 lei/kg. În mediul privat, bivolițele pentru ținut nu prea ai unde să vinzi. Laptele de bivoliță îl vând doar iarna, după ce se vând vițeii, prețul fiind de de 6 – 7,5 lei/litru”, subliniază fermierul. Pe piața marilor magazine sau marilor retaileri nu a reuși să intre, acestea preferând să aducă carne de bivol din Polonia.

Mozzarella din lapte de bivoliță

Laptele de bivoliță este bogat în vitamina B12, vitamina E, Vitamina A și riboflavină, necesară pentru formarea anticorpilor, a celulelor pielii și a celulelor roșii ale sângelui. Este bogat, mai ales, în vitamina D și se recomandă, în special, la persoanele alergice la laptele de vacă. Laptele de bivoliță este de două ori mai gras decât laptele de vacă, dar conține grăsimi bune. Are un aport dublu de calciu, care previne anemia și întărește sistemul osos, aducând un aport important în dezvoltarea unei danturi și structuri osoase puternice și sănătoase.

Laptele de bivoliță conține cu 50% mai puțin colesterol decât laptele de vacă, fiind de preferat pentru bolnavii de ateroscleroză, dislipidemii, boli cardiovasculare. Acest lapte are cu 40% mai multe proteine în comparație cu cel de vacă. Proteinele din laptele de bivoliță rezistă mai bine procesării termice, făcându-l ideal pentru procesare și transformare în brânzeturi. Nu degeaba, cea mai apreciată mozzarella este cea făcută din lapte de bivoliță.

Efectivul de bivoli este în scădere

Carnea de bivol este o carne roșie, bogată în fier, și se recomandă pentru consum persoanelor care suferă de anemie.

Numărul bivolilor, în scădere

Numărul de bivoli a scăzut foarte mult după Revoluție. De peste zece ori. Dacă în 1989 existau în România 228.000 de bubaline, la sfârșitul anului 2018, datele Institutului Național de Statistică arătau doar 20.000 de capete. În evidențele APIA erau înregistrate, în 2019, cereri de plată pentru 9.786 de bivolițe.

Marius Cacuci este membru în Asociația crescătorilor de bivoli de la Șercaia, care deține registrul genealogic pentru aceste animale. Fermierul susține că asociația nu își dă prea mare interes pentru ajutarea crescătorilor de bivoli. „Ne ia 140 lei/an/bivoliță. Crescătorii de bivoli ar trebui să ia 200 euro/bivoliță, primă pentru protejarea rasei, dar prima aceasta o primesc doar animalele de la Șercaia, pe motiv că bivolii de la țăranii români nu sunt bivoli românești și nu îndeplinesc condițiile de deținere a arborelui genealogic pentru trei generații. Așa că pentru restul bivolilor se plătește doar o primă de 164 de euro/an”, explică fermierul bihorean.

Bivolii, la fel ca și măgarii, au pierdut lupta cu celelalte categorii de animale în ceea ce privește subvențiile de la stat și de la Uniunea Europeană. Promisiuni au tot fost, dar, majoritatea au rămas în acest stadiu.

Referitor la ajutorul primit de la stat pentru creșterea bivolilor, fermierul bihorean declară că în loc să primească de la stat 200 euro/bivoliță, statul îi ia 140 lei/an/bivoliță, cheltuieli cu înregistrarea vițeilor, cu pierderile de crotalii, cu medicamentația și vaccinările obligatorii, plus întreținerea animalelor.

Bivolii au cea mai mică subvenție, 164 euro/bivoliță, în comparație cu vacile de rasă de carne – 237 euro/cap sau vacile de lapte – 380 euro/cap în anul 2019. Autoritățile promit de fiecare dată, dar concret, nimic”, precizează crescătorul de bivoli.

Marius Cacuci

Marius Cacuci este recunoscut pentru combativitatea în încercarea de a obține drepturi pentru crescătorii de bivoli. În 2019 a ajuns chiar și în Comisia pentru agricultură din Parlamentul României, pentru a susține o lege privind creșterea bivolilor.

Camera Deputaților a adoptat Legea privind aprobarea Programului de susținere a activității de reproducție în sectorul de creștere a bubalinelor. Conform acestei legi, se instituie o schemă de ajutor de stat care are ca obiectiv implementarea unui program multianual de susținere a fermierilor ce desfășoară activități de creștere și reproducție a bivolițelor prin investiții pentru realizarea de locuri noi de cazare în ferme noi sau în ferme aflate în activitate, precum și de stimulare a asocierii în cooperative.

Legea a fost respinsă de președintele Iohannis pe motiv că adoptarea măsurilor preconizate ar trebui să se facă după notificarea schemei și autorizarea sa de către Comisia Europeană. Președintele a motivat că în condițiile actuale existând riscul ca ajutorul de stat acordat să fie considerat ilegal și, ca atare, supus recuperării și sancțiunilor aferente, ceea ce ar fi de natură să aducă prejudicii autorităților.

Întrebat ce îl determină să se ocupe cu creșterea bivolilor și dacă s-a gândit vreodată să renunțe, Marius Cacuci a răspuns: „Mă determină încăpățânarea și perseverența de a face ceva pentru aceste animale și a nu le lăsa să piară. Ele nu au nici o vină că sunt negre. Așa în glumă mai zic, în sinea mea, că mă las, dar serios nu m-am gândit niciodată să renunț.

Amintiri din copilărie

Fermierul își amintește cu drag de copilărie, mare parte petrecută la creșterea bivolilor. Bunicul meu avea o bivoliță care era destul de cuminte și care ne lăsa să ne urcăm pe ea. Într-o, zi eu și fratele meu aveam poftă de joacă și ne-am urcat pe ea, cu gândul să fugă cu noi. Ea însă avea poftă de mâncare, nu de joacă, așa că am tot deranjat-o de la mâncare. La un moment, dat bivolița a luat-o la fugă printr-o livada cu pomi fructiferi, iar la final a vrut să se scarpine de o căpiță de fân. Noi am sărit de pe ea și, din acel moment, ne-a pierit pofta de joacă și urcat pe animale”, povestește Marius Cacuci.

TRAIAN DAN

Articol apărut în numărul 87 al revistei Transilvania Business

Total
25
Shares
Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

CSi aduce în România soluții pentru proiectare în construcții

Articolul următor

Workspace Studio lanseaza un shop online cu produse dedicate ergonomiei

Citește și:
Zi de Zi știri economice:
Total
25
Share