Meseria de peisagist însumează o mulțime de alte meserii și de calități. Despre ce înseamnă să fii peisagist, despre calitățile pe care trebuie să le întrunească cel care dorește să urmeze o astfel de meserie și despre trendul în domeniu vorbește pentru Transilvania Business, Adrian Burcă, brand manager Kaluna, peisagist.
Ce înseamnă să fii peisagist? Mai exact cu ce se ocupă un peisagist? Ce presupune munca lui?
Adrian Burcă: Dacă ar fi să dau o definiție de manual, aceasta ar surprinde prea puțin din ceea ce face un peisagist. Dincolo de a organiza un spațiu după reguli care țin atât de estetică cât și de funcționalism, arta peisajului presupune o abordare multidisciplinară. Ca discurs adiacent arhitecturii, peisagismul elaborează spațiile exterioare ținând cont de tensiunile dintre obiecte, dintre privitor și obiecte, încercând să ofere emoție, simțire, apelând la proporții, perspectivă, cromatică. Discursul unui peisagism de calitate nu ratează nimic din temele importante ale societății în care se dezvoltă. Ca element ordonator în munca de amenajare a spațiilor verzi, peisagistul trebuie să dețină informații exacte legate atât de partea construită a unei grădini cât și vaste informații referitoare la plante, condiții de sol, umiditate, expunere solară, etc.
Unde se poate învăța această meserie?
Adrian Burcă: Evident, există facultăți de profil care ar trebui să furnizeze profesioniști. Mi-e teamă însă că, după o experiență de 4 ani în care am angajat doar șefi de promoție ai secției de Peisagism, cel puțin la nivel de practică, sistemul de învățământ universitar din România eșuează în a livra profesioniști. Dincolo de noțiuni teoretice care necesită un upgrade imediat, lipsa contactului cu programe de proiectare dedicate peisagismului sau arhitecturii este o problemă majoră. De aceea, dezvoltarea personală este un atuu și în acest domeniu, studiul paralel, perseverența. Din acest tipar fac și eu parte. Ceea ce sunt acum este, în mod covârșitor, rodul unei interacțiuni de peste 15 ani cu specialiști (cursuri sau vizite la furnizori externi, arhitecți și ingineri) și clienți.
Ca alternativă, platformele private, acolo unde și eu predau în acest moment – dallesgo.ro.
Ce calități trebuie să aibă un peisagist pentru a-și putea face meseria?
Adrian Burcă: Asemeni arhitectului, peisagistul are nevoie de o cultură serioasă, bază a actului creativ. Pentru a realiza și livra un conținut peisagistic adecvat e nevoie de un demers amplu de prospectare a nevoilor utilizatorilor, de identificare a tensiunilor specifice, capacitatea de a găsi soluții, toate presupunând un contact solid, atât cu literatura de specialitate, dar și cu arta, literatura, muzica, etc. În plus, este necesară o anumită sensibilitate în raport de cromatica, de spațialitate, de dialog, de cursivitate la nivelul privirii ambientale. Și, cum am spus mai înainte, multe, multe cunoștinte din domeniul sau și conexe domeniului său: arhitectură (pentru a citi codul estetic al locuinței de ambientat cu spațiul verde), instalații, cadastru, etc.
De ce este important un peisagist pentru o administrație locală?
Adrian Burcă: Este foarte important, fie și numai pentru faptul că fiecare locuitor al unui oraș ar trebui să beneficieze de minimum 25 mp de spațiu verde. În acest context, presiunea asupra administrației în a crea și menține acest spațiu verde este enormă. De la realizarea unor studii privind alegerea celor mai productive specii de copaci ca raport între nivelul de oxigenare, rezistența la boli și stres urban, capacitatea de regenerare, impactul minim în costul de igienizare (toamna), etc, până la găsirea de soluții pentru a forma zone de „plămân verde” sau artere verzi care să irige orașul în corpul său, peisagistul este extrem de necesar.
Legea spațiilor verzi 24/2007 spune că toate localitățile din România trebuie să-și facă Registrul Spațiilor Verzi. Știți de existența unui astfel de registru la Oradea?
Adrian Burcă: Da, în Oradea există un astfel de Registru, adoptat în 2011, o recenzie a tipurilor de spațiu verde din localitate, inclusiv prin recenzarea principalelor specii de arbori existenți. De-a lungul ultimilor ani, componenta acestui registru s-a modificat ca urmare a unui program de reîmprospătare a spațiilor verzi și, în special, prin formarea de noi spații verzi (scuaruri, grădini de cartier sau parcuri). În fapt, actul de administrare a spațiului verde orădean este bine corectat de către civismul local, recent, Primăria renunțând la un proiect ce prevedea transformarea unei părți naturale a Crișului Repede în zonă de plajă amenajată, tocmai ca reacție promptă a societății civile. În urma consultării opiniei publice, Primăria a oprit acest demers de modificare a luncii Crișului Repede, un loc cu o identitate aparte.
Colaborați mai mult cu mediul privat sau cu administrațiile locale?
Adrian Burcă: Cel mai mult cu mediul privat, cu administrația locală doar în baza unor parteneriate cu firme de arhitectură sau de construcții. Totuși, în urma realizării unor SF uri sau PT pentru parcuri, în timp, am observat faptul că administrația locală a înțeles că urbanismul în partea sa verde este un cost lucrativ, peisagismul fiind unul din modurile în care o societate poate fi construită în ideea de comunitate. Există multe studii în domeniu care concluzionează același fapt: chiar în cartierele rău famate, amenajarea de spații verzi moderne, cu facilități specifice sportului și recreației, duc la ridicarea gradului de civism. Deși vandalizate în primul anul de la amenajare, după refacere, acestea „rezistă” într-un procent mult mai mare, creând, repet, ideea de comunitate, de „acasă”.
Care este trendul actual în amenajarea unei grădini, a unui parc? Ce materiale sunt la modă?
Adrian Burcă: Este clar, trăim în epoca confluenței totale între materiale, texturi, discurs filtrat de obsesia de comunicare totală a omului, cum spunea Baudrillard, „omul este un ipohondru cerebral obsedat de comunicare”. Decalat puțin față de occident, inventarul materialelor care structureaza azi spațiul verde din Romania conține: Cor-Ten, gabion, rășini speciale în compoziție cu sorturi de pietriș, rezultând astfel suprafețe filtrante, alei, în special. În plus, arta revine ca vector de echilibru, ca negativ al unor spații construite în obsesia utilității și a funcționalismului.
Dacă e ceva ce se impune în discursul spațiului public, acel ceva ține de conștientizarea importanței sănătății în ecuația de viață. Astfel, apariția în parcuri a aparatelor de sport, a pistelor de alergare, de bicicletă, terenuri de mini fotbal, tenis, baschet, nu mai surprinde pe nimeni.
În spațiul privat, extensie a unei tot mai aderente tendințe către modernitate și post modernitate a arhitecturii, discursul verde tinde spre minimalism, spre a creiona spațiul verde în expresia sa minimă, ca mijloc de eliminare a zgomotului sonor, dar și vizual cu care ne încărcăm în afara locuinței.
Vă rog să-mi dați exemple de câteva lucrări de referință pe care le-ați executat în ultima perioadă.
Adrian Burcă: Cred că mediile sociale unde suntem prezenți sunt suficiente pentru a ne prezenta. Dincolo de ele, apariția în reviste de specialiate: Casa Mea, Planul Casei mele, etc. surprinde bine profilul nostru. În afară de lucrări pe întreg teritoriul României, avem peste 20 de lucrări în Franța, Germania, Austria, Slovacia, etc, plus proiecte livrate în Europa, Canada sau Africa. Participarea la proiectarea de spații publice, inclusiv parcuri istorice (ultimul fiind parcul Petofi din Oradea), dar și la ambientarea cu spații verzi a unor realizări arhitecturale remarcabile (Smartware – Săldăbagiu de Munte, cea mai moderna cladire de office din Romania la nivel ecologic), etc, ne definesc ca profil.
Dar, probabil, cel mai bine vorbesc imaginile.
DAN BIRTA
