Președintele României, Klaus Iohannis, va participa, în perioada 1-2 noiembrie 2021, la Summitul liderilor mondiali (World Leaders’ Summit) care va avea loc în cadrul Conferinței Părților Convenției Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (COP26), la Glasgow, în Scoția.
În 2015, la Paris, COP21 s-a încheiat cu semnarea unui acord istoric. Pentru prima dată, peste 190 de țări s-au angajat să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră, astfel încât să limiteze încălzirea globală medie sub 2 ° C, în mod ideal la 1,5 ° C față de epoca preindustrială. COP26, care se deschide la Glasgow (Scoția) duminică, 31 octombrie, promite să fie mai puțin răsunătoare, dar nu mai puțin crucială.
Amânată cu un an din cauza pandemiei de Covid-19, această conferință globală privind clima pune următoarele întrebări: ce am făcut de la Acordul de la Paris și cum să luăm calea care îl va onora cu adevărat? Discuțiile – între șefii de stat la început, apoi între diplomați și negociatori – vor fi concrete, tehnice și inevitabil aprinse. Pentru că această COP26 trebuie să transforme promisiunile – reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 45% până în 2030 și atingerea neutralității carbonului în jurul anului 2050 – în realitate.
În 2015, țările care au semnat Acordul de la Paris și-au publicat oficial ambițiile de reducere a gazelor cu efect de seră în documente numite CND. La momentul primei evaluări, guvernele nu erau la înălțime, amintește secretarul general al ONU Antonio Guterres, solicitând țărilor care reprezintă trei sferturi din emisiile globale să prezinte, înainte sau în timpul summitului de la Glasgow, contribuții compatibile cu obiectivul de 1,5 °C. Pe măsură ce timpul se scurge, angajamentele trebuie consolidate până în 2030.
Într-adevăr, conform unui raport recent al ONU, chiar și cu cele mai recente angajamente anunțate de state pentru 2030, planeta se îndreaptă către o încălzire „catastrofală” de + 2,7 °C până la sfârșitul secolului. Cu toate acestea, nimic nu împiedică țările care și-au actualizat deja contribuțiile să își consolideze în continuare intențiile. Președintele britanic al COP26, Alok Sharma, își rezumă misiunea de la Glasgow să țină în viață ținta de 1,5 °C”.
Dacă acordul de la Paris prevede ca intențiile să fie revizuite pozitiv la fiecare cinci ani, țările cele mai vulnerabile se vor lupta pentru partea lor pentru a revizui ambițiile în fiecare an, având în vedere urgența, așa cum sa exprimat în septembrie președintele Maldivelor.
„Oamenii s-au săturat să vadă doar angajamente și obiective și nu planuri de acțiune specifice”, a declarat Laurence Tubiana, ambasadorul Franței în negocierile Acordului de la Paris. Cum să acordăm credibilitate anunțurilor politice abstracte, cum ar fi neutralitatea carbonului până în 2050, în timp ce centralele pe cărbune sunt încă în construcție, în special în China? Acest summit ar trebui să ofere ocazia de a cere statelor să prezinte strategii de dezvoltare pe termen lung cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră (strategii numite LT-Leds în limba ONU).
În plus, „conferințele multilaterale privind clima oferă o platformă la nivel înalt pentru lansarea bilanțului inițiativelor publice și private care vizează promovarea acțiunilor în economia reală”, notează Institutul pentru Dezvoltare Durabilă și Relații Internaționale (IDDRI), care ia notă de o așteptări mari cu privire la noile angajamente în favoarea reducerii cărbunelui.
Astfel, Climate Action Network, o rețea care reunește peste o sută de ONG-uri din întreaga lume, așteaptă ca acest summit să fie cel care să pună capăt finanțărilor publice alocate proiectelor pentru construcția sau dezvoltarea unor centrale pe cărbune.
Printre subiectele cruciale ale acestei COP26 se numără și solidaritatea dintre Nord, responsabil de încălzirea globală, și Sud, în prima linie în fața efectelor schimbărilor climatice. Mai precis, promisiunea neîmplinită a țărilor dezvoltate de a-și mări asistența acordată țărilor sărace la 100 de miliarde de dolari pe an până în 2020 pentru a se adapta la consecințe și a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.
Un raport prezentat la sfârșitul lunii octombrie de președinția COP26, estimează că este posibil să se ajungă la 100 de miliarde în 2023 și apoi să fie depășită această sumă în fiecare an. Pentru a face acest lucru, înainte de summit, Canada și Germania au fost însărcinate de către președinția britanică să pregătească un plan care să clarifice modul în care țările dezvoltate și-ar putea intensifica eforturile în mod colectiv, în special în perioada 2021-2025.
Un alt subiect controversat în centrul celor două săptămâni de discuții: piețele carbonului. Acest sistem de cote de emisii aplicat statelor pentru a face mai atractiv din punct de vedere financiar abandonarea combustibililor fosili, este descris la articolul 6 din Acordul de la Paris. Dar este totuși necesar să se convină asupra funcționării acestor piețe care impun ca țările să comunice în deplină transparență cu privire la obiectivele și emisiile lor. Potrivit IDDRI, „problema reală pare mai degrabă a fi de natură politică. Brazilia, principala țară care blochează acest subiect, trebuie să fie asigurată că vor exista stimulente financiare în favoarea conservării pădurii tropicale amazoniene și a contribuției acesteia la stabilitatea climatică globală”. Cu toate acestea, negocierile purtate înainte de COP26 pe acest subiect nu au dat nici un rezultat.
La șase ani de la adoptarea Acordului de la Paris, țările intră în sfârșit în primul ciclu de implementare a angajamentelor lor. Cu toate acestea, manualul de aplicare al acordului, care ar trebui să permită implementarea sa riguroasă, nu a fost încă adoptat, notează „Rețeaua de acțiune pentru climă”. La Glasgow, „Statele trebuie să adopte un calendar comun de 5 ani (…) care să le permită să-și facă în mod regulat un bilanț al obiectivelor lor, precum și reguli uniforme și transparente de raportare”, scrie organizația. Statele „trebuie să se supună și mecanismului de evaluare a acordului de la Paris, care trebuie pus în aplicare pentru prima dată în 2023. Este în joc credibilitatea acordului de la Paris, deoarece reguli bine definite vor permite o mai bună transparență. “.
Pe măsură ce summitul climatic începe duminică la Glasgow, monarhul și primii doi în rândul succesiunii au luat atitudine în favoarea mediului. Dar sunt Windsor la fel de „verzi” pe cât pretind ei? Regina Elisabeta a II-a și-a exprimat supărarea față de liderii care nu se mobilizează suficient împotriva crizei climatice, joi, 14 octombrie, făcând o remarcă extrem de rară pe subiecte politice. „Este chiar enervant când se vorbește, dar nu se acționează”, a criticat monarhul britanic – care în cele din urmă nu va merge la COP26 din motive de sănătate. Și pentru un motiv întemeiat: în aceeași zi, nepotul reginei, William, a abordat miliardarii care preferă să se dedice turismului spațial decât să caute soluții la schimbările climatice. Cu trei zile mai devreme, Prințul Charles a cerut și sectorului privat să se mobilizeze pentru mediu.
De-a lungul anilor, „prințul verde” apără protecția speciilor rare, susține urbanismul durabil prin organizațiile sale de caritate, colaborează la lansarea unei colecții de îmbrăcăminte eco-responsabilă și își publică în 2007 amprenta anuală de carbon. În mijlocul pandemiei de Covid-19, pe care o vede drept consecința deconectarii dintre om și natură, Charles militează pentru investiții mai ecologice. „Avem o oportunitate unică, dar trecătoare, de a învăța lecții și de a trece pe o cale mai durabilă”, a spus el la deschiderea Forumului Economic Mondial de la Davos, în iunie 2020.
Potrivit lui Annie Randall, de la mișcarea ecologistă Wild Card, Prințul Charles „a transmis aceste valori fiilor săi”. Cel mai mare, William, tocmai a creat un premiu dotat cu 5 milioane de lire sterline pentru a recompensa inițiativele de răspuns la criza climatică. Cel mic, Harry, a lansat o campanie prin care cere încetarea forajelor de petrol într-o deltă a Namibiei clasificată ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.
Angajamentul Elisabetei a II-a, care nu se exprimă în mod tradițional în politică, este mai puțin evident. Dincolo de vorbe sunt fapte? Cu siguranță, familia regală britanică apără cu ardoare și foarte public ecologia. În practică însă casa Windsor este mai puțin strălucitoare. În 2019, multiplele călătorii în străinătate ale „Royals” au dublat amprenta de carbon a călătoriilor lor comparativ cu anul precedent, relatează CNN. Și este obișnuit să-i vezi sărind într-un elicopter pentru a ajunge la una dintre proprietățile lor. Și mai rău: la începutul lunii septembrie, presa engleză credibilă a dezvăluit că Elisabeta a II-a și-a folosit în secret prerogativele regale pentru a se sustrage unei legi scoțiene care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. „Este absolut rușinos să ocolim legea atunci când populația lumii se confruntă cu o situație catastrofală”, afirmă Annie Randall, de la organizația Wild Card. “Discursurile nu sunt suficiente. Familia regală trebuie să ia măsuri, altfel riscă să pară ipocrită”.
Un domeniu în special cristalizează frustrarea mișcării ecologiste: managementul moștenirii regale. Primii proprietari de terenuri din țară, „The Windsor dețin 1,4% din terenul din Marea Britanie”, conform estimărilor Wild Card. „Toate proprietățile lor reprezintă o zonă de două ori mai mare decât metropola Londrei”, observă Annie Randall. Cu toate acestea, marea majoritate nu sunt gestionate într-un mod eco-responsabil, notează biologul Dave Goulson. Balmoral, în Scoția, este „un teren de vânătoare, un loc de joacă pentru bogați”, critică profesorul de la Universitatea din Sussex. “Această zonă ar trebui să fie acoperită în mod natural cu o pădure temperată umedă rară, favorabilă unei biodiversități importante. Dar nu este.”
La fel ca 100.000 de britanici, Dave Goulson a semnat o petiție inițiată de Wild Card prin care cere monarhiei să-și „sălbăticească” proprietățile. Obiectivul acestei „întoarceri la natură” este reintroducerea speciilor rare, promovarea biodiversităţii şi reîmpădurirea. „La o scară atât de mare, inițiativa ar putea avea consecințe reale asupra dereglementării climatice, de exemplu, permițând o captare semnificativă de CO2 de către copaci, insistă Annie Randall. Și familia regală ar putea încuraja restul aristocrației să facă același lucru”. Când știm că jumătate din Anglia este deținută de mai puțin de 1% din populația sa*, este suficient pentru a începe o adevărată „revoluție a resălbăticirii” în țară.
„Înșiși organizatorii COP26 spun că prezența familiei regale demonstrează seriozitatea summitului”, este de acord Annie Randall dar pune în evidență faptul că ar trebui ca propriul exemplu să fie evident. Atașați de tradiții și de un mod de viață care uneori sunt în contradicție cu discursul lor verde, Windsor sunt acum așteptați la cototură. Progresul propriei „tranziții ecologice” va avea și consecințe asupra popularității viitorilor regi Charles și William, crede istoricul Anna Whitelock. Prințul de Wales, primul în linia de succesiune la tron, „va trebui să domnească într-o societate din ce în ce mai atentă la incluziune, diversitate, decalajele dintre bogați și săraci, mediu…”
„Ecologia, care este o luptă de lungă durată pentru Charles, este cea mai bună șansă a lui de a-și dovedi valoarea ca monarh. Acesta poate fi subiectul care îi va defini domnia” afirmă Anna Whitelock, istoric specializat în monarhie. Viitorul rege are „credibilitate pe acest subiect atât în Marea Britanie cât și în străinătate” (vezi ca exemplu domeniul său din România), insistă academicianul. „Apucarea unei probleme esențiale la scara planetei ar da o altă dimensiune domniei sale, dezvoltă Anna Whitelock. În special pentru că va fi și în fruntea Commonwealth-ului, care reunește mai mult de cincizeci de țări, dintre care unele sunt afectate în special de criza climatică.”
Windsor cu Charles și William în frunte, „au o oportunitate reală de a profita dacă vor să demonstreze că pot face mai mult decât discursuri”, confirmă Annie Randall. „Nu sunt încă pionierii ecologiei, dar mai au timp să devină”
